Domnule Presedinte al Romaniei,

Editura “Humanitas” a lansat sub semnatura editorilor Vladimir Tismaneanu, Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, asa-numitul “Raport final” al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. In format electronic de aproape 666 de pagini volumul are in varianta tiparita 880 de pagini si este vandut cu 750.000 lei.

Din pacate, in ciuda promisiunilor sale si a angajamentelor asumate personal si sub semnatura proprie de catre seful Comisiei prezidentiale, Vladimir Tismaneanu, Raportul contine aceleasi neadevaruri si date eronate ca si in prima varianta, electronica, la care s-au adus nenumarate corectii in ultimul an, inregistrate oficial de Comisia in cauza. A devenit o evidenta faptul ca, sub aspect academic, calitatea “Raportului” nu este satisfacatoare, dupa cum au semnalat deja numerosi cercetatori si specialisti din mediul universitar.

Printre cele mai grave falsificari de date din Raportul lui Vladimir Tismaneanu, constatate recent de catre Consiliul National Director al Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din Romania, se numara micsorarea nepermisa a chiar numarului victimelor comunismului in Romania, de la circa 2.000.000, consemnate prin lucrari stiintifice in domeniu, la 350.000, cifra inscrisa “dupa ureche” de Dorin Dobrincu, cel mai apropiat colaborator al lui Vladimir Tismaneanu, alaturi de Cristian Vasile.

Acest act dezvaluie incercarea flagranta de minimalizare a caracterului criminal al regimului de ocupatie comunist in Romania – pe care l-ati condamnat, in acest sens, cu demnitate, in 18 decembrie anul trecut – si se inscrie in lantul neadevarurilor insirate in Raport despre capi si duhovnici ai Bisericii Ortodoxe si alti factori ai luptei anticomuniste din Romania.

Am crezut ca toate rectificarile solicitate de noi cu baze stiintifice si transmise cu buna credinta Comisiei prezidentiale si presedintelui acesteia personal, relatate ca victime si martori directi ai evenimentelor interpretate de Comisia lui Vladimir Tismaneanu, vor fi aplicate textului initial, dupa cum am fost asigurati, ferm, in mai multe randuri, de catre Administratia Prezidentiala a Romaniei.

Faptul ca, in ciuda acestor asigurari, Comisia prezidentiala nu a inregistrat nici o nota de rectificare in cuprinsul Raportului Tismaneanu-Humanitas – dupa cum nu a inclus nici protestul oficial al Bisericii Ortodoxe Romane – denota reaua vointa a autorilor si a coordonatorului principal al compilatiei pe marginea comunismului ce poarta, din nefericire, efigia statului roman prin Presedintia Romaniei.

Noi, victime ale comunismului, fosti detinuti politici si luptatori anticomunisti in toate viata noastra, va cerem, Domnule Presedinte al Romanie, sa solicitati retragerea neintarziata de pe piata a “Raportului final” si, mai ales, sa dispuneti ca acest “Raport” viciat sa NU fie difuzat in bibliotecile scolare si universitare, dupa cum intentioneaza Vladimir Tismaneanu. Propagarea falsului in sistemul educational este un act de o gravitate fara precedent, mai ales in contextul utilizarii institutiei prezidentiale ca vehicul.

NU vrem sa li se serveasca copiilor nostri o “prelucrare a trecutului” tributara unor “viziuni” complet falsificante asupra istoriei traite de noi pe frontul anticomunismului, in temnite si munti, in spitale psihiatrice si in deportare, pe strazile Brasovului lui ’87 si ale Bucurestiului lui ’89 – ‘90.

In numele zecilor de mii de morti ai nostri cazuti pentru Romania pe frontul luptei anti-comuniste si a celor peste doua milioane de victime ale aparatului bolsevic de represiune, in numele familiilor acestora, va cerem, in al 12-lea ceas, sa nu girati aceasta prelucrare deformatoare a Istoriei reale a Romaniei.

Sunteti Presedintele care si-a asumat curajos condamnarea comunismului si care a avut puterea morala de a cere iertare victimelor, in calitate de sef al statului, si in numele Statului Roman, la 20 de ani de la revolta anticomunista de la Brasov.

Noi, semnatarii, afirmam raspicat ca suntem in masura sa va punem la dispozitie toate datele care lipsesc Raportului, nici pe departe “final” si speram sa nu nesocotiti aceasta ultima rugaminte a supravietuitorilor Holocaustului Rosu.

In numele Adevarului, pentru Romania.

Centrul Rezistentei Anticomuniste, presedinte de onoare Vladimir Bukovski;

ZIUA: Revolta detinutilor politici

JN: “Raportul Tismăneanu, un fals care trebuie oprit”

ANEXE si detalii mai jos

CEILALTI SEMNATARI:

Federatia Romana a Fostilor Detinuti Politici si Luptatori Anticomunisti;

Fundatia Luptatorilor din Rezistenta Armata Anticomunista;

Asociatia 15 Noiembrie 1987, Brasov si Iulius Filip, fost detinut politic, sustinator al Sindicatului Solidarnosc;

Societatea Academica Romaneasca pentru Adevarul Istoric;

Civic Net – Piata Universitatii 1989-1990

La prag de Sfantul Apostol Andrei

Ocrotitorul Romanilor

Noiembrie 2007

ANEXE:

1. Declaratia Consiliului National Director al AFDPR, 26 noiembrie 2007;

2. Cererea “Asociatiei 15 Noiembrie 1987” de modificare a Raportului, inregistrata oficial si preluata sub semnatura de catre Vladimir Tismaneanu, august 2007;

3. Protestul luptatorilor anticomunisti la Expozitia “Epoca de Aur intre realitatea si propaganda” de la Muzeul National de Istorie a Romaniei, 26 ianuarie 2007;

4. Protestul disidentilor Victor Frunza si Ionel Cana, fondatorul Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din Romania si expunerea critica a scriitorului Victor Frunza la adresa Raportului – conferintele Aliantei Civice si a Societatii Academice Romana pentru Adevarul Istoric, martie 2007;

5. Studiul “Procesul istoriografic al ‘Procesului comunismului’”al cercetatorului Institutului National pentru Studiul Totalitarismului, dr. Florin Abraham, mai 2007;

6. Studiul analistului CIA, Richard Hall “Raportul Tismaneanu: romanii meritau ceva mai bun”, septembrie 2007;

7. Protestul oficial al Bisericii Ortodoxe Romane fata de Raportul Tismaneanu, 20 decembrie 2006, insotit de pozitia Bisericii Catolice, “Biserica si comunismul”, aprilie 2007.

AFDPR: Raportul Tismaneanu contine date eronate

O nota de subsol a raportului final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste in Romania a starnit protestul Comitetului National Director al AFDPR.

Asociatia fostilor detinuti politici este contrariata de faptul ca cifra de doua milioane de victime ale comunismului, avansata de expertiza AFDPR este pusa la indoiala in paginile raportului amintit. Prezentam integral pozitia AFDPR.

Comitetul National Director al AFDPR, intrunit ieri in sedinta, a adoptat urmatoarea declaratie:

AFDPR saluta lansarea volumului ce cuprinde “Raportul final” al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste din Romania, considerand aceasta nu numai un evniment editorial, politic si cultural remarcabil, dar si un moment cu semnificatie istorica, pentru care AFDPR a luptat consecvent vreme de 17 ani. Contributia noastra la elaborarea acestui document este importanta: prin initiativa condamnarii crimelor comunismului am oferit o expertiza de o valoare unica, bazata pe marturiile supravietuitorilor gulagului comunist, cat si pe studierea a zeci de mii de documente care demonstreaza caracterul criminal si odios al regimului securisto-comunist din Romania.

Aportul nostru la intocmirea Raportului are deci o dimensiune morala, dar si o dimensiune stiintifica, fiind lucrat de cunoscutul prof. univ. Boldur Latescu, fost detinut politic. Numele unora dintre noi pe lista autorilor documentului, ca si aceea de membri ai Comisiei Prezidentiale, ii confera acestuia un spor de legitimitate si credibilitate.

Tocmai de aceea suntem contrariati de imixtiunea inexplicabila, neprofesionista si lipsita de orice suport stiintific, pe care unul din redactorii volumului dl D. Dobrincu si-a permis sa o faca in textul elaborat de noi. Este vorba despre o nota de subsol prin care este pusa la indoiala si considerata exagerata si netemeinica cifra de doua milioane de victime ale comunismului din Romania, in perioada celor 45 ani.

Este avansata in schimb cifra de 350.000 de victime avand ca sursa o persoana necunoscuta (Maria Golescu) care ar fi aflat aceasta, in 1982 (deci in plin regim dictatorial comunist) de la “alti fosti detinuti politici”.

In conditiile in care din primele pagini ale Raportului se subliniaza caracterul criminal al sistemului comunist si se vorbeste de peste o suta de milioane de victime, nota de subsol a dlui Dobrincu este cel putin bizara si nu are decat o singura justificare: diluarea cu orice pret a vinovatiei Securitatii comuniste din Romania. Actiune premeditata prin refuzul de a pune la dispozitia dlui Constantin Ticu Dumitrescu, membru al Comisiei Prezidentiale, textul volumului, inainte de a se da bun de tipar.

Se stie si se spune acest lucru in Raport si in discursul presedintelui Basescu (pe care AFDPR si l-a insusit), ca in Romania, regimul securisto-comunist a fost dintre cele mai dure, lucru care justifica si cifra de doua milioane de victime si declararea regimului comunist din Romania ca “ilegitim si criminal”.

Avand in vedere aceste lucruri, Comitetul National Director (CND) al AFDPR se dezice de textul din Raport in care s-au facut aceste interventii inacceptabile, lipsite de onestitate si de baza stiintifica, regretand totodata faptul ca a acordat o anumita incredere dlui Vladimir Tismaneanu. AFDPR tine sa refuze asa-zisele beneficii care ar rezulta din vanzarea celor 1500 de exemplare ale Raportului.

Presedintele AFDPR a declarat in fata CND ca domnia sa considera ca este nedrept si imoral sa mai faca parte din Colegiul CNSAS, participand astfel la deconspirarea fostilor informatori ai Securitatii, atat timp cat adevaratii vinovati, fostii ofiteri de Securitate care i-au recrutat pe acestia de cele mai multe ori prin amenintari si santaje sau la varsta adolescentei sunt aparati de prevederile Legii 187/1999 si de actualele Servicii de informatii, care cu greu si dupa repetate interventii predau CNSAS datele de stare civila ale acestora.

Totul se tergiverseaza si nu exista nici o speranta ca Parlamentul sa dovedeasca intentia ca aceasta deconspirare si in mod special sa poata fi incheiata vreodata. Cea mai clara dovada a fost aceea a respingerii in Comisiile parlamentare a amendamentelor Guvernului privind publicarea in Monitorul Oficial a acestor ofiteri de Securitate, fara a mai fi nevoie de intocmirea unor probatorii, greu de realizat, cum si fara parcurgerea unor proceduri juridice intinse pe ani de zile.

De asemenea, dl Constantin Ticu Dumitrescu considera ca fiind nedrept si imoral pentru constiinta sa sa participe la deconspirarea anumitor informatori ai Securitatii, in vreme ce diferitelor personalitati din clasa noastra politica sau din diferite alte medii sa nu li se gaseasca dosarele complete sau sa se prezinte simple procese verbale prin care se certifica faptul ca acestea au fost arse la 22 decembrie 1989.

Este adevarat ca in ultimul an in activitatea CNSAS s-au inregistrat progrese importante, iar in Colegiu s-a realizat in mod real o atmosfera de lucru, insa, in afara celor mentionate mai sus, se tergiverseaza mutarea intr-un alt sediu si nu se dubleaza numarul personalului existent, astfel incat CNSAS nu va putea realiza nici in 10 ani de acum inainte Deconspirarea Securitatii, fapt de care vor fi acuzati membrii Colegiului si in mod special dl Constantin Ticu Dumitrescu.

Comitetul National Director al Asociatiei Fostilor Detinuti Politici

MATERIAL TRANSMIS COMISIEI PREZIDENTIALE

Catre Comisia Prezidentiala pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania

In atentia domnului Vladimir Tismaneanu

Asociatia “15 Noiembrie 1987”, care reuneste muncitorii arestati, torturati, condamnati si deportati in urma revoltei muncitoresti anticomuniste din 15 Noiembrie 1987, a primit cu bucurie initiativa Presedintelui Romaniei de condamnare oficiala a regimului comunist din Romania, considerat ilegitim si criminal.

Din pacate, insa, membrii Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania, for in care, din pacate, nu si-au aflat locul o serie de reprezentanti autentici ai rezistentei romanesti anticomuniste, au produs un Raport final in care, cel putin in ce ne priveste, adevarul istoric este prezentat trunchiat. Consultarea organizatiei noastre si a altor organizatii sau personalitati reprezentative ar fi eliminat multe din neajunsurile Raportului.

Cea mai grava omisiune este neprecizarea caracterului anticomunist al revoltei muncitoresti din 15 Noiembrie 1987. In intreg capitolul “Proteste muncitoresti in Romania comunista” nu exista cea mai mica referire la acest lucru. Se incearca acreditarea ideii ca avem de-a face doar cu o revolta anticeausista. Faptul este contrazis de miile de muncitori protestatari care au scandat, in mai multe randuri, “Jos comunismul!” si au inlaturat insemnele comuniste de pe fosta Judeteana de Partid Brasov.

O alta omisiune importanta este trecerea sub tacere a manifestarii de solidarizare cu muncitorii brasoveni a celor trei studenti brasoveni (Catalin Bia, Lucian Silaghi si Horia Serban) care, in 22 noiembrie 1987, au afisat, in fata cantinei studentesti din Complexul Memorandului, o pancarta pe care scria “Muncitorii arestati nu trebuie sa moara.”. in urma acestei actiuni, studentii au fost exmatriculati si deportati. In 15 decembrie 1987, un alt grup de studenti brasoveni, format din Mihai Torjo, Marian Brancoveanu si Marian Lupoi, cere eliberarea noastra, inscriptionand peretii interiori a doua corpuri ale Universitatii Brasov. La randul lor, sunt exmatriculati si arestati.

De asemenea, raportorii gresesc pana si in privinta numarului muncitorilor deportati (62, in loc de 61), nepomenind nimic despre cele 27 de persoane care au fost fortate sa-si schimbe locul de munca, despre cele peste 500 de persoane arestate si anchetate in sediile Militiei si Securitatii din Brasov si Bucuresti sau despre suferintele indurate de sotiile si copiii muncitorilor deportati, care au trait, la randul lor, experienta domiciliului obligatoriu.

Pentru stiinta autorilor Raportului Tismaneanu este de semnalat ca manifestantii au inceput sa cante imnul “Desteapta-te, romane!” in dreptul Spitalului Judetean Brasov, si nu la iesirea pe poarta uzinei Steagul Rosu, cum mentioneaza gresit acestia.

Ne exprimam surprinderea ca, desi au avut acces la arhive, raportorii nu fac nici o referire la dosarele de Securitate ale membrilor nostri.

Tinand cont de toate acestea, Asociatia “15 Noiembrie 1987” solicita respectuos sa se dispuna efectuarea corectiilor cuvenite Raportului Tismaneanu, care, prin modul in care a fost redactat, a produs nemultumire in randul unor personalitati marcante ale rezistentei anticomuniste.

Asociatia 15 Noiembrie 1987

Florin POSTOLACHI, Presedinte

Restul Anexelor sunt disponibile si pe site-ul Civic Media, in Sectiunea Raportul Tismaneanu

Jurnalul National: “Raportul Tismăneanu, un fals care trebuie oprit”

2007 12 01| de Ilarion Tiu

APEL CÄ‚TRE PREÅžEDINTE

Joi, 29 noiembrie, mai multe asociaţii ale foştilor deţinuţi politic din România au adresat preşedintelui Băsescu un protest contra conţinutului “Raportului Tismăneanu”, publicat de curând la Editura Humanitas. Printre altele, protestul solicită imperativ preşedintelui: “Noi, victime ale comunismului, foşti deţinuţi politic şi luptători anticomunişti, vă cerem, Domnule Preşedinte al României, să solicitaţi retragerea neîntârziată de pe piaţă a «Raportului final» şi, mai ales, să dispuneţi ca acest «Raport» viciat Så NU FIE difuzat în bibliotecile şcolare şi universitare, după cum intenţionează Vladimir Tismăneanu (foto). Propagarea falsului în sistemul educaţional este un act de o gravitate fără precedent. În numele zecilor de mii de morţi ai noştri căzuţi pentru România vă cerem, în al 12-lea ceas, să nu giraţi această prelucrare deformatoare a Istoriei reale a României”.

ISTORIE. Protestul opozanţilor fostului regim vine pe fondul pretenţiilor “Comisiei Tismăneanu” ca acest raport să devină o istorie oficială a României pentru perioada 1944-1989. Asemenea “istorii” au făcut şi comuniştii în urmă cu 60 de ani, când sub semnătura lui Mihail Roller, şi cu girul lui Leonte Răutu – tovarăşii de luptă şi idei ai lui Tismăneanu-tatăl – “regimul burghez” fusese declarat “criminal”. Gheorghiu-Dej, cât era el de muncitor cu patru clase primare, n-a mers până acolo încât să pună stema ţării peste falsurile lui Roller. Şi de amintit că însuşi Roller a sfârşit prin a se sinucide în 1958, când istoria sa deja nu mai era de actualitate!