Pe mainile cui au ajuns Arhivele Nationale – Dobrincu, alt actor din trupa Tismaneanu

CNSAS a ajuns stat in stat?

Mai multe date in continuare

Aşa cum a arătat într-un articol din „Ziua”, din 14 martie 2007, cunoscutul publicist Dan Ciachir, pasajele subscrise de Cristian Vasile sunt lesne recognoscibile deoarece domnia sa nu face altceva decât să preia în raport paragrafe întregi din propria carte intitulată „Biserica Ortodoxă Română în primul deceniu comunist” publicată în 2005.

După cum se ştie, chiar în perioada activităţii „Comisiei Tismăneanu I”, s-a făcut caz de necesitatea imperioasă a accesului nemijlocit la documente din Arhivele SRI sau din Arhivele Naţionale. În mod firesc s-a pus întrebarea ce au studiat în plus aceşti istorici dacă capitolul dedicat cultelor din Raport este într-o proporţie foarte mare tributar lucrării mai vechi a d-lui Cristian Vasile, informaţiile noi putându-se număra pe degetele de la o mână. În acest caz, autorul capitolului a invocat numărul redus de pagini pe care l-a avut la dispoziţie, dar acest lucru nu explică totuşi de ce multe pagini din capitolul dedicat Cultelor nu sunt decât preluări fragmentare, adesea fără logică, din cartea amintită.

Patriarhia Română a iniţiat elaborarea unui document cu caracter intern care să analizeze conţinutul capitolului dedicat cultelor din raportul Tismăneanu. A rezultat un document de nu mai puţin 53 de pagini în care experţii desemnaţi au arătat deopotrivă greşelile de informare şi utilizarea în mod tendenţios a documenetelor istorice. Miza ideologică a capitolului nu este alta decât atacul la persoana răposatului patriarh Teoctist care este scos, nici mai mult, nici mai puţin, decât ca principalul vinovat de toate nenorocirile în viaţa religioasă din România din 1945 până astăzi. În acest scop, numeroase date extrem de importante au fost omise, elemente obscure au fost scoase în relief şi s-a interpretat în mod tendenţios documente cum ar fi, spre exemplu, memoriile cardianalului greco-catolic Iuliu Hossu. Concluzia acestui „contra-raport” este că avem de-a face nu cu o operă ştiinţifică onestă, ci cu un produs ideologic. Asemenea abordări erau curente înainte de 1989 când lucrările şi manualele de istorie contemporană românească exagerau în mod grosolan rolul jucat de partidul comunist în viaţa societăţii româneşti şi minimizau cu bună ştiinţă rolul jucat de partidele istorice, de diversele categorii sociale şi grupări religioase. Asemănarea de metodă dintre studiul lui Cristian Vasile şi operele istoricilor comunişti ar putea sugera un posibil caracter „neo-comunist” al gândirii acestui tânăr istoric.

Cum am spus, sunt foarte puţine elemente de noutate în capitolul amintit, rezultate nemijlocit din cercetarea comisiei. Unul dintre acestea este pretinsa colaborare cu Securitatea a Patriarhului Justin Moisescu, afirmaţiile cuprinse în raport fiind reiterate zilele acestea într-un articol din Cotidianul.

O primă chestiune care trebuie spusă este de ordin istoric, anume presupusa legătură între „colaboraţionsimul” lui Justin Moisescu şi accederea lui în scaunul patriarhal. Este vorba de „ascensiunea sa spectaculoasă” din postul de profesor la Institutul Teologic din Bucureşti la treapta de Arhiepiscop al Sibiului. Nu vedem ce este spectaculos aici deoarce, şi înainte de 1944, şi în perioada comunistă, şi după 1990, au existat astfel de cazuri. Amintim aici în ordine: numele lui Irineu Mihălcescu, Nicolae Mladin şi Laurenţiu Streza. Apoi, se sugerează faptul că Justin Moisescu ar fi fost şantajabil în virtutea legăturilor sale trecute cu Mişcarea Legionară. Ori, Justin Moisescu se numără printre teologii cel mai puţin implicaţi în activitatea Mişcării Legionare. Iată doar câteva elemente care pun în discuţie inferenţele lui Cristian Vasile, care nu au nici o dovadă palpabilă că ascensiunea lui Justin Moisescu în scaunul de la Sibiu se datorează condiţiei sale de informator. Lucrul acesta nu era câtuşi de puţin o condiţie pentru a accede în trepte episcopale, Cristian Vasile nefăcând altceva decât să sugereze în mod abuziv că toţi ierarhii din perioada comunistă au ajuns în funcţii în urma colaborării cu Securitatea.

Lucrurile sunt mult mai simple. Conform Legii cultelor din 1948, orice persoană cu funcţii de conducere a oricărui cult din România depunea un jurământ prin care era datoare să nu întreprindă nimic împotriva ordinei democratice şi mai mult decât atât să aibă grijă ca nici unul din subordonaţii săi să nu participe la acţiuni îndreptate împotriva ordinei comuniste. Dacă acest jurământ ar fi considerat o infracţiune, toţi şefii religioşi care au activat înainte de 1989, de la toate cultele, ar trebui să fie inculpaţi.Printre altele Cristian Vasile s-a plâns că a putut doar citi dosarul de la SRI fără a avea voie să facă însemnări sau copii după el. Dumnealui nu ştie că nu este vorba de un abuz al SRI, ci de respectarea întru totul a „Legii de organizare şi de funcţionare a Serviciului Român de Informaţii”.

După cum se ştie, au existat numeroase dispute privind accesul publicului larg – între care se înscriu şi istoricii – la documentele din arhiva fostei Securităţi. Conform „Legii privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică”, publicată în Monitorul Oficial din 9 decembrie 1999, singura instituţie abilitată să facă deconspirări conform unor proceduri foarte precise şi să pună la dispoziţia cercetătorilor acreditaţi date şi informaţii la activitatea Securităţii este CNSAS. CNSAS solicită date şi informaţii de la SRI pe baza unor proceduri clare, astfel încât să se evite publicarea unor date care să vizeze siguranţa naţională. În art. 20 se spun următoarele:

Alin 1. „Colegiul Consiliului primeÅŸte în gestiune toate documentele privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute de prezenta Lege, deÅ£inute de organele de Scuritate, cu excepÅ£ia celor care privesc siguranÅ£a naÅ£ională. (…)

Alin 3. Serviciul Român de InformaÅ£ii, Ministerul de Interne, Ministerul Apărării NaÅ£ionale, Arhivele NaÅ£ionale ÅŸi oricare altă instituÅ£ie publică sau privată, precum ÅŸi persoanele fizice, care deÅ£in asemenea documente, sunt obligate să asigure acest drept de acces ÅŸi să le predea de îndată Colegiului Consiliului. (…)

Alin 6. Stabilirea în concret a dosarelor care privesc siguranţa naţională prevăzute la alin. 1 se va face de comun acord de Consiliu împreună cu instituţiile deţinătoare. În caz de divergenţă, hotărârea va fi adoptată de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării.”

Prin urmare, CNSAS este singura instituţie abilitată să solicite date referitoare la persoane care au colaborat cu Securitatea ca poliţie politică şi să le facă publice. În acest caz, conform art. 6 din Legea 187 spune foarte clar: „Dispoziţiile articolului 45, alin. 2, din Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii precum şi ale art. 20, alin. 2 şi ale art. 22 cu referire la anexa nr. 6 din Legea Arhivelor Naţionale nr. 16/1996 nu sunt aplicabile dosarelor la care se referă art. 1 şi datelor solicitate în temeiul art. 2 din prezenta Lege (187), care nu pot fi considerate că privesc siguranţa naţională a României”.

Cristian Vasile, ca să fie în perfectă legalitate, trebuia să solicite CNSAS date şi informaţii referitoare la persoana fostului patriarh Justin Moisescu, deoarece doar CNSAS pe baza art. 6 putea să provoace declasificarea eventualului dosar păstrat în arhiva SRI. Nu putea să facă acest lucru în calitate de petiţionar îndreptăţit, deoarece CNSAS poate să facă deconspirări numai referitor la persoane care ocupă sau candidează la o demnitate sau funcţie în prezent, nefăcând asemenea deconspirări pentru persoane decedate. Singura opţiune pentru a avea acces la date despre patriarhul Justin Moisescu era în calitate de cercetător acreditat conform Legii 187. Numai dacă dosarul lui Justin Moiesescu se afla în arhiva CNSAS şi era dat spre cercetare, Cristian Vasile putea să publice date din cuprinsul lui. Situaţia, aşa cum o prezintă domnia sa, este mai gravă şi îl face pasibil de încălcarea mai multor legi.

Dosarul Justin Moisescu, dacă există în Arhiva SRI, este clasificat şi poate fi consultat numai în condiţiile prevăzute în Legea 14 din 24 februarie 1992 care, în art. 45, spune: „Documentele interne de orice fel ale serviciului român de informaţii au carcater de secret de stat, se păstrează în arhiva sa proprie şi nu pot fi consultate decât cu aprobarea directorului în condiţiile Legii. Documentele, date şi informaţiile SRI pot deveni publice numai de trecerea unei perioade de 40 de ani de la arhivare. SRI preia spre conservare şi spre folosinţă fondurile de arhivă ce privesc siguranţa naţională ale fostelor organe de informaţii cu competenţa pe teritoriul României. Fondurile de arhivă ale fostului depratament ale Securităţii Statului, ce privesc siguranţa naţională nu pot deveni publice decât după trecerea unei perioade de 40 de ani de la adoptarea prezentei Legi.”

În Legea nr. 182 din aprilie 2002 privind protecţia informaţiilor clasificate, la art. 28 se spun următoarele:

Alin 1. „Accesul al informaţii secrete de stat este permis numai în baza unei autorizaţii scrise eliberate de conducătorul persoanei juridice care deţine astfel de informaţii după o notificare prealabilă la Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat
Alin. 2. Autorizaţia se eliberează pe niveluri de secretizare prevăzute la art. 15, lit. f, în urma verificărilor efectuate cu acordul scris al persoanei în cauză asupra acesteia. Persoanele juridice, cu excepţia celor prevăzute la art. 25, alin. 2 şi 3, notifică Oficiului Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat eliberarea autorizaţiei de acces.”

Cu alte cuvinte, Cristian Vasile, pentru a vedea dosarul lui Justin Mosescu la SRI trebuia să obţină o asemenea autorizaţie, iar documentarea trebuia să aibă exclusiv un caracter intern, informaţiile aflate nefiind destinate publicării decât după 40 de ani, conform Legii. Dezvăluirea de Cristian Vasile a datelor publicate în Raport şi în ziarul Cotidianul îl face pasibil să intre sub incidenţa art. 169 din Codul Penal al României.
Iată câteva chestiuni la care d-l Cristian Vasile ar trebui să dea un răspuns.

Vezi atacul murdar din publicatia anti-ortodoxa “Cotidianul”

“Predecesorul lui Teoctist a fost turnator la Secu”