Adevaratii luptatori impotriva comunismului, a caror istorie a fost “rescrisa” in documentul misitificator al “Comisiei Tismaneanu”, au prezentat, cu modestie, un volum cu documente despre miscarea lor si suferintele ulterioare.

Totodata, Asociatia Civic Media a prezentat la aceeasi intalnire, la implinirea unui an de la aparitia asa-zisului “Raport Final Tismaneanu” un contra-raport, oficial si stiintific, o minima contributie la repararea afrontului adus Bisericii Ortodoxe Romane si Intaistatatorului ei, regretatul Patriarh Teoctist.

Va oferim mai jos textul pentru care Vladimir Tismaneanu a semnat promitand ca il va insera in varianta tiparita a “Raportului Final” pentru a indrepta “erorile” initiale. Evident, editia Humanitas nu cuprinde si adevarul celor care au trait evenimentele, ci numai cel aprobat de “Ministerul Adevarului” “prelucrat” in cheia invinovatirii intregului popor, minimalizarii realei miscari anticomuniste, unice in Europa, si a spalarii adevaratilor vinovati, ocupantii bolsevici ai Romaniei de ieri si azi.

MATERIAL TRANSMIS COMISIEI PREZIDENTIALE

Catre Comisia Prezidentiala pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania

In atentia domnului Vladimir Tismaneanu

Asociatia “15 Noiembrie 1987”, care reuneste muncitorii arestati, torturati, condamnati si deportati in urma revoltei muncitoresti anticomuniste din 15 Noiembrie 1987, a primit cu bucurie initiativa Presedintelui Romaniei de condamnare oficiala a regimului comunist din Romania, considerat ilegitim si criminal.

Din pacate, insa, membrii Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania, for in care, din pacate, nu si-au aflat locul o serie de reprezentanti autentici ai rezistentei romanesti anticomuniste, au produs un Raport final in care, cel putin in ce ne priveste, adevarul istoric este prezentat trunchiat. Consultarea organizatiei noastre si a altor organizatii sau personalitati reprezentative ar fi eliminat multe din neajunsurile Raportului.

Cea mai grava omisiune este neprecizarea caracterului anticomunist al revoltei muncitoresti din 15 Noiembrie 1987. In intreg capitolul “Proteste muncitoresti in Romania comunista” nu exista cea mai mica referire la acest lucru. Se incearca acreditarea ideii ca avem de-a face doar cu o revolta anticeausista. Faptul este contrazis de miile de muncitori protestatari care au scandat, in mai multe randuri, “Jos comunismul!” si au inlaturat insemnele comuniste de pe fosta Judeteana de Partid Brasov.

O alta omisiune importanta este trecerea sub tacere a manifestarii de solidarizare cu muncitorii brasoveni a celor trei studenti brasoveni (Catalin Bia, Lucian Silaghi si Horia Serban) care, in 22 noiembrie 1987, au afisat, in fata cantinei studentesti din Complexul Memorandului, o pancarta pe care scria “Muncitorii arestati nu trebuie sa moara.”. in urma acestei actiuni, studentii au fost exmatriculati si deportati. In 15 decembrie 1987, un alt grup de studenti brasoveni, format din Mihai Torjo, Marian Brancoveanu si Marian Lupoi, cere eliberarea noastra, inscriptionand peretii interiori a doua corpuri ale Universitatii Brasov. La randul lor, sunt exmatriculati si arestati.

De asemenea, raportorii gresesc pana si in privinta numarului muncitorilor deportati (62, in loc de 61), nepomenind nimic despre cele 27 de persoane care au fost fortate sa-si schimbe locul de munca, despre cele peste 500 de persoane arestate si anchetate in sediile Militiei si Securitatii din Brasov si Bucuresti sau despre suferintele indurate de sotiile si copiii muncitorilor deportati, care au trait, la randul lor, experienta domiciliului obligatoriu.

Pentru stiinta autorilor Raportului Tismaneanu este de semnalat ca manifestantii au inceput sa cante imnul “Desteapta-te, romane!” in dreptul Spitalului Judetean Brasov, si nu la iesirea pe poarta uzinei Steagul Rosu, cum mentioneaza gresit acestia.

Ne exprimam surprinderea ca, desi au avut acces la arhive, raportorii nu fac nici o referire la dosarele de Securitate ale membrilor nostri.

Tinand cont de toate acestea, Asociatia “15 Noiembrie 1987” solicita respectuos sa se dispuna efectuarea corectiilor cuvenite Raportului Tismaneanu, care, prin modul in care a fost redactat, a produs nemultumire in randul unor personalitati marcante ale rezistentei anticomuniste.

Asociatia 15 Noiembrie 1987

Florin POSTOLACHI, Presedinte

Restul Anexelor sunt disponibile si pe site-ul Civic Media, in Sectiunea Raportul Tismaneanu

Jurnalul National: “Raportul Tismăneanu, un fals care trebuie oprit”

2007 12 01| de Ilarion Tiu

APEL CÄ‚TRE PREÅžEDINTE

Joi, 29 noiembrie, mai multe asociaţii ale foştilor deţinuţi politic din România au adresat preşedintelui Băsescu un protest contra conţinutului “Raportului Tismăneanu”, publicat de curând la Editura Humanitas. Printre altele, protestul solicită imperativ preşedintelui: “Noi, victime ale comunismului, foşti deţinuţi politic şi luptători anticomunişti, vă cerem, Domnule Preşedinte al României, să solicitaţi retragerea neîntârziată de pe piaţă a «Raportului final» şi, mai ales, să dispuneţi ca acest «Raport» viciat Så NU FIE difuzat în bibliotecile şcolare şi universitare, după cum intenţionează Vladimir Tismăneanu (foto). Propagarea falsului în sistemul educaţional este un act de o gravitate fără precedent. În numele zecilor de mii de morţi ai noştri căzuţi pentru România vă cerem, în al 12-lea ceas, să nu giraţi această prelucrare deformatoare a Istoriei reale a României”.

ISTORIE. Protestul opozanţilor fostului regim vine pe fondul pretenţiilor “Comisiei Tismăneanu” ca acest raport să devină o istorie oficială a României pentru perioada 1944-1989. Asemenea “istorii” au făcut şi comuniştii în urmă cu 60 de ani, când sub semnătura lui Mihail Roller, şi cu girul lui Leonte Răutu – tovarăşii de luptă şi idei ai lui Tismăneanu-tatăl – “regimul burghez” fusese declarat “criminal”. Gheorghiu-Dej, cât era el de muncitor cu patru clase primare, n-a mers până acolo încât să pună stema ţării peste falsurile lui Roller. Şi de amintit că însuşi Roller a sfârşit prin a se sinucide în 1958, când istoria sa deja nu mai era de actualitate!