DATORIA EXTERNA A ROMANIEI ATINGE 50 MILIARDE EURO
Deşi datoria externă creşte fulminant, autorităţile de la Bucureşti se arată cu totul şi cu totul liniştite, pentru că datoria publică externă rămâne mică, sporirea având loc pe seama datoriei externe private. Nici o treime din datoria externă pe termen lung şi mediu nu reprezintă datorie publică, situându-se la un cuantum faţă de PIB care se supraînscrie în parametrii ceruţi de Uniunea Europeană. Dar faptul că datoria publică externă este mică atunci când datoria externă este mare pe ansamblu, din cauza componentei private, nu constituie cumva vreun avantaj, ci, dimpotrivă, datoria externă devine greu controlabilă şi gestionabilă, pentru că, în timp ce posibilităţile de defecţiuni de plată cresc, răspunderea cade, până la urmă, în fiecare caz, asupra ţării. 2007 nu numai a amplificat fabulos datoria externă (cu peste 20% în numai nouă luni), dar a şi accentuat ponderea componentei private (de la 63% la sfârşitul lui 2006 la 70% în prezent).
Încă spre sfârşitul celui de al treilea trimestru, datoria externă pe ansamblu bătea spre 50 miliarde euro, din care 34 miliarde euro datoria pe termen mediu şi lung şi vreo 15 miliarde euro cea pe teren scurt (sub un an). Pe mai departe, importurile au debordat, în timp ce exporturile au încetinit vizibil până la stagnare. Până în toamnă, cele două tendinţe – atât frenezia importurilor, cât şi gâtuirea exporturilor – au avut condiţii superprielnice în a se produce prin aprecierea absolut artificială a leului. Devalorizarea monedei naţionale intervenită în ultimele două luni a relaxat tensiunile pentru exportatori, a temperat într-o anumită măsură creşterea deficitului comercial prin efectele asupra importurilor, dar dacă vor fi consecinţe pasagere sau de durată abia urmează a se vedea.
Marea problemă este însă că investiÅ£iile străine n-au Å£inut pasul cu creÅŸterea deficitului extern. Intrările în perioada care a trecut din acest an cumulează vreo 5 miliarde euro, ceea ce le situează la nivelul celor de anul trecut – care este unul notabil −, fără, desigur, a lua în considerare banii intraÅ£i în 2006 în urma vânzării BCR (fapt nerepetabil). Numai că, în timp ce un alt BCR de vânzare nu mai există, deficitul extern a continuat să se amplifice. Astfel încât aÅŸa-numita “finanÅ£are autonomă” a deficitului extern (din investiÅ£ii străine, adică din surse care nu creează datorie externă) a coborât dramatic, de la peste 90% în 2006 la circa 40% în prezent. FinanÅ£area se face acum covârÅŸitor majoritar din surse care creează datorie externă.
Este mare, este mică această datorie externă? Sunt mulţi factori de luat în calcul pentru a da un răspuns. Datoria externă pe termen lung şi mediu, care este luată în general în considerare în aprecierile macroeconomice, reprezintă aproximativ 30% echivalent PIB, ceea ce nu este mult! Există alte ţări la cote cu mult superioare din acest punct de vedere. Problema este însă că în cazul României cuantumul datoriei externe pe termen mediu şi lung depăşeşte deja sensibil valoarea exporturilor, care constituie, până la urmă, sursa de rambursare.
Jurnalul National |2007 11 27|
Analiza de Ilie Serbanescu
Civic Media
"Obiectivul nostru este sa refacem unitatea nationala a romanilor, acesta trebuie sa fie scopul nostru" – Profesorul academician Florin Constantiniu la o conferinta Civic Media
