Crestini, mozaici si musulmani uniti pentru credinta

Reprezentantii Bisericilor Ortodoxa Romana, Romano-Catolica, Evanghelica CA, Reformata, Evanghelica Lutherana si Armeana ca si Secretariatul de Stat pentru Culte pun la colt eroarea CNCD si a sustinatorilor ateismului extremist. Prin vocea presedintelui Federatiei Comunitatilor Evreiesti din Romania, Aurel Vainer si a sefului Cultului Musulman din Romania, Muftiu Iusuf Muurat, se confirma faptul ca toate cultele din Romania considera ca prezenta simbolurilor religioase in scoli nu poate fi decat benefica.

Dupa ce decizia Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD) privind eliminarea simbolurilor religioase din scoli a devenit publica, mii de profesori, elevi si personalitati ale Romaniei au dorit sa-si exprime protestul, semnand impotriva actului CNCD in cadrul Coalitiei pentru respectarea sentimentului religios.

Asociatia Civic Media a contestat oficial decizia CNCD, considerand-o “eronata, abuziva si discriminatorie la adresa majoritatii romanilor”, urmand sa actioneze in instanta pentru a desfiinta hotararea. La protestul acesteia s-au asociat imediat Uniunea Sindicala MediaSind si Societatea Ziaristilor din Romania – Federatia Sindicatelor din Intreaga Presa care au solicitat sindicatelor din invatamant sa ia atitudine. Raspunsul acestora nu a intarziat. Federatia Educatiei Nationale si Sindicatul “Spiru Haret”, insumand peste 120.000 de membri, si-au aratat opozitia categorica fata de CNCD si pretinsa “societate civila” care a sprijinit “cazul Moise”. Pana acum, pe site-ul www.civicmedia.ro, in cadrul campaniei Aparati Icoanele Copiilor, s-au strans mai multe mii de semnaturi impotriva deciziei CNCD si s-au alaturat zeci de organizatii neguvernamentale si personalitati marcante ale Romaniei, printre care se numara academicienii Mariana Nicolesco, Constantin Balaceanu Stolnici, Dinu C. Giurescu, Eugen Mihaescu, Florin Constantiniu, Augustin Buzura s a.

Marti, 28 noiembrie a c, Reprezentantii Bisericilor Ortodoxa Romana, Evanghelica, Reformata, Evanghelica Lutherana si Armeana s-au intrunit in cadrul Adunarii Generale a Asociatiei Ecumenice a Bisericilor din Romania si au hotarat in consens pentru mentinerea in spatiul public a simbolurilor crestine ca expresie a libertatii religioase. Totodata, dupa pozitiile transante ale Secretariatului de Stat pentru Culte, ale Bisericii Ortodoxe Romane si a celei Romano-Catolice, si reprezentantii mozaici si musulmani isi spun punctul de vedere. Concluzia tuturor este de bun simt: CNCD a sfidat vointa majoritara, traditia, cultura si religiile din Romania, incalcand drepturile a peste 20.000.000 de romani. Conform ultimului recensamant, doar 0,1 la suta s-au declarat atei in Romania.

Aurel Vainer, presedintele Federatiei Comunitatii Evreilor din Romania:

“E mai bine sa te afli intr-o casa cu insemnul lui Dumnezeu”

Cum apreciati demersul CNCD de a reglementa prezenta simbolurilor religioase in institutiile de invatamant?

Pot vorbi doar din punct de vedere strict personal. Cred ca problema trebuie pusa in contextul romanesc. Daca se ia modelul francez, situatia este cu totul alta decat la noi. Conditiile din Romania difera de ceea ce se intampla in alte locuri. Iar scoaterea la lumina a simbolurilor religioase, dupa 1989, a fost un mare castig al acelui moment. Indiferent de religie, toata lumea a inceput sa fie prezenta in lacasurile de cult, sa-si afirme apartenenta la o religie. Sa nu uitam, deci, ca promovarea religiei si in scoli, si in armata, si de ce nu, si prin forma simbolurilor religiei, a fost un mare castig. Din acest punct de vedere, cred eu, trebuie sa ne gandim la ceva la care sa nu renuntam usor. Apoi, in acest context general, cred ca pentru un elev crestin ortodox, unul protestant, unul catolic, unul evreu sau unul musulman nu poate fi ceva jenant sa aiba un semn al lui Dumnezeu in scoala. Si sa nu uitam ca marea majoritate a celor care invata este de religie crestina. Chiar daca exista o educatie de alt gen, poporul roman este un popor crestin in cea mai mare parte. Parerea mea este ca nu trebuie exagerat, si fata de situatii in care sunt elevi care provin din medii in care nu se da crezare credintei religioase, asta este o alta problema. Este totusi o libertate a celor multi, un drept castigat de crestinii din Romania. Personal, nu vad un impediment ca simbolurile religioase sa ramana. Pot sa spun ca acelasi lucru este si in aula Parlamentului. Acolo exista simbolul credintei crestine, o cruce impozanta, si ne perindam la tribuna Parlamentului si oameni de alte religii sau oameni fara religie. Nu stiu daca asta a creat vreo problema. Sigur ca, daca este vorba de o scoala a cultului musulmanilor, acolo pot fi puse insemnele musulmanilor sau daca este o scoala evreiasca, desi nu prea avem asa ceva, se pot pune insemnele noastre.

“Este o batalie care nu isi are rostul la noi”

Cred ca este o batalie care nu isi are rostul la noi, cand sunt si acum doritori de religie, de credinta. As vrea sa va mai spun un lucru, pe care il stiu de la tatal meu. E mai bine sa te afli intr-o casa cu insemnul lui Dumnezeu, decat intr-o casa fara insemnul lui Dumnezeu. Chiar daca acest semn difera de semnul credintei tale. Spiritul ecumenic ne indeamna spre a incuraja o prezenta a unui insemn al lui Dumnezeu oriunde se poate.

Seful Cultului Musulman din Romania, Muftiu Iusuf Muurat:

“Romania nu trebuie sa preia modele straine”

Cum comentati demersul CNCD privind eliminarea simbolurilor religioase din scoli?

Ceea ce se intampla in Romania, prin toate aceste discutii contradictorii, ar trebui sa ne ingrijoreze, atat pe noi, liderii religiilor din aceasta tara, cat si pe enoriasii pe care ii pastorim. Pentru ca Europa se confrunta cu o lipsa de credinta, iar noi, romanii, dam dovada de o foarte mare credinta si de un mare respect fata de Dumnezeu. De aceea, eu nu consider o discriminare religioasa prezenta simbolurilor religioase in scoli sau in alte institutii publice, astfel incat acestea sa fie date la o parte. Dupa cum se stie, in Romania exista oficial 18 culte, iar noi, comunitatea musulmana, traim de mai bine de opt secole pe aceste meleaguri. Iar existenta unor alte simboluri religioase in institutiile publice nu ne-a deranjat niciodata si nici nu ne deranjeaza. Cred ca, de fapt, sub pretextul acestei ipoteze, potrivit careia se face o discriminare la adresa celorlalte culte, se incearca sa se intre subversiv in scoli, dupa care se va intra si in institutiile de stat. Se tinteste ca incet-incet, religia sa dispara din sanul societatii.

“Noi nu dorim ca religia si simbolurile religioase sa fie eliminate”

Credeti ca nu se vor opri la scoli?

Ei nu se vor opri aici, pentru ca uitati ce s-a intamplat si in Franta si in Anglia. As vrea sa spun ca eu nu traiesc in Anglia, eu traiesc in Romania. Si nu inseama ca modelul pe care il are Anglia, Franta sau alt stat occidental trebuie sa-l aplicam litera cu litera in Romania. Daca noi vom da la o parte cate putin din valorile noastre culturale si cele religioase si vom incepe sa imitam in totalitate Occidentul, cred ca Romania risca sa -si piarda in totalitate aceste valori. Iar asta va fi un lucru foarte grav la adresa intregii societati.

Intentionati sa faceti vreo recomandare Ministerului Educatiei?

Da, dar am sa discut si cu liderii celorlalte confesiuni si ai celorlalte culte din Romania acest lucru. Subliniez insa ca noi, comunitatea musulmana din Romania, nu trebuie sa fim asemanati cu celelalte comunitati musulmane care traiesc in Occident, in sensul ca noi avem o istorie comuna cu poporul roman, avem martiri musulmani care s-au jertfit pentru apararea acestui stat, si nu trebuie sa fim facuti teroristi sau extremisti, asa cum se intampla in alte tari. Si vreau sa amintesc aici ca Dobrogea este un exemplu de viata care trebuie urmat de toti occidentalii. Repet: Romania nu trebuie sa preia modelul altor tari in privinta eliminarii valorilor religioase sau culturale. Romania are traditie, are religie si are o cultura bogata. Daca ii lipseste ceva este doar partea financiara, nu spirituala. Tocmai de aceea se atenteaza si aici. (Luciana POP, ZIUA)

Pozitia Arhiepiscopiei Armene din Romania

Doar dracul fuge de icoane şi de tămâie

Apel către societatea civilă

Nu am fost surprins când am citit lista acelora care susţin iniţiativa domnului filosof Emil Moise de a elimina icoanele din şcoli, am fost doar nedumerit de misiunea însuşită de o parte a presei.
Parcă ne-am afla într-o campanie organizată de scriitori şi jurnalişti nihilişti care susţin teoria bolnăvicioasă a unui filosof.

Printre ei se numără:

– Doina Jelea, Asociaţia Jurnaliştilor Independenţi din România,
– Gabriel Andreescu, Centrul de Studii Internaţionale,
– Ioana Avădani, Centrul pentru Jurnalism Independent,
– Ioan Bogdan Lefter…
– Mihaela Miroiu,
– Mircea Toma, Agenţia de Monitorizare a Presei,
– Renate Weber…,
– Smaranda Enache, Liga Pro Europa,
– Romaniţa Iordache, ACCEPT,
– Ruxandra Costescu, membră Indymedia România…

Nu m-ar mira nici dacă demersul lor ar avea succes. În România postrevoluţionară, totul este posibil datorită servilismului voluntar, propriu anumitor politicieni români, dornici să se alăture forţelor militare (NATO) şi economice (UE) fără ca aceste forţe să pretindă sacrificiile la care ei îi supun pe români. Ignorând principiul “unitate în diversitate”, promovat de UE, politicienii noştri sunt gata de a demola orice valoare naţională, de a strânge cureaua românului până la asfixiere, pentru ideea de aliniere la standardele Europei, pe principiul “imită ca să fii inclus”. Trei exemple (ce aparţin unor sfere diferite a expresiei politice) de servilism politic gratuit:

– oferirea spaţiului aerian către SUA în conflictul din ex-Iugoslavia;
– condiţiile drastice de aderare la UE;
– eliminarea icoanelor din şcoli după modelul francez al interzicerii însemnelor religioase în şcoli.

Am să mă opresc asupra ultimului gest care vine nu pe fondul acceptării constituţionale a sintagmei de “stat laic”, ci, în fapt, pe fondul existenţei unui stat ateu postrevoluţionar.
Îmi bazez afirmaţia pe acţiunile politice desfăşurate din decembrie 1989 până astăzi şi am să creionez următoarele:

Conducerea lui Ion Iliescu a scos din cadrul parlamentar Biserica. Dacă de la începuturile conştiente ale regiunilor româneşti Biserica s-a aflat întotdeauna în Sfatul ţării, Parlament (Legea cultelor religioase a lui N. Iorga 1928), Marea Adunare Naţională (în perioada comunistă), Ion Iliescu a desfiinţat statutul de senator de drept al şefilor de cult, transferând puterea legislativă în cadrul minorităţilor etnice, inexistente ca for parlamentar înainte de 1989. Nu am să fac referire la neînţelegerile patrimoniale şi financiare survenite între Biserici (totalitatea apartenenţilor unui cult şi patrimoniul mobil şi imobil al acestora) şi organizaţiile minoritare parlamentare, ci doar unele efecte ale acestei măsuri.

1. Nu există, până în prezent, o lege de funcţionare a cultelor religioase;

2. Se promulgă legi discriminatorii (paralelă între Legea 10/2001, de redobândire pe cale administrativă a bunurilor imobiliare, şi OUG 94/2000, nefuncţională datorită neconstituirii comisiei speciale şi modificată prin nenumărate intervenţii parlamentare până la forma finală L 263/2006 prin care, de exemplu, cultele nu primesc despăgubiri pentru imobilele demolate, cu toate că Legea 10/2001 acordă despăgubiri persoanelor fizice şi exclude în mod expres cultele religioase din incidenţa Legii 10).

3. Promulgarea unor legi care desfid caracterul naţional, profund creştin, aşa cum este cazul “noului curent jurnalistico-filosofic iconoclast”.

Am să închei filosofând, căci filosofia se pare că salvează România. Domnul Emil Moise se doreşte a fi un vajnic apărător al drepturilor copiilor atei, dar însuşi conceptul de ateu nu-i susţine teza. Ateul este indiferent, neutru, în ceea ce priveşte simbolurile divine, el îl neagă pe Dumnezeu, nu îl combate. Doar dracul fuge de icoane şi, eventual, de tămâie, fiind potrivnic lui Dumnezeu.

Pr. Paul Bogdan
Vicar Eparhial al Arhiepiscopiei Armene din România

ASOCIATIA ECUMENICA A BISERICILOR DIN ROMANIA – AIDROM

A XII – a Adunare Generala, Bucuresti

COMUNICAT

Consens cu privire la mentinerea in spatiul public a simbolurilor crestine ca expresie a libertatii religioase

La 28 noiembrie 2006 reprezentantii Bisericilor Ortodoxa Romana, Evanghelica CA, Reformata, Evanghelica Lutherana si Armeana s-au intrunit in cadrul Adunarii Generale a Asociatiei Ecumenice a Bisericilor din Romania—AIDRom.

Adunarea Generala anuala a avut pe agenda intrunirii ca principale teme de discutie:
1. raportul anual al Presedintelui AIDRom IPS Nifon, Arhiepiscop al Targovistei;
2. raportul anual al Secretarului Executiv AIDRom Christian Peter Teodorescu si al coordonatorilor de departamente;
3. perspectiva dezvoltarii ecumenismului in Romania si Charta Oecumenica in context romanesc;
4. auditul situatiei financiare 2005 si aprobarea bugetului pentru anul 2007;
5. evaluarea Adunarii Generale a Consiliului Mondial al Bisericilor—februarie 2006, Porto Alegre;
6. Cea de-a Treia Adunare Ecumenica Europeana—Sibiu, septembrie 2007.

Rapoartele de activitate au reliefat preocuparile deliberativului si executivului AIDRom de a duce la indeplinire Strategia 2006-2008. S-au subliniat realizarile importante in domeniul programelor ecumenice, sociale, de mediu, de urgenta si ajutor in caz de calamitati, precum si in domeniul minoritatilor, al drepturilor omului si al dezvoltarii capacitatii Bisericilor de a initia si implementa programe in folosul comnunitatii.

In raportul sau Presedintele IPS Nifon a subliniat dezvoltarea dialogului ecumenic si a relatiilor interconfesionale din Romania, insa a accentuat faptul ca dialogul cu o parte a societatii in special cu agnosticii si cu unii activisti ai drepturilor omului care distorsioneaza sensul libertatii religioase si vor scoaterea manifestarilor ei in afara sferei publice trebuie aprofundat.
In acest sens, reiterind valorile dialogului, membrii Adunarii Generale au fost in consens cu privire la mentinerea in spatiul public a simbolurilor crestine ca expresie a libertatii religioase.

Evaluand dinamica relatiilor dintre comunitatile religioase din Romania in perspectiva Chartei Oecumenica, invitatul special la Adunarea Generala Prof. Dr. Stefan Tobler a subliniat recomandarile adoptate la Seminarul Ecumenic organizat de AIDRom la Brasov in 2003. De asemenea, a subliniat sensul profund al dialogului ecumenic care este definitoriu cand vorbim despre identitatea personala sau confesionala.

IPS Nifon a prezentat Adunarii Generale concluziile Celei de-a 9-a Adunari Generale a Consiliului Mondial al Bisericilor pe care le-a evaluat din perspectiva Bisericilor din Romania.

Eminenta Sa Dl. Ep. Dr. D.D. Christoph Klein a dezvoltat pentru participantii AG evolutia pregatirilor Celei de-a Treia Adunari Ecumenice Europene—Sibiu 2007 subliniind semnificatia alegerei unui context majoritar ortodox.

Preafericitul Parinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane a primit din partea Adunarii Generale a AIDRom o delegatie incluzand pe Eminenta Sa Domnul Episcop Christoph Klein al Episcopiei Evanghelice CA Sibiu, precum si reprezentantii organizatiilor ecumenice internationale prezenti la reuniune. Preafericitul Parinte Teoctist a subliniat importanta dialogului ecumenic si a apreciat lucrarea si stradaniile AIDRom de a consolida si dezvolta ecumenismul in Romania, impreuna cu programele specifice AIDRom-ului.

Au fost, pe rand, dezbatute si adoptate rapoartele prezentate de catre coordonatorii de departamente: Formare Ecumenica, Ajutor Inter-Bisericesc si Dezvoltare inclusiv probleme de mediu, Raspuns de Urgenta in caz de calamitati, Pace si Reconcilere.

Bugetul pentru 2007 si reactualizarea strategiei precum si planurile de actiune 2007 au fost de asemenea dezbatute si aprobate.

Adunarea Generala a luat sfarsit prin adoptarea prezentului comunicat care va fi remis prin reprezentantii oficiali tuturor Bisericilor Membre.

MEMBRII ADUNARII GENERALE

PENTRU CONFORMITATATE
COMISIA PENTRU REDACTAREA COMUNICATULUI

Rev. MIKLOS MENESSY
Pr. Ioan Arpas
Mihail Brinzea, M. Th.
28.11.2006

Pozitia Secretariatului de Stat pentru Culte – MCC

Către,
Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării

DOMNULE PREŞEDINTE,

Faţă de petiţia domnului Emil Moise referitoare la afişarea simbolurilor religioase pe pereţii publici ai unităţilor de învăţământ, vă comunicăm următoarele:
Revoluţia din decembrie 1989 a fost realizată în numele libertăţii, inclusiv al celei religioase şi de conştiinţă. Faţă de faptul că regimul comunist a încercat, în conformitate cu propria ideologie, să scoată religia din spaţiul public, reacţia poporului român în acele momente a fost de readucere a credinţei în viaţa de zi cu zi. Acest fenomen nu constituia pentru autorii lui un element de inovaţie, ci de restaurare, de întoarcere la o tradiţie întreruptă abuziv de către regimul comunist. Printre gesturile privite ca exprimând pe deplin libertatea nou dobândită a fost şi înălţarea de monumente amintind de jertfa eroilor revoluţiei, având conţinut explicit religios, unele fiind chiar locaşuri de cult (Biserica Eroilor Revoluţiei din Bucureşti şi cea din Timişoara etc.)

Aşezarea icoanelor şi a crucifixelor în şcoli, precum şi în alte instituţii ale statului, a constituit deci atât un omagiu pentru jertfa revoluţionarilor, cât şi o modalitate de manifestare a libertăţii şi a revenirii la o îndelungată tradiţie. Gest spontan, fără a fi determinat de reglementări normative, a fost menit a înlocui însemnele comunismului din şcoli, aşezând în spaţiul rămas astfel liber nişte însemne fără conotaţii politice şi care să exprime cel mai evident ruptura faţă de trecut.

Simbolismul strict religios nu a avut un caracter determinant nici un moment, respectivele însemne neavând o destinaţie cultică, nefiind obiect al venerării din partea prezumtivilor credincioşi. Ele au avut, după cum am arătat, o simbolistică legată de libertate, precum şi o puternică simbolistică naţională, fiind considerate expresii ale patrimoniului spiritual şi cultural al României.

Există în toate statele lumii o simbolistică ce îşi are originile în istoria respectivului stat sau popor, la care nu s-a renunţat nici în perioada contemporană, neconsiderându-se că intră în conflict cu drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului. Astfel, în însemnele oficiale ale unor state precum Danemarca, Suedia, Marea Britania, Grecia etc. crucea ocupă un loc central, fiind prezentă inclusiv pe drapelul de stat. Şi stema României are reprezentat vulturul cu crucea în cioc, iar imnul naţional, ce constituie un simbol pentru mai multe momente de deşteptare naţională a poporului român, inclusiv revoluţia din decembrie 1989, vorbeşte de „preoţi cu crucea în frunte, căci oastea e creştină”. Aceasta nu constituie o atitudine de opoziţie faţă de anumite culte, ci doar elemente cu caracter cultural şi istoric ce alcătuiesc identitatea poporului român, raportându-se nu numai la prezentul acestuia, ci şi la trecut.

Simbolurile şi obiectivele religioase, prin însăşi istoria ţării, sunt foarte prezente în spaţiul public românesc. Astfel, crucea este prezentă şi în exteriorul locaşurilor de cult, pe turlele şi pe clădirile bisericilor, iar multe biserici sunt pictate pe exterior cu diferite reprezentări religioase. Continuarea firească a logicii petentului ar antrena în mod necesar eliminarea acestor simboluri din aceste spaţii care nu au un caracter strict privat, ceea ce nu s-a întâmplat în nici un stat european decât în perioada comunismului în Uniunea Sovietică sau Albania.

Disputa privind prezenţa simbolurilor religioase în şcolile publice nu constituie o noutate pentru spaţiul european. În Italia au fost date câteva decizii ale instanţelor în această privinţă; asemenea şi în Germania sau Elveţia. Soluţiile ce s-au pronunţat nu au impus însă mutarea simbolurilor religioase din aceste spaţii publice. Cea mai recentă soluţie dată într-o situaţie asemănătoare a fost pronunţată de Consiliul de Stat din Italia (Hotărârea nr. 556 din 15 februarie 2006), în care s-a statutat că prezenţa crucifixelor în şcolile publice nu constituie o discriminare faţă de non-creştini, ci simbolizează în primul rând o tradiţie culturală şi naţională. Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului invocată de petent nu are nici o legătură, decât eventual vag tangenţială, cu subiectul în discuţie şi realităţile româneşti.

Considerăm că toleranţei pe care trebuie să o manifeste majoritatea faţă de minoritate trebuie să îi corespundă o toleranţă manifestată de către minoritate faţă de majoritate, toleranţă la care însuşi autorul memoriului face apel.

Petentul recunoaşte deasemenea că „bazele unei societăţi democratice constau în căutarea continuă a unui echilibru între drepturile fundamentale ale fiecărui individ.” (p.4) Din acest motiv, al căutării căii de mijloc, excesele trebuie eliminate din calculul soluţiilor ce se adoptă. Argumentele aduse de petent denotă o sensibilitate excesivă, care, devenită normativă sau validată de organele statului, ar putea antrena excese din partea altor pături ale populaţiei, ce s-ar considera atinse deasemenea în drepturile lor fundamentale.

Cât priveşte subtitlul privind inferiorizarea femeii, nu se face nici o argumentaţie în prezentul memoriu şi nu rezultă că s-a intenţiona investirea Consiliului şi cu analizarea acestei problematici, constituind doar un argument pentru dezbaterea principală. În măsura în care acele simboluri explicitează o poziţie de inferioritate a femeii şi constituie astfel un îndemn în acest sens, respectivele simboluri ar putea fi analizate din această perspectivă. Nu avem însă cunoştinţă despre existenţa unor astfel de simboluri.

În concluzie, considerăm că, în principiu, afişarea simbolurilor religioase pe pereţii publici ai unităţilor de învăţământ nu constituie o încălcare a drepturilor şi libertăţilor altor persoane care să impună eliminarea lor, soluţie care nu a fost adoptată în nici unul dintre statele europene cu tradiţii similare celor româneşti.

SECRETAR DE STAT PENTRU CULTE

Adrian Lemeni

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.