A fost prezentat opiniei publice proiectul de reorganizare si reformare a Serviciului Roman de Informatii. Cand Radu Stroe, seful secretariatului general al Guvernului, si Marius Oprea ne-au fluturat pe sub nas proiectul, ca si cum ar fi fluturat un drapel, numai privindu-le mutrele iti venea sa te intrebi: domnule, astia stiu despre ce vorbesc?

In conceptia lor, Serviciul Roman de Informatii ar trebui sa devina un soi de marioneta, sa nu afecteze interesele nimanui si sa tina cont neaparat de realitatea ca si guvernantii, si parlamentarii au prieteni care se cuvine a fi ocrotiti.

Noi am zice ca ar trebui sa renuntam la orice ipocrizie si sa recunoastem deschis ca toata vanzoleala din jurul serviciilor de informatii a plecat de la Dinu Patriciu si problemele lui cu Justitia. Vreme de aproape un an incheiat, fanii lui s-au agitat in fel si chip, pana cand au recurs la o diversiune, cum ca ministrilor li s-ar asculta convorbirile telefonice fara mandat. Intr-adevar, nu exista nici un mandat pentru ascultarea unui ministru. In schimb, existau mandate de ascultare a convorbirilor telefonice ale unor indivizi certati cu justitia din fel de fel de grupuri de interese, si SRI nu avea nici o vina ca acestia apelau, din cand in cand, la protectia unor ministri, apelandu-i fie la telefoanele personale, fie la cele din ministere. Si era inevitabil ca si ministrii in speta sa fie inregistrati pe benzile de magnetofon sau prin instalatii ceva mai moderne prin care se realiza ascultarea. Abia in urma cu o saptamana si ceva, presa a deconspirat tarasenia, diversiunea a fost demontata surub cu surub si s-a inteles ca nu ministrii erau ascultati, ci interlocutorii acestora.

Intre timp, totusi, diversiunea a fost corespunzator exploatata si spaima s-a difuzat treptat in constiintele celor ce protejau si continua sa protejeze indivizi dubiosi. Or, reformarea unui serviciu de informatii, raspunzator de siguranta nationala a tarii, nu se poate intemeia pe asemenea aprehensiuni. Totul devine o mascarada menita sa lege mainile SRI, chestiune in care, spre surprinderea noastra, s-a aratat deosebit de interesat insusi primul ministru, Calin Popescu Tariceanu. Fapt care ne intareste convingerea ca intre el si Dinu Patriciu functioneaza mai mult decat o prietenie, adica este vorba aici de o veritabila complicitate. Asa ca afirmatiile liberalilor conform carora Dinu Patriciu nu mai detine functii in clan si nici nu mai desfasoara o activitate politica ajunge sa semene cu o scarpinare incurcata in barba. Cum compromise raman si asigurarile premierului ca nu se gandeste decat la cresterea bunastarii poporului, ajuns din nefericire la mana sa. Este mai mult decat limpede ca deasupra fericirii poporului stau interesele premierului si ale lui Dinu Patriciu. Nu se pot indoi de acest adevar decat cei obisnuiti sa se minta singuri.

Cu acest prilej, devin clare si motivele in virtutea carora Traian Basescu i-a avertizat pe ministri: baieti, fiti atenti cu cine vorbiti! Si in cazul acesta s-a recurs la o diversiune, afirmandu-se ca presedintele tarii ar fi ordonat SRI sa asculte convorbirile telefonice ale unor ministri. Acum, cand s-a dovedit ca ministrii nu au fost ascultati din initiativa lui Traian Basescu, ramane sa ne mai intrebam: ce ne propune, in fond, proiectul de reorganizare si reformare a SRI? Ne propune ca serviciul sa fie scos de sub autoritatea presedintelui tarii si transferat sub autoritatea primului ministru. Alta Marie, sub aceeasi palarie. Cu ce beneficiu ne vom alege? Poate Calin Popescu Tariceanu, intr-adevar, nu va dispune ascultarea vreunui ministru din subordinea sa, dar in mod sigur va interzice SRI sa-l mai asculte pe Dinu Patriciu. Fantezista ne apare si ideea ca serviciile de informatii sa fie controlate de Parlament. Parlamentul nu a controlat niciodata nimic, a infiintat fel de fel de comisii, care au tot mitocosit lucrurile pana au ajuns la concluzia ca totul ramane asa cum s-a stabilit. In afara de asta, e bine sau nu e bine ca parlamentarii sa-si amestece nasul in activitatile strict secrete si in actele la care accesul este restrictionat ale acestor servicii, atacate diurn? Noi credem ca nu. Servicile ar fi pur si simplu dezbracate la pielea goala. Afacerea amintindu-ne si de o caricatura nostima, aparuta candva intr-o revista de la Milano. Un curcan total jumulit de pene, de dimensiunea anormala a unui om, cu o aripa se tinea de bara de sprijin din autobuzul cu care calatorea si in cealalta aripa avea o geanta diplomat dintre cele mai elegante. Iar in spatele lui, alti calatori susoteau intre ei: „E della contraspionaggio!”

Maine, poimaine, se va cere serviciilor
sa-si inzestreze ofiterii si cu clopotei, asa, ca sa fim avertizati cand se intereseaza de noi si sa adoptam din timp toate masurile de acoperire. Cu alte cuvinte, apreciem ca proiectul de reorganizare si reformare a SRI, care ni se baga pe gat cu forta, este nul si neavenit, atat ca temei, cat din din punctul de vedere al obiectivelor lui, fiind redactat de niste personaje parca speriate de consecintele actelor lor. Priviti numai mutra lui Radu Stroe si veti fi lamuriti.

Reformarea reala a unui serviciu de informatii nu poate pleca decat din interiorul serviciului respectiv, unde toti ofiterii cunosc hibele mediului in care lucreaza. A impune o asemenea reformare din afara serviciilor reprezinta un veritabil consens. Si cand auzim ca in aceasta chestiune s-a amestecat si societatea civila, ne apuca amocul. Care societate civila? Aripa dirijata de Alina Mungiu-Pippidi, sau cea guvernata de Grupul de Dialog Social? Si este firesc ca dupa amoc sa te podideasca un ras sanatos.

de Mihai Pelin

Cronica Romana

3 Martie 2007