Dosarul energia-un scurticircuit programat pentru premierul Tăriceanu  Scandalul declanşat de preşedintele Băsescu pe marginea afacerilor cu energie îl are drept ţintă directă pe premierul Tăriceanu
 Finul premierului, masonul Cornel Vişoianu, partenerul iniţial al afacerilor lui Bogdan Buzăianu
 Cei doi au înfiinţat, cu doar două luni înainte de afacerea Porţile de Fier, o firmă de consultanţă
 Al treilea consultant al afacerilor cu energie este cunoscutul avocat Doru Boştină, partener şi consultant juridic al VA TECH şi Energy Holding, ambele reprezentate de Bogdan Buzăianu
 Vişoianu, Buzăianu şi Boştină au creat în 2002 o structură masonică alternativă la Marea Lojă Naţională din România  O ancheta marca BURSA

În fapt, putem crede că tot scandalul energiei, care macină scena noastră politică de doi ani, stă pe acelaşi Dinu Patriciu, duşmanul suprem al lui Traian Băsescu, pentru că, într-un fel, “Alro” a subvenţionat, prin “Energy Holding”, energia electrică cumpărată mai ieftin de “Rompetrol”. Ce-i spune lui Tăriceanu numele companiei “Energy Holding”? O analiza de Daniel Bojin pentru BURSA, completata cu sinteza “Politica energetică: vulnerabilitatea Europei” realizata de experti si politicieni ai Parlamentului European: UE depinde de importuri din Rusia si Orientul Mijlociu pentru 50% din nevoile sale energetice şi este probabil ca în următorii ani această dependenţă să crească. Parlamentul European a organizat o audiere publică în care deputaţi europeni şi naţionali, reprezentanţi ai Comisiei şi ai Consiliului şi experţi în domeniu au discutat despre politica energetică externă, concentrându-se asupra Rusiei, Mării Caspice şi regiunilor mediteraneene.

Amănunte spectaculoase din preajma afacerii Porţilor de Fier l ( aflată în prezent în atenţia procurorilor) confirmă, în bună măsură, ipoteza că dosarul energiei electrice îl are drept ţintă pe premierul Tăriceanu, suspectat că ar fi sprijinit încheierea contractului pentru modernizarea hidrocentralei pe vremea când deţinea funcţia de ministru al industriilor în Guvernul Ciorbea.

Procurorii verifică dacă Guvernul Ciorbea a atribuit în mod corect, în 1997, contractul de modernizare a hidrocentralei către consorţiul format din compania elveţiană Sulzer Hydro şi compania suedezo-eleveţiană ABB şi dacă plăţile efectuate de partea română au fost justificate sau nu.

De ce abia acum, după zece ani?

Răspunsul ar putea fi că abia acum ţinta este pe măsura afacerii -premierul Călin Popescu Tăriceanu. Căci ceilalţi demnitari care au sprijinit, direct sau indirect, prin deciziile lor, acest contract- Mircea Ciumara, Victor Babiuc, Traian Remeş sau Dan Ioan Popescu- nu par să mai conteze, în prezent, în marea politică. Poate mai important decât contractul în sine este modul cum consultanţii din proiectul Porţilor de Fier au reuşit să penetreze sistemul energetic, după ce au intrat în această afacere.

Desţelenirea pieţei energiei electrice, controlată consistent de stat până în anul 2000, este, în bună parte, opera unor tineri români, care par să fi făcut legea pe această piaţă: Bogdan Buzăianu, Corneliu Vişoianu şi Doru Boştină sunt cei care au acordat, în această ordine, consultanţă pentru importanta afacere a modernizării Porţilor de Fier.

Acest contract le-a deschis ulterior porţile spre marile afaceri cu energie, fie că a fost vorba de consultanţă juridică pentru companiile de pe piaţă, fie că s-au implicat direct în vânzarea de energie electrică.

Bogdan Buzăianu a construit cel mai mare furnizor privat de energie din România, secondat la început de Corneliu Vişoianu. Iar avocatul Boştină a fost partenerul lui Buzăianu în firma Energy Holding, dar s-a retras din ea, după trei ani, în 2003, alegând să fie doar consultantul juridic al afacerii, precum şi cel care a asigurat consultanţă juridică companiilor de stat de pe piaţa energiei . Cumnata lui Buzăianu a fost şi ea parteneră în casa de avocatură “Boştină şi Asociaţii”.
Cum au reuşit cei trei tineri români să construiască o afacere atât de importantă, de sute de milioane de euro, pe o piaţă extrem de sensibilă?

Greu de spus cu exactitate.

Prezentăm în continuare un scenariu logic al afacerilor cu energie, dezvoltate în ultimii zece ani, şi conectate la afacerea Porţilor de Fier, aşa cum rezultă din documente, articole apărute în presă, şi din discuţiile purtate cu unii dintre actorii acestor afaceri.

Tot acest scenariu poate clarifica gestul preşedintelui Băsescu de a se opri tocmai asupra acestor afaceri cu energie ca să-l pună la zid pe premierul Tăriceanu, în intenţia de a-l schimba din funcţie. Dincolo substratul politic al cazulu,rămân mai multe semne de întrebare legate de contribuţia fiecărui oficial la aceste afaceri, dar şi de cât de mulţi bani s-au cheltuit în realitate, pentru că sumele vehiculate sunt contradictorii. Din punct de vedere al afacerii în sine, Bogdan Buzăianu, Corneliu Vişoianu şi Doru Boştină au construit, temeinic şi magistral, un păienjeniş prin care au reuşit să facă afaceri de sute de milioane de euro cu companiile de stat prizoniere. Tot acest păienjeniş ingenios a putut fi realizat de cei trei, după demararea contractului cu Porţile de Fier l, care a fost uşa spre sistemul naţional de energie electrică.

IUNIE 1997. Marea afacere a retehnologizării Porţilor de Fier este prefaţată de două evenimente petrecute la Bucureşti la începutul lunii iunie 1997: înfiinţarea companiei de consultanţă “B & C Consulting” (3 iunie) şi numirea ca ambasador al României în Elveţia a liberalului Radu Boroianu (9 iunie). Tatonări pentru încheierea acestei afaceri existau de mai de mult timp, însă parafarea afacerii are loc la două luni după cele două evenimente.

Fondatorii firmei “B& C Consulting” au fost: Bogdan Buzăianu, consultant al companiei elveţiene Sulzer, şi liberalul Corneliu Zugravu (ulterior şi-a schimbat numele în Vişoianu), printre cei mai apropiaţi oameni, la acel moment, de Călin Popescu Tăriceanu.

Corneliu Vişoianu este unul dintre masonii cunoscuţi din ţara noastră.
Călin Popescu Tăriceanu este naşul de cununie al lui Corneliu Vişoianu.
Liberalul Radu Boroianu recomandă Guvernului compania Sulzer pentru contractul cu Porţile de Fier, la scurt timp după ce ajunge ambasador în Elveţia.
Alte trei companii îşi manifestaseră interesul pentru acest contract- LMZ Electrosila (Rusia), Fuji CO – ELIN, ÅŸi UCM ReÅŸiÅ£a.

Ministrul industriei Călin Popescu Tăriceanu propune în luna august 1997 ca negocierile să se poarte cu consorţiul format de Sulzer şi ABB, ceea ce Guvernul Ciorbea aprobă pe 28 august 1997.

Conducerea RENEL considera oportună modernizarea hidrocentralei, dar recomanda organizarea unei licitaţii pentru alegerea partenerului.

Ceea ce nu se mai întâmplă, căci Guvernul Ciorbea aprobă încredinţarea directă a contractului către elveţieni.

Alături de Sulzer apare şi divizia de electricitate a companiei ABB, iar lângă Tăriceanu semnează hotărârea de Guvern şi Mircea Ciumara, în calitate de ministru al finanţelor.

Ministrul Ciumara demarase deja negocierile pentru stingerea controversatei datorii a României faţă de Suedia. Statul suedez era reprezentat în aceste negocieri de compania ABB Electroinvest, care preluase o bună parte din creanţele faţă de România, dorind ca, în schimbul lor, să participe la privatizarea din sistemul energetic românesc, inclusiv la Porţile de Fier.

CONTRACT CU GHINION – PROBLEME MARI ÃŽN 1999. Repararea PorÅ£ilor de Fier a fost promovată ca fiind de extremă urgenţă, miniÅŸtrii Tăriceanu ÅŸi Ciumara motivând că iminenÅ£a unor defecÅ£iuni la hidrocentrală nu le-a mai oferit răgazul necesar organizării unei licitaÅ£ii pentru desemnarea câştigătorilor contractului.
Cu toate acestea, lucrările de modernizare încep abia joi, 1 iulie 1999, orele 00,00, la grupul 6 al hidrocentralei. Adică după doi ani.

Contractul cu Porţile de Fier pare să fi purtat ghinion companiilor Sulzer şi ABB. Chiar la începutul verii anului 1999, când a demarat lucrările în România, compania Sulzer anunţă în Elveţia că este copleşită de probleme financiare şi că a decis o repoziţionare strategică, care include şi vânzarea diviziei sale Sulzer Hydro (exact cea care semnase contractul cu autorităţile române). În octombrie 1999, Sulzer Hydro este preluată de grupul austriac VA TECH (divizie a grupului asutriac Voest Alpine, care a încercat cumpărarea combinatului Siderca Călăraşi, în 1997).

În martie 1999, compania ABB anunţase deja că şi-a unit forţele pe zona de energie cu grupul Alstom, înfiinţând ABB Alstom Power. Dar ABB se retrage definitiv şi din această companie în martie 2000.

Deci, din anul 2000, guvernul român avea, în fapt, alţi parteneri în contractul cu Porţile de Fier- VA TECH şi Alstom.

Bogdan Buzăianu rămâne în continuare reprezentantul VA TECH în România, iar casa de avocatură „Boştină şi Asociaţii” preia serviciile de consultanţă juridică pentru compania austriacă.

CONTRACTUL SE SCHIMBÄ‚ RADICAL: ELVEÅ¢IENII NU MAI VIN CU BANII. Pe fondul problemelor companiilor elveÅ£iene din 1999, Guvenul român are o altă iniÅ£iativă bizară – se oferă să suporte financiar costurile contractului în locul elveÅ£ienilor. Din Guvernul României plecase ministrul Tăriceanu, iar Mircea Ciumara nu mai era nici ministrul finanÅ£elor, nici ministrul industriilor (unde îl înlocuise pe Tăriceanu). Premier era ţărănistul Radu Vasile. Dar nu el semnează hotărârea schimbării finanÅ£atorilor, ci, în locul său, semnează Victor Babiuc, ministru de stat ÅŸi ministrul apărării. Pe 12 august 1999 este aprobată, astfel, o hotărâre de Guvern pentru modificarea contractului, semnatari fiind Victor Babiuc (în locul premierului Vasile), Traian RemeÅŸ (ca ministru al finanÅ£elor) ÅŸi Nicolae Stăiculescu (secretar de stat la ministerul industriilor, condus la acel moment de pedistul Radu Berceanu).

Hotărârea mandatează CONEL (fosta RENEL) să contracteze un credit de 152,7 milioane de franci elveţieni pentru finanţarea reparaţiilor de la Porţile de Fier l. Guvernul mai mandatează Ministerul Finanţelor să emită garanţii de stat în favoarea CONEL ca să se poată împrumuta mai lesne.

Decizia Guvernului a schimbat sever datele contractului, lipsindu-l de argument, căci inţial oferta Sulzer/ABB fusese tentantă tocmai pentru că firmele elveţiene îşi asumau finanţarea integrală a reparaţiilor. Sulzer şi ABB urmau să-şi recupereze investiţiile prin vânzarea surplusului de energie produs de Porţile de Fier ca urmare a modernizărilor.

UN NOU CONTRACT. Sulzer a fost înghiţită de VA Tech, activitatea ABB pe zona energiei a fost preluată de Alstom, CDR a pierdut alegerile. Ne aflăm în faţa unei alte realităţi istorice. Dar contractul cu Porţile de Fier nu numai că este continuat, ci este extins de noua putere (PSD) şi asupra celeilalte hidrocentrale. Guvernul Năstase atribuie companiei VA Tech modernizarea încă un contract, similar, pentru Porţile de Fier ll (tot fără licitaţie şi tot cu argumentul că finanţarea integrală va fi suportată de compania austriacă VA TECH). Modernizarea Porţilor de Fier ll urma să fie făcute în contrapartidă cu energie electrică, la fel cum se stabilise iniţial şi pentru Porţile de Fier l.

UNCHIUL, SECRETARUL PERSONAL AL LUI CEAUŞESCU. Dan Ioan Popescu şi Constantin Boştină, unchiul lui Doru Boştină, au fost colegi, potrivit unor surse, în consiliul de administraţie al societăţii “Textile Unirea” din Bucureşti, până în luna aprilie a anului 2001, adică până aproape de momentul semnării contractului cu Va Tech pentru Porţile de Fier ll. Constantin Boştină are o istorie extrem de interesantă: cu umor de tranziţie CV-ul său de pe internet afişează că a fost secretar personal al lui Nicolae Ceauşeşcu şi adjunct al ministrului economiei spre sfârşitul anilor ‘80 şi că după Revoluţie a devenit membru fondator al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR). El a devenit coleg, astfel, cu Viorel Cataramă, Ion Ţiriac, George Copos şi Dan Voiculescu.

Numele lui Constantin Boştină este legat şi de transporturile cu combustibili către Iugoslavia în timpul embargoului impus de ONU. Unul din partenerii lui Constantin Boştină în firma Sibco, Ilie Stanciu a fost arestat de procurori în anul 2000, pentru afacerile cu combustibili (derulate prin firmele Silvesta şi Sibco). Presa a relatat atunci că Ilie Stanciu ar fi fost ofiţer al serviciilor de informaţii, încă dinainte de 1989, iar că pentru a susţine financiar transporturile de combustibili, firmele Silvesta şi Sibco au contractat importante credite de la Bancorex.

Cele două firme apar, astăzi, într-adevăr, în evidenţa AVAS ca debitoare cu 21,7 milioane de dolari (Silvesta) şi, respectiv, 7,7 milioane de dolari (Sibco), de pe urma creditelor luate de la Bancorex şi nereturnate.

Constantin Boştină mai este membru fondator în Adunarea Generală a Economiştilor din România (AGER), alăruri de mai mulţi profesori din ASE, printre care şi Mircea Ciumara. Constantin Boştină a înfiinţat, în 2003, cu o parte din profesorii de la ASE din AGER, dar şi cu miniştrii PSD Leonard Cazan, Eugen Dijmărescu şi Ovidiu Muşetescu, Asociaţia pentru Studii şi Prognoze Economico-Sociale (ASPES). În prezent, Constantin Boştină este preşedintele AGA la Bursa Română de Mărfuri (BRM). Firma care a asigurat, un timp, serviciile de consultanţă pentru BRM este casa de avocatură a nepotului său Doru Boştină (“Boştină şi Asociaţii”). Recent, BRM a intrat în concurenţă cu bursa de energie OPCOM (operator consiliat juridic tot de „Boştină şi Asociaţii”), încercând să se constituie ca o alternativă pentru piaţa energiei electrice, pe care un jucător important este Energy Holding.

CONEXIUNEA MASONICĂ. Corneliu Vişoianu, Bogdan Buzăianu şi Doru Boştină au constituit, în 2002, “Marea Lojă a României”, la concurenţă cu Marea Lojă Naţională din România (MLNR), reprezentată atunci de ţărănistul Gheorghe Comănescu. Era a doua schismă din MLNR, după ce tot Corneliu Vişoianu împreună cu avocatul Nicolae Filip şi alţi masoni plecau din MLNR ca să înfiinţeze “Marea Lojă Naţională a României”.

Cele două schisme au avut loc pe fondul frământărilor repetate din masoneria română, dar şi a contestării poziţiei ţărănistului Gheorghe Comănescu, Mare Maestru al MLNR la acel moment.

La “Marea Lojă a României” sunt afiliate 20 de loji masonice, iar sediul organizaţiei este într-unul din sediile grupului Energy Holding.
Corneliu Vişoianu, Marele Maestru al Marii Loje a României, a făcut recent demersuri pentru începerea negocierilor privind unificarea masoneriei române, însă a fost refuzat de
Marele Maestru al MLNR, Eugen Ovidiu Chirovici, în luna februarie 2007, pe motiv că nu pot fi acceptate astfel de negocieri cu organizaţii iregulare, nerecunoscute, căci, astfel, MLNR şi-ar pierde recunoaşterea internaţională.

CONEXIUNEA LIBERALĂ.Doru Boştină a fost asociat indirect, până în 2002, cu premierul Tăriceanu în firma Leader High Tech, şi cu actualul ministru al finanţelor, Sebastian Vlădescu, în firma Medist.

Doru Boştină a fost coleg şi cu Victor Babiuc, până în 2002, în Libra Bank, în care printre acţionari figurau liberalii Viorel Cataramă, Călin Popescu Tăriceanu, Radu Boroianu şi Victor Babiuc. Jumătate din clienţii casei de avocatură “Boştină şi Asociaţii” de pe piaţa energiei au fost companii care s-au întreţesut cu interesele de afaceri ale grupului Energy Holding sau cu lucrările de la Porţile de Fier: HIDROELECTRICA S.A., ELECTRICA S.A., NUCLEARELECTRICA S.A., OPERATORUL PIEŢEI DE ENERGIE ELECTRICĂ OPCOM S.A., VA TECH GROUP, ENERGY HOLDING,ENERGY CONSULT A.G., INSTITUTUL DE STUDII SI PROIECTARI HIDROENERGETICE (ISPHSA) şi INSTITUTUL DE STUDII ŞI CONSULTANŢĂ ENERGETICĂ (ISCE) S.A.

Liberalii ale căror nume s-au intersectat cu afacerea Sulzer/ABB – Radu Boroianu, Călin Popescu Tăriceanu ÅŸi Victor Babiuc- au fost promovaÅ£i, după pierderea alegerilor din 2000, în consiliile de administraÅ£ie ale companiilor din Grupul Rompetrol, controlat de Dinu Patriciu.

Firmele din Grupul Rompetrol au cumpărat energie electrică prin intermediul Energy Holding o bună perioadă de timp.

Radu Boroianu a fost desemnat în feburarie 1998 şi ambasador în Lichtenstein, ţară în care Dinu Patriciu şi asociatul său, Sorin Marin, au deţinut mai multe firme în acea perioadă (1998-2000).

CREDITE ŞI EXPORT. Pentru modernizarea Porţilor de Fier l, Hidroelectrica (companie desprinsă din fostul CONEL, fost RENEL) a contractat credite externe cu garanţia statului în baza hotărârii Guvernului Vasile, semnată de Babiuc, Remeş şi Stăiculescu.

Astfel, în martie 2002, este parafat un împrumut de la Citibank International pentru 27,9 milioane de franci elveţieni (aproximativ 21,9 milioane de dolari), iar următoarele trei au fost angajate de la banca elveţiană UBS, în octombrie 2002, februarie 2003 şi noiembrie 2003, în cuantum total de 46 de milioane de dolari. Împrumurile au scadenţa până în 2011. Ca să poată plăti ratele împrumuturilor respective, conducerea Hidroelectrica a început să vândă energie la export, în special în Grecia, prin firmele Atel Energy din Elveţia (fosta Entrade Gmbh) şi prin compania londoneză Energy Financing Team Ltd.

O anchetă a Centrului Român pentru Jurnalism de Investigaţie (CRJI), din anul 2005, arăta că Oficiul britanic pentru Combaterea Fraudelor serioase (Serious Fraud Office-SFO) a descins la sediile firmelor londoneze EFT si compania GML (afiliată primei firme), confiscând documente în cadrul unei investigaţii mai largi privind activitatea celor două companii. Ancheta CRJI mai menţiona că ambele firme sunt prezente şi în afaceri cu energie pe teritoriul Romaniei, unde au ca parteneri statul sau personaje controversate: “Între aceste afaceri se numără şi exportul de energie produsă de către Hidroelectrica SA către Grecia. Unul dintre cei mai importanţi parteneri ai firmei EFT în România este firma Energy Holding, firmă ce intermediază peste jumătate din vânzările de energie ale Hidroelectrica către piaţa liberă”.

În decembrie2002, Guvernul Romaniei aprobă o hotarare semnată de către premierul Adrian Nastase şi secretarul de stat Enache Jiru. Hotărârea prevedea că firma GML International Limited este mandatată să recupereze datoriile istorice pe care Marea Jamahirie Arabă Libiană Populară Socialistă le avea faţă de României, în valoare de 37,7 milioane de dolari şi 21,7 milionae de dinari libieni, la nivelul anului 1990. Secretarul de stat, Enache Jiru, este membru al Marii Loje a României, înfiinţate de Corneliu Vişoianu, Bogdan Buzăianu şi Doru Boştină.

1 MILIARD DE EURO? Potrivit datelor Ministerului Economiei, cele două contracte- pentru Porţile de Fier l şi Porţile de Fier ll-, ar fi trebuit să valoreze împreună 400 de milioane de euro (150 de milioane de euro pentru prima hidrocentrală şi 250 pentru cea de-a doua). Adică o treime din valoarea dezvăluită în presă (respectiv 1,2 miliarde de euro).

Corpul de control al ministrului economiei verifică, în prezent, ambele contracte cu Proţile de Fier şi probabil că abia atunci vom putea şti exact care au fost sumele reale din această afacere; dacă nu, atunci vom aştepta concluziile procurorilor din acest caz. Oricum, fie că sunt sau nu vinovaţi, numele celor care au fost implicaţi în acest caz, forţa lor politică, precum şi forţa financiară a investitorilor, ne face să ne aşteptăm la unul din cele spectaculoase dosare cercetate până acum în România.

Pe măsura afacerilor…

Daniel Bojin, Mihnea Râu

Cotidianul BURSA

23.03.2007

***

Basescu si energia care a curentat România

Două tabere politice împart România, de peste doi ani, precum procesul de electroliză. Vârfurile scandalului politico-economic dintre Palatul Cotroceni şi Palatul Victoria sunt companiile “Alro” şi, de partea cealaltă, “Rompetrol”. Aflate la cele două capete ale războiului, cele două companii au în comun, o bună perioadă, furnizorul de energie- celebra, de acum, companie “Energy Holding”.

Scandalul “băieţilor deştepţi”, care cumpără energie ieftină de la stat, ca să o revândă scump către alte companii, inclusiv de stat, a fost lansat, în vara-toamna anului 2005 de preşedintele Băsescu, la puţin timp după ce premierul Tăriceanu a revenit asupra demisiei.

Răzgândirea lui Tăriceanu i-a răsturnat definitiv planurile lui Băsescu cu alegerile anticipate. Atunci preşedintele şi apropiaţii săi s-au îndreptat insistent spre grupurile de interese din jurul premierului, cu ţinta precisă la acel moment – Dinu Patriciu, suspectat că l-ar fi întors pe Tăriceanu de pe drumul demisiei.

Timp de un an întreg, Dinu Patriciu a fost prezentat drept răul suprem al României, fiind plimbat insistent la Parchet de procurori.

În schimb, un dosar ca privatizarea “Alro”, cel puţin la fel de scandalos, ca şi “Petromidia”, “Rafo” sau “Sidex”, a fost ţinut sub tăcere. Abia în decembrie 2006, după patru ani de la sesizare, dosarul privatizării “Alro” a ajuns să fie cercetat de procurori.

Acum preşedintele ne spune că a abordat subiectul firmelor de pe piaţa de energie când a fost sesizat de “Alro” că e nevoit să cumpere energie prin “Energy Holding”. Despre anumite întâlniri între consilierul prezidenţial Theodor Stolojan şi compania “Alro” s-a auzit câte ceva în perioada respectivă (la fel cum s-a vorbit şi de o relaţie privilegiată a lui Stolojan cu conducerea “Rafo” de la acea vreme, companie mult hulită de Traian Băsescu în compania electorală).

Efectul imediat al războiului preşedintelui a fost că a apărut pe piaţă compania “Green Energy” SRL, în care fiul primarului PNL Gheorghe Ştefan (astăzi stâlp de bază al partidului lui Stolojan) – şi prietena lui Mihai Voicu, Alina Gorghiu şi asociata lui Bogdan Olteanu (ambii oameni fideli lui Tăriceanu) au pus la cale o afacere cu energie cu companiile de stat alături de “Energy Holding” sau “Benny Alex” (ultima apropiată de vicepreşedintele PD, Ioan Oltean).

(Şi despre “Green Energy”, ziarul “Bursa” a relatat pe larg şi în premieră ca şi despre privatizarea “Alro” sau despre sponsorizările ciudate ale lui Dinu Patriciu către inamicii Alianţei din care făcea parte).

De ce s-a oprit atunci preşedintele doar asupra companiei “Energy Holding”?

Poate pentru că e singura care îşi datorează dezvoltarea în mod direct gesturilor mai vechi ale lui Tăriceanu, ca ministru al industriilor.
În fapt, problema s-ar putea pune şi în alţi termeni şi aici lucrurile ar putea explica mai bine acest scandal care macină România de doi ani de zile: putem spune că, de fapt, “Alro” a subvenţionat energia cumpărată de “Rompetrol”. Cum?

Prin intermediul companiei “Energy Holding”, controlată la acel moment de Bogdan Buzăianu.

“Alro” a cumpărat electricitate mai scump de la “Energy Holding” decât a făcut-o Patriciu pentru “Rompetrol”. Iar preţul plătit de “Alro” îi permitea furnizorului să mai lase din preţ când îi vindea lui Dinu Patriciu . Trebuie că asta l-a înfuriat foarte tare pe preşedinte. Altfel, pe logica domniei sale ar fi trebuit să sară şi în apărarea altor companii, căci nu numai “Alro” a cumpărat de la “Energy Holding”. Ce motiv să fi avut “Energy Holding” să fie mai generoasă cu Patriciu decât cu cei de la “Alro”?
Unul foarte simplu, prin consiliile de administraţie ale “Rompetrol” au trecut liberalii Călin Popescu Tăriceanu şi Radu Boroianu, doi dintre cei care i-au deschis drumul companiei “Energy Holding” spre marile afaceri, prin contractul de la Porţile de Fier. Atunci a fost selectată firma “Sulzer Hydro”, în tandem cu “Energy Consult”, parte a grupului “Energy Holding”.
Tăriceanu din poziţia de ministru al industriilor, iar Boroianu din calitatea de ambasador al României în Elveţia.

Conform acestui scenariu, lupta preşedintelui se dă, de fapt, în continuare cu acelaşi Dinu Patriciu şi, bineînţeles Tăriceanu, şi mai puţin cu firmele de pe piaţa energiei, căci atunci preşedintele ar fi trebuit să se uite şi pe la firmele susţinute de apropiaţii săi.

Ce-i spune lui Tăriceanu numele companiei “Energy Holding”

În intervenţia televizată de marţi, preşedintele Traian Băsescu l-a interpelat ironic pe premierul Călin Popescu Tăriceanu: “Firma Energy Holding nu vă spune nimic?!”

Iar premierul a răspuns sibilinic: “Îmi spune tot atât cât vă spune şi dumneavostră!”

Urmând sugestia preşedintelui, am investigat afacerile firmei “Energy Hoding” şi putem schiţa tabloul care urmează.

Călin Popescu Tăriceanu a fost cel care a deschis drumul afacerii Energy Holding în România, în 1997, pe când era ministrul industriilor şi a contrasemnat o hotărâre de Guvern a Cabinetului Ciorbea prin care lucrările de retehnologizare la Porţile de Fier I au fost atribuite fără licitaţie companiei austriece Sulzer Hydro/ABB. Sulzer a fuzionat ulterior cu VA TECH, care a preluat astfel şi contractul de modernizare la Porţile de Fier în valoare (până acum) de un miliard de euro. Intermediarul acestui contract a fost firma Energy Consult SA din Elveţia, reprezentată de Bogdan Buzăianu şi care a funcţionat ca şi consultant pentru Sulzer şi ulterior VA TECH.
Buzăianu a intrat în combinaţia asta prin ambasadorul nostru din acea perioadă în Elveţia, liberalul Radu Boroianu, un apropiat al lui Dinu Patriciu şi Călin Popescu Tăriceanu. Banca prin care s-au luat creditele externe cu garanţia statului pentru modernizarea Porţilor de Fier este banca elveţiană UBS, iar cel care a negociat creditele a fost Buzăianu.
Firma Energy Consult face parte din grupul Energy Holding, la care face referire Băsescu. Ce este foarte interesant este că Tăriceanu a fost conectat indirect la unul din asociaţii Energy Holding, respectiv la avocatul Doru Boştină.

Doru Boştină a fost asociat cu ministrul finanţelor Sebastian Vlădescu în firma Medist SA până în noiembrie 2002. Iar firma Medist era asociată cu Tăriceanu în firma Leader High Tech. De cealaltă parte, Boştină a fost asociat de la început şi până în 2002 cu Bogdan Buzăianu în mai multe firme, în unele chiar cu Energy Consult, intermediarul şi consultantul afacerii cu VA TECH. De asemenea, Boştină a fost membru în consiliul de administraţie al băncii Libra Bank până în martie 2001 (în banca respectivă a fost şi Tăriceanu acţionar).

Energy Holding a vândut enegie masiv la Rompetrol, la un preţ foarte bun pentru Patriciu. La una din companiile Rompetrol a fost administrator Radu Boroianu şi până în 2003, şi Tăriceanu. În acelaşi timp, până în 2004, Energy Holding a vândut energie şi pentru Alro, dar după aceea Peter Braun (şeful Casei Marco, acţionarul majoritar al Alro) nu a mai vrut să reînoiască contractul şi a încercat să cumpere direct de la producători, pentru că Alro era consumator eligibil. Deci legătura lui Tăriceanu cu VA Tech poate fi pusă pe seama lui Doru Boştină, parternerul lui Buzăianu.
Una din firmele afiliate grupului VA Tech – Energy Holding a cumpărat în 2003 ÅŸi combinatul UCM ReÅŸiÅ£a pentru 600.000 de dolari. UCM produce un anumit tip de turbine necesare la PorÅ£ile de Fier. Se observă din această schiţă rapidă că premierul Tăriceanu are motive ca numele companiei “Energy Holding” să-i spună mai multe lui, decât preÅŸedintelui Băsescu.

Daniel Bojin

BURSA

***

UE cauta alternative la dependenta de energia ruseasca

Audierea publică a fost organizată de Comisia pentru afaceri externe pentru a discuta despre dependenţa Europei de sursele externe de energie. Dezbaterea a avut loc cu doar câteva zile înainte de Consiliul European din 8-9 martie 2007, unde politica energetică a UE este prioritară pe ordinea de zi.

Majoritatea participanţilor au fost de acord că schimbarea climatică şi siguranţa energetică sunt două feţe ale aceleiaşi monede. Dacă politica energetică nu se schimbă semnificativ, în 25 de ani consumul lumii dominate de combustibili fosili ar creşte cu 50%; tot cu 50% ar creşte şi emisiile de dioxid de carbon.

Uniunea Europeană este dependentă de Orientul Mijlociu ÅŸi Rusia în ceea ce priveÅŸte importul de gaz ÅŸi petrol. „Centrul lumii“ în materie de energie nu mai este Europa, acesta se deplasează spre China, unde la fiecare 4-5 zile se construieÅŸte o centrală electrică nouă. Uniunea foloseÅŸte cu 20% mai multă energie decât este justificat din punct de vedere economic – ceea ce înseamnă că se poate economisi.

Politica energetică: vulnerabilitatea Europei

Preşedintele audierii şi al Comisiei pentru afaceri externe Jacek Saryusz-Wolski este de acord că în lumea de azi „energia este folosită drept instrument de politică externă“. Participanţii au amintit că UE trebuie să aibă o singură voce în dezbaterea asupra energiei; câţiva participanţi au menţionat crearea unui tratat al energiei comunităţii cu ţările vecine.

„Siguranţa energetică are un impact din ce în ce mai mare asupra securităţii în UE“ a spus domnul Saryusz-Wolski, de aceea eforturile la nivel naţional nu sunt suficiente, este nevoie de o abordare comună. Realitatea ameninţărilor la adresa mediului înconjurător a fost amintită de doamna Jennifer Morgan, reprezentanta unei comisii de experţi din domeniul mediului înconjurător din Berlin: „Schimbarea climatică influenţează orice politică UE; abordaţi-o greşit şi totul va merge greşit în ceea ce priveşte politica externă a Uniunii“.

Care sunt soluţiile?

Conform domnului Noé van Hulst, director al Agenţiei Internaţionale a energiei, chiar dacă nu putem evita dependenţa de energie, este nevoie de o puternică acţiune guvernamentală şi de încurajarea investitorilor. Paşii propuşi de dumnealui pentru crearea unui „scenariu alternativ“ pentru viitor sunt: o mai mare eficienţă energetică, resurse curate şi sigure (sursele refolosibile şi eventual energia nucleară), diversificarea şi crearea unor politici de urgenţă a gazului (cea pentru petrol există deja).

Deputatul european ceh, socialul democrat Libor Rouček, a cerut liberalizarea pieţei UE, promovând folosirea energiei nucleare ca mijloc de diversificare şi de reducere a dependenţei. Germanul Verde Milan Horáček şi socialista portugheză Ana Maria Gomes au amintit audierii de procesul lui Mikhail Khodorkovsky, subliniind nevoia unei relaţii între energie şi drepturile omului.

Hannes Swoboda, social democrat austriac, a întrebat despre sprijinul UE pentru proiectul Nabucco (Nabucco este un proiect de conductă de gaz din Turcia în Austria, care să treacă prin Bulgaria, România şi Ungaria). Janusz Onyszkiewicz, deputat european polonez, liberal-democrat, a vorbit despre potenţialul tehnologiilor de cărbune nepoluant şi despre o viitoare organizaţie a ţărilor exportatoare de gaz, propusă de Rusia.

În căutarea resurselor: din Rusia până în Orientul Mijlociu şi Asia Centrală

Vladimir Milov, preşedinte al Institutului Politicii Energetice din Moscova, regretă schimbarea politicii în Rusia, amintind faptul că guvernul rus consideră Gazprom un instrument major în arena relaţiilor externe.

Punctul său de vedere a fost susţinut şi de directoarea Centrului pentru Politica Eurasiei de la Institutul Hudson, doamna Zeyno Baran, care a vorbit despre „şantajul energetic“ al Kremlinului şi a sugerat ca UE să folosească potenţialul energetic din Marea Caspică, Marea Mediterană şi Asia Centrală. Dumneaei a sugerat abordarea unei perspective „nu anti-rusă, ci anti-monopol“.

UE are nevoie de o politică comună „revoluţionară“ în domeniul energiei

Dezbaterea asupra caracterului durabil şi competitiv şi a siguranţei energiei în UE a fost relansată săptămâna aceasta în Parlament. O conferinţă de presă organizată de comisarul responsabil cu energia, Andris Piebalgs şi de preşedintele Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie, Giles Chichester, a oferit deputaţilor europeni ocazia de a reacţiona la propunerile recente ale Comisiei în domeniul energetic.

Comisia Europeană a lansat ieri comunicarea „O politică energetică pentru Europa“, în care abordează securitatea energetică şi schimbările climaterice, prezentând detaliile unei politici energetice comune europene şi propunând o „nouă revoluţie industrială“.

„Zilele energiei ieftine pentru Europa au luat sfârşit“ spune Comisia Europeană în comunicarea sa de ieri. Comunicarea Comisiei a fost precedată de o rezoluţie a Parlamentului European, pe acelaşi subiect, adoptată în decembrie anul trecut.

Dezbaterea are loc într-un context dificil: o dispută energetică între Rusia şi Belarus, rezultate nesatisfăcătoare ale protocolului de la Kyoto, lipsa unui consens european asupra energiei nucleare.

UE are nevoie de siguranţă, competitivitate şi viabilitate în domeniul energetic

Parlamentul şi Comisia sunt de acord că UE are nevoie de o politică energetică comună, ale cărei obiective sunt siguranţa, competitivitatea şi viabilitatea în domeniul energetic. Aceste obiective sunt interdependente şi implică protejarea mediului înconjurător. Pentru atingerea lor Comisia propune un plan de acţiune ce include paşi concreţi şi scopuri clare:

* creşterea eficienţei energetice cu cel puţin 20% până în 2020

* intensificarea folosirii surselor de energie regenerabile cu un obiectiv de 20% din energia totală până în acelaşi an (faţă de 25% în rezoluţia Parlamentului European din decembrie)

* biocombustibilii să reprezinte cel puţin 10% din combustibilii pentru transport până în 2020

* creşterea cheltuielilor pentru cercetarea în domeniul energetic cu 50% în următorii şapte ani

* finalizarea pieţei interne pentru electricitate şi gaz şi o liberalizare reală a electricităţii şi gazului, „o separare clară între producţia şi distribuţia de energie“

Din punct de vedere politic, comunicarea susţine dezvoltarea unei politici energetice externe comune, pentru a „vorbi cu o singură voce“ cu ţările terţe şi pentru a putea dezvolta cu furnizorii relaţii bazate pe transparenţă şi reciprocitate.

Din punctul de vedere al autorului raportului adoptat la Parlament în decembrie, Eluned Morgan, comunicarea Comisiei „nu este o mare revoluÅ£ie“, dar coincide în anumite puncte cu propunerile Parlamentului. Dumneaei a mai criticat „lipsa de ambiÅ£ie“ a Comisiei Europene – părere împărtăşită ÅŸi de majoritatea Verzilor (Grupul Verzilor/AlianÅ£a Liberă Europeană).

Deputaţii au păreri diferite despre energia nucleară

Deşi Comisia recomandă o diversificare a resurselor energetice, aceasta nu indică nici o preferinţă şi rămâne laconică în privinţa energiei nucleare. La fel ca şi rezoluţia adoptată de Parlament în decembrie, decizia de a folosi energia nucleară este lăsată statelor membre.

O parte din deputaţii europeni au aprobat poziţia neutră a Comisiei în acest domeniu. Alţii însă au considerat că ar fi trebuit să se amintească de pericolele şi dezavantajele acestui tip de energie. Preşedintele Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie, Giles Chichester a spus că „lipsa unei opinii europene asupra energiei nucleare este unul din cele mai mari eşecuri ale pachetului şi demonstrează lipsa unui semnal pozitiv“.

În curând

Politica energetică va fi subiect central de discuţie la Consiliul European din primăvară, derulat sub preşedinţia germană.

Comisarul pentru energie, Andris Piebalgs, a confirmat în conferinţa de presă de ieri că, în momentul în care o să apară un consens între Parlament şi Consiliu în ceea ce priveşte pachetul despre energie şi schimbările climaterice, Comisia va prezenta celor două instituţii propuneri legislative concrete.

Membrii Comisiei pentru industrie, cercetare şi energie vor continua discuţia cu comisarul Piebalgs săptămâna viitoare la Strasbourg într-o şedinţă informală despre ultimele dezvoltări în domeniul energetic.

Diversify sources, and don’t expect positive changes in Russia, say energy experts

Europe is likely to be increasingly dependent on gas and oil imports, whose security it is less and less able to guarantee. This situation–especially the heavy reliance on Russian energy sources–needs to be addressed by diversifying the types of energy production within the EU, as well as the sources of foreign imports, said experts at a public hearing today.

For the foreseeable future, the European Union will find itself preoccupied with energy security questions, said experts at today’s public hearing, held by the EP Foreign Affairs Committee. “The main drive in oil demand is transportation, an area in which it is hard to find a substitute product,” said Noé van Hulst, Director of the International Energy Agency in Paris. At the same time, “the EU uses more natural gas per unit of GDP every year,” noted Professor Jan Horst Keppler, of Paris-Dauphine University .

“The EU cannot tolerate interruptions in supply, as witnessed recently,” said Eneko Landaburu, Director General, External Relations at the European Commission. But although some internal solutions exist to remedy the situation, such as Prof. Keppler’s suggestion to consider talking about raising European energy prices, the main focus of the committee hearing was on the external aspects of the problem. As committee Chairman, and rapporteur Jacek Saryusz-Wolski (EPP-ED, PL) noted, “energy diplomacy will need to play a central role” in considerations of Europe’s energy security.

EU-Russia reciprocity

One of the most pressing problems faced by Europe is that it is increasingly “dependent on investment behaviour in third countries,” said Mr van Hulst. This is especially troubling, since one of the main sources of Europe’s energy needs is Russia, where recent restrictions on foreign direct investment (FDI) are “very worrying” and could lead to significant underinvestment in developing gas and oil fields, said Mr Vladimir Milov, President of the Institute of Energy Policy, Moscow.

Mr Milov was quite pessimistic about any positive change in this regard. “It is difficult to expect any liberalisation of the energy market in Russia under the current administration,” he claimed. The only way to interest Russia in opening up would be to tie its prospects of investing into the European energy market to similarly permissive rules in Moscow. The EU should unite behind such a requirement of “reciprocity of a legal nature,” he advised.

Diversification of sources and technology

What alternatives exist to remedy this threat of over-reliance on Russian energy imports? Zeyno Baran, Director of the Center for Eurasian Policy of the Hudson Institute, Washington, suggested placing more emphasis on alternative supply routes, such as the planned Baku-Tbilisi-Ceyhan (BTC) and Nabucco pipelines. Nevertheless, István Szent-Iványi (ALDE, HU) noted that these projects would only provide an alternative transport route, but not an alternative source of energy. Others, such as Milan Horáček (Greens/EFA, DE), argued that while establishing links with other governments, such as Azerbaijan and Turkmenistan, the EP “shouldn’t forget its goals of furthering democracy and human rights.”

The invited experts agreed that what is needed from the upcoming EU Council meeting on 8 and 9 March is a stronger emphasis on nuclear energy, and less unbridled enthusiasm for renewable energy whose impact and efficiency are uncertain. “The market will not resolve all of our problems,” concluded Mr Saryusz-Wolski, stressing that urgent and common action is indispensable.

Procedure: Own-initiativePlenary vote: September, Strasbourg

26/02/2007

Committee on Foreign Affairs

In the Chair: : Jacek SARYUSZ-WOLSKI (EPP-ED, PL)

Serviciul de Presa al Parlamentului European