Fisa de Cadre PCR a poetesei proletcultiste Ana Blandiana – pana in 1977
Fisa de Cadre PCR a sotului poetesei Ana Blandiana, Romulus Rusan – pana in 1977
Misiunea celor doi propagandisti proletcultisti sintetizata de Comitetul Central al Partidului Comunist Roman: “Prin materialele publicate in presa contribuie la popularizarea in strainatate a realizarilor din tara noastra”, Republica Socialista Romania. Gasiti mai jos, o noua dovada a pseudo-disidentei poetesei de curte a lui Gogu Radulescu: coperta volumului “Poezii” aparut in colectia BPT in 1989!
Ana Blandiana & Co – Ghinion pentru ei: Basescu distinge eroii de profitori
15 NOIEMBRIE 1987:
“Cutremurele nu au fost nimic pe langa ce s-a intamplat!”
*
20 de ani de la revolta anticomunista de la Brasov
*
Eroii de la BraÅŸov ÅŸi “societatea civilă”
Clasa politica din Romania trebuie schimbata total, spune Traian Basescu. Este timpul sa plece toti acesti politicieni corupti si expirati. Ce nu-si da seama presedintele este ca aceasta clasa politica a fost mentinuta de o alta patura, super-pusa, care trebuie sa plece impreuna cu “clasa politicaâ€: “societatea civilaâ€. Profitorii tuturor regimurilor au distrus viitorul acestei tari in ultimii 18 ani. Daca scriitorul anticomunist Victor Frunza ii arata cu degetul pe neokominternistii de la GDS – “un PCR in a doua sa ilegalitate†– este cazul sa lamurim opinia publica si cum stam cu “Afacerea Anticomunismuluiâ€, a “disidentilor†de mucava ai fostei nomenklaturi proletcultise, actuala nomenklatura a societarilor in civil. Astazi, la 20 de ani de la revolta anticomunista a muncitorilor brasoveni ii onoram pe autenticii luptatori cu dezvaluirea (doar pe jumatate, momentan) a adevaratelor fete ale impostoarei Ana Blandiana si sotului sau legitim, Romulus Rusan.
PARTID
Candoarea mi-a-nflorit in ochi definitiv
Cu-ntaiul plans in curtea scolii sub castani
Cand clasa mea primea cravata rosie festiv,
Si sufeream respinsa grav de colectiv
Ca nu-mplinism inca noua ani.
Candoarea mi-a crescut de-atuncea dureros,
Cu bratul ridicat deaspura fruntii mult,
Simbolizand ca viata-mi va fi socotita mai prejos
Decat tulburatorul luptelor tumult,
Ca niciodata n-am sa ma separ orgolios
De imnul colectiv si luminos.
Candoarea scrijelata de mana ta lucid In ochii mei, dramatic deschisi spre mana ta,
Oricate maluri s-ar sedimenta,
Nu-mi vor putea-o sterge.
Candoarea ca un zid
Va masura maturitatea mea, Partid.
Ana BLANDIANA
Almanahul “Luceafarul”, 1983
ODA
Slava neamului acesta
Vremurilor noastre slava!
Slava erei ce se naste
Dusmanita si grozava;
Slava robului de veacuri
Care n-o sa fie rob;
Slava tarii ce inalta
O sesime de pe glob;
Slava!
Slava fericirii
Vremii viitoare slava;
Slava lumii ce se naste
In aceasta ora grava;
Slava anului acesta
Ce-a ucis in colb milenii;
Si de flacari, ca drapelul,
Slava vesnica lui Lenin!
Ana BLANDIANA
PLOAIA
In noaptea asta uda ca o ploaie
Am scris intaiul cintec comunist
De zece zile toamna se jeleste
Si totusi pe santier nu-i nimeni trist…
Ana BLANDIANA
Ana Blandiana, Vladimir Tismaneanu si Nicolae Manolescu expusi la Muzeul Comunismului”
Cerere a Anei Blandiana catre Mihai Beniuc de a fi trimisa pe un santier muncitoresc, in scop de documentare literara.
Stimate tovarase Beniuc,
Pentru a pune in practica ceea ce se discuta de mult timp – adica legatura nemijlocita a scriitorului, mai ales a celui tanar, cu viata – m-am hotarat sa ma stabilesc pentru un timp mai indelungat (un an) intr-un centru muncitoresc sau pe un santier.
Alegerea mea s-a oprit asupra orasului Onesti, din regiunea Bacau, care intruneste in modul cel mai inalt ambele conditii. Mergand acolo, as vrea sa fiu angajata in productie pentru a realiza o comuniune cat mai deplina cu cei despre care vreau sa scriu. Scopul acestui memoriu este de a va solicita un sprijin in gasirea celei mai bune modalitati pentru aceasta. Posibilitati de angajare pentru mine ar exista la ziarul complexului de santiere, “Onestiul nouâ€, sau ca metodista la Casa oraseneasca de cultura Onesti. Sunt gata, insa, sa ocup orice functie pe care mi-ati recomanda-o dumneavoastra, cu conditia sa-mi ramana timp suficient si pentru scris…
Vreau sa continui sa scriu pe aceeasi linie a cunoasterii adanci a omului nou, la o temperatura cat mai inalta.
Bucuresti, la 1 iunie 1961
Ana Blandiana
(Otilia Rusan)
Cluj, str.Emil Isac, 3
Rezultatele au meritat pentru Partid si tanara lui rapsoada:
VIBRATOARELE DE ARGES
Ca niÅŸte sentimente zguduitoare
Vibratoarele intră-n beton
Împodobind cu emoţia vibraţiilor
Trupul lor mare ÅŸi monoton
Vibraţi pentru munţi, pentru frumuseţea femeii
Pentru şantierele din Oneşti şi de la Galaţi,
Pentru Cosmos şi pentru tunelul de aducţiune,
Vibraţi, băieţi, vibraţi!
Vibratoarele Doamnei Anei Blandiana – Comentariu de Catalin Mihuleac
O cerere similara a adresat si Rpmulus Rusan conducerii Uniunii Scriitorilor, cu deosebirea ca acesta se oferea se lucreze ca inginer mecanic in cadrul Intreprinderii de constructii I.S.C.M Onesti (“as dori sa mi se aprobe ocuparea a numai o jumatate de norma, pentru a-mi ramane si tim de scrisâ€). Cererea sa se incheia astfel: “M-am nascut la 13 martie 1935, am absolvit Facultatea de Mecanica din Cluj in 1959, am debutat, in 1956, cu critica literara si scriu, din 1958, reportaj literar (la “Luceafarulâ€, “Tribunaâ€, “Steauaâ€, “Utunkâ€, “Korunkâ€). In cursul acestei luni voi preda la Editura pentru literatura volumul de reportaje “Mainile si ochiiâ€. Intentionez ca, ajuns la Onesti, sa incep sa scriu si proza propriu-zisa, in special schi]e, lucru ce-mi va fi favorizat de apropierea adanca de viitorii eroi ai lucrarilor meleâ€.
Truditul pe santierele patriei le-a priit celor doi, care au avansat prin a cuceri increderea Securitatii ca propagandisti de seama a noii generatii de proletcultisti. Increderea s-a dovedit reciproca fiind recompensata pe masura. In 1970, Blandiana primeste premiul Academiei RSR.
Apoi, intre decembrie 1973 si mai 1974 participă, împreună cu Romulus Rusan, la International Writing Program al Universităţii din Iowa City – Statele Unite ale Americii. Intre martie si aprilie, cei doi, conform biografiei oficiale, întreprind o călătorie cu autobuzul în jurul Statelor Unite, pe care Romulus Rusan o va descrie în cartea sa
“America ogarului cenuÅŸiu”.
Cartea, in care sunt descrise avebturile celor doi in frumoasa America – pe care romanii o stiau doar de la televizor – apare la Editura Cartea Romaneasca in anul 1977, anul in care minerii se revoltau in Valea Jiului, si anul in care Paul Goma si Ionel Cana impreuna cu alti disidenti reali erau arestati si torturati pentru curajul lor de a-i infrunat pe comunist si a se ralia miscarilor poloneze.
“America ogarului cenusiuâ€
foloseste atat de mult in Occident pentru ilustrarea unei false imagini de democratie a regimului totalitarist incat este reeditata, la editura Junimea, in 1979, in seria Reporter XX. Reporterii Romaniei Socialiste care colindau liberi pamantul in lung si-n lat. Pe banii cui?, ar fi o intrebare. Cu voia cui?, ar fi o alta intrebare. Dupa ce primeste si Premiul Herder, in 1982, Blandiana si Rusan isi continua aventurile planetare: Egipt, Israel, Grecia, Roma, Bizant – descrise intr-o noua carte publicata cu larghetea deja recunoscuta a regimului comunist:
“O călătorie spre marea interioară”
. Super-tare, cum ar zice Mircea Badea.
Blandiana nu ramane mai prejos sotului ei de forma, Romulus Rusan. Chiar in momentul in care muncitorii anticomunisti brasoveni se revoltau sfidand moartea si regimul comunist, in luna noiembrie a anului 1987, Blandiana are o dubla lansare, la Bucuresti si la Moscova (!). La Editura Raduga din Moscova, apare
“Stihotvorenia, rasskazî, asse”
(Poezii, povestiri, eseuri) traducere în limba rusă ÅŸi postfaţă de Anastasia Starostina, cu o prefaţă de Mihail RoÅŸcin, iar la Bucuresti, in perioada in care poetesa noastra nationala era “persecutata” si “interzisaâ€â€“ ii apare
“Orase de silabeâ€
, Editura Sport-Turism (deh, cine putea, facea si turism). Din volumul aparut chiar in noiembrie 1987 aflam cum Ana Blandiana si Romulus Rusan au facut turul lumii, de la Paris la New York, de la San Francisco la Tokia, de la St Petersburg la Roma si…retur.
Persecutia ei nu se opreste aici. Desi in biografia sa oficial ni se spune ca dupa inventia “Arpagic†– creata si umflata de echipa de zvonuri far-est-europene – poetesa a fost interzisa oprindu-se in tipar doua dintre cartile sale, suntem in masura sa demontam aceasta minciuna ordinara. Astfel, chiar in 1989, avea sa-i apara in faimoasa colectie
Bilblioteca Pentru Toti
a Editurii Minerva o antologie de versuri aparuta in cateva zeci de mii de exemplare. Volum a iesit de pe poarta Combinatului Poligrafic Casa Scanteii dupa ce primese bunul de tipar la data de 3.04.1989. Asa da disidenta, mai ales cand vecinul tau de vila la Comana era chiar eminenta cenusie a Partidului, membrul CPEx al CC al PCR,
Gheorghe “Gogu†Radulescu .
Adevarul despre impostorii Ana Blandiana si Mircea Dinescu
Volumul de
Poezii
are o prefata elogioasa realizata de un celebru academician, care se intinde pe vreo 20 de pagini de omagiu.
Redam mai jos extrase din perioada persecutiei poetesei prin tari straine, pe banii Partidului si ai Securitatii. Pentru ca este cazul sa o spunem foarte clar: nimeni, dar nimeni, nu iesea la plimbari asa prin lume fara acordul si sprijinul Securitatii. Cititi aici Planurile Alfa si Atlas ale Securitatii, care demonstreaza controlul strict al tuturor “bursierilor†si calatorilor cu misiune din RSR.
Ana Blandiana si Romulus Rusan nu sunt singurii impostori de acest gen. Din pacate sunt printre foarte multii care au preluat imediat anticomsunimul, ca afacera, gasindu-si o noua sinecura si, in acelasi timp, confiscand locurile celor de drept: a fostilor detinuti politici si luptatori anticomunisti. Iata cum cei care au stat zeci de ani in inchisorile comuniste pentru idealurile lor, chiuniti sufleteste si torturati trupeste au fost impinsi de pe scena de o “disidenta†“persecutata†care n-a primit o palma de la Securitate si n-a vazut vreo puscarie decat dupa ce a privatizat Sighetul. A sosit timpul sa-si ia catrafusele si sa se retraga la vila oferita de Gogu Radulescu pentru serviciile sale.
Dupa 20 de ani de la revolta unor autentici anticomunisti, LASATI-NE!
AJUNGE!
GATA!
ORASE DE SILABE
Prefata la o silabisire a lumii
De ce calatoresc oamenii? Cei ce raman acasa ii privesc pe cei ce vin cu ironie, cu superioritate, dar cu invidie. De ce acesti oameni, adesea aproape batrani, care muncesc 11 luni pe an, se grabesc in cea de a douasprezecea sa se inghesuie in autobuze, limuzine, sau in avioane, sau in trenuri…
Lumina – Chicago
Pe un frig capabil sa impietreasca cele mai frumoase sentimente, pe un vant care zgaltaia firmele facandu–le sa pocneasca naucitor, am ramas de la prima trecere prin Chicago cu impresia infioratoare de ingramadire urbana insalubra, inaltata, probabil, pentru uzul crimei, pentru la ce altceva puteau servi imensele cladiri negre, ulcerate de fum, gangurile pustii semanate cu lazi goale, cutii de gunoi parasite si caini rebegiti? (…) Chicago este singurul loc unde zgarie-norii mi s-au parut frumosi si m-au incantat ca o realizare mareata a fortei omenesti.
Grand Canyon
Poate din cauza liniilor orizontale ale straturilor geologice, semanand unor colorate hasuri, coasta din fata a Canyonului, cu muntii si ruinele, cu piramidele, templele si tronurile ei, parea pictata pe peretele dimpotriva.
Cortine – Olimp
Ca si cum ar mai fi ceva de ascuns, Olimpul se invelea in cortine mereu miscatoare de nori care pareau sa promita si sa sustraga, prin aceeasi secventa a miscarii, obiectul secret si mereu subinteles al tainei. (…) Am inceput sa coboram, infranti de logica si mandri de dramul de intelepciune pe care l-am descoperit in noi, in timp ce in urma noastra Olimpul se invelea singur in nori, ca si cum ar mai fi avut ceva de ascuns.
Planul secund al Giocondei – Toscana
Pana a nu vedea Toscana, pana a nu calca intimidata si sovaitoare drumurile Umbriei, priveam fundalurile tablourilor lui Leonardo da Vinci, peisajele din spatele feciaorelor lui Beato Angelico, natura in mijlocul careia sufera sfintii lui Mantegna, ca pe niste viziuni de vis, ireale si fantastice, ca pe niste miraculoase amintiri dintr-un paradis pierdut.
Sufletul medieval – Paris
Deasupra catedralei Notre-Dame, la capatul celor cateva sute de trepte inguste si inalte care m-au dus pe unul din cele doua bizare turnuri patrate, am avut pentru prima oara revelatia sufletului medieval.
Sicilia, o, Sicilia!…
Mi-e greu sa-mi amintesc din ce clipa am inceput sa ma gandesc la Sicilia. §i nu stiu nici daca sperasem s-o vad candva. (…) Palermo mi se pare cunoscut. Am impresia ca l-am mai vazut candva. ëntr-un film? ëntr-o viata.
Sufletul unui oras
Parisul este cosmopolit, altruist, deschis, eterogen – parizienii sunt rezervati si credinciosi larilor; Venetia este aristocratica si infatuata – venetienii fredonatori si nostalgici. Taina imbatatoarei si liberei Florente este Savonarola, taina nepasatorului Neapole – Pompeiul, taina Romei eterne – focurile imperecheate ale tigarilor printre monumentele Viei Appia.
Frumosul faraon – Valea Regilor
Dupa ce trecusem Nilul numai in noptile cairote – la ora cand de la inaltimea podurilor epuizant de lungi se simte patrnzand, ca o respiratiie adanca de usurare, suflul racoros al Mediteranei pornit spre izvoare (… )- il traversam acum cu sapte sute de kilometri mai sus, dinspre Luxor si Karnak inspre Valea Regilor, desertul ondulat si perforat de morminte al celuilalt mal.
Adevarata istorie – Luxor
Dupa o saptamana petrecuta la Cairo printre moschei, bazaruri, urbane, printre piramidele asediate de bulevarde si asaltate de stalpii de telegraf, printre soselele suspendate, troienite de gunoaie fabulaose si reclamele de neon inaltate deasupra caselor fara acoperis, (…) drumul spre Luxor a fost o intoarcere in adevarata istorie.
New York
Metroul din New York este la fel de deprimant ca majoritatea mterourilor lumii(…) §i totusi, ceva este altfel.
Praful si farmecul Istanbulului
Ei bine, Istanbulul are si el o asemenea imagine. §i in toti anii in care nu numai ca nu-l vazusem, dar nici nu prea speram sa il vad vreodata, aceasta imagine traise in mine cu naivitate si cu fervoare.
Concurenta marii literaturi – Rusia
Tarziu, cand am cunoscut Pskovul si Novgorodul, Vladimirul si Suzdalul, am descoperit cu o uimire grabita si vinovata ca intre vechea Rusie si marea literatura exista nu numai deosebiri, ci si concurente, ca ele nu se subsumeaza una alteia si ca, fiindu-mi atat de familiara cea de-a doua , nu o banuiam totusi pe cea dintai.
Spania
Din intregul spectacol de corrida la care am asistat rascolita de mila si de oroare, de revolta si de dezgust, cea mai dezgustatoare scena mi s-a parut pauza.
Absenta lui Homer
La o departare de cinci kilometri si doua milenii de Sparta, Mistra este o capodeopera a mortii.
Clisee si amintiri – Ceho-Slovacia
Strabateam Slovacia, oprindu-ne din sat in sat, din cimitir si din parohie in parohie, insufletiti de pioasa himera a gasirii mormantului lui Gheorghe §incai, pierdut intr-o localitate cu numele schimbat de mai multe ori si in mai multe limbi de cei in stapanirea carora trecuse, rand pe rand, de-alungul unei atat de europene istorii.
Ciudatul ceas – Praga
Exista in Cartierul Evreiesc din Praga, pe turnul subtire al unei sinagogi gotice, un ceas.
Un cadru – USA
Am cunsocut campusuri fermecate si metropole extraordinare; New York-ul este uluitor, San Francisco – fantastic, Chicago – impresionant, New Orleans-ul plin de nostalgie, Bostonul – plin de noblete, Philadelphia – incarcata de istorie, Los Angeles – de iluzii (…)
Poluare la Delfi
Cred ca, in afara de Delfi, nu a existat localitate pe care s-o fi asteptat cu mai multa emotie, de care sa ma fi temut mai mult, decat Eleusis. Nici Teba, nici Sparta, nici chiar Atena nu erau formate pentru mine din ziduri si acoperisuri, din piete si strazi, ci din inefabile sunete care delimiatu sensuri, din magice litere care botezau legende.
Pe strazi si canale la Amsterdam
Spre deosebire de arterele acvatice ale Venetiei, canalele Amsterdamului nu sunt marginite chiar de peretii caselor, ci numai de linia punctata cu artari a trotuarelor, care lasa undelor doar ceea ce a trebui sa fie partea carosabila a strazii.
Pustiuri
La capatul unui pustiu de douazeci de ore, autogara din Albuquerque aparea deprimanta si salvatoare in aceeasi masura.
Singuratatea – Haga
Drum de doua ore spre Haga, prin campuri verzi cultivate cu minutie farmaceutica si aproape obsedanta, locuite de grupuri lenese de vaci negre cu pete albe.
Raul din Iowa
Prin Iowa City trecea un rau care, dupa proportiile europene, ar fi fost socotit maret, un rau de amplitudinea Oltului la Cozia si a Muresului la Alba Iulia, un rau care se numea chiar Iowa, intr-o devalmasie care nu preciza daca el, raul, daduse numele statului si al orasului sau, anonim, le preluase fara personalitate denumirea.
Schimbare de peisaj la Cannes
Rareori un drum atat de scurt ca acela dintre Cannes si Marsilia poate sa contina o atat de senzationala schimbare de peisaj.
Un obicei la Madrid
Madridul nocturn este inca mai zgomotos, mai vuitor decat cel din zi, cu masinile nestapanite, turistii mai neintimidati, restaurantele mai deschise.
Iarba verde de America
Multe, foarte multe lucruri sunt in America deosebite de Europa, dar nimic nu e mai deosebit decat iarba.
Finlanda
In anul acela vara venise in Finlanda calda, ca o primavara de pe la noi.
Pretioasele rasini din Egina
Insula Egina este una dintre acele minuni elene formate dintr-un templu, un munte si o mare, una din acele misnuscule parcele de univers in care, lasandu-se in voia spiritului, materia a descoperit cu delicii, de milenii intregi, cea de-a patra stare de agregare: simbolul.
Norii
Am intrat in New York intrr-un decembrie geros si tulbure, cu norii coborati dezolanti, gata sa ne atinga.
Ca-n Dorohoi
Taskentul nu m-a uimit la inceput. Unele strazi semanau cu Bucurestiul, altele cu Dorohoiul.
La piata din Tbilisi
Cat de impersonal si neinteles ar fi ramas pentru mine Tbilisi, cu platanii lui occidentali si bulevardele lui marsilieze, daca nu m-as, daca nu m-as fi scaldat in aerul inmiresmat de ierburi al halelor lui cu mai multe etaje, daca n-as fi visat frumusetea pamantului printre tarabele incarcate de rodii rosii si struguri negri(…)
Anotimpurile lui Gogol
Eu stiu un Leningrad stralucind livresc sub polei, pe cheiurile, conservate in frig, ale “Damei de pica”, in curtile dostoievskiene inghetate si pustii, pe prospectele alunecand vertiginos spre Gogol.
Spuma Niagarei
Cronologic, la Niagara, inainte de a descoperi splendoarea apelor cazatoare, trebuie sa descoperi oraselul aparut pe tarmul lor si purtand cu infatuare acelasi nume.
In spatele Casei Albe
In spatele Casei Albe se afla ceea ce se numeste “The Oval”, un imens camp gol, o pajiste verde pe marginea careia sunt parcate masini si prin care poti sa te plimbi, sa stai intins, sa mananci la iarba verde.
O dimineata exotica la Palma de Mallorca
La Palma de Mallorca am ajuns la ora 5-6 dimineata. Am ajuns deci in zori si am coborat in jurul orei 8, neavand sa stam mai mult decat cateva ore si visand o dimineata exotica exultanta, pe care ne pregateam lacomi sa o anexam vastelor si inatacabilelor noastre posesiuni de fericire.
Regina din Portugalia
Era un sfarsit de decembrie insorit si nava, oglindita idilic de apele mediteraneene, se apropia cu emotiile noastre de Gibraltar.
In Santa Fe
De fapt, Santa Fe este un orasel european, un orasel de provincie spaniol plin de farmecul desuet al cladirilor joase cu ziduri rotunjite si vopsite in culori pastel.
Atlanta
Nu pot sa ma gandesc la Atlanta fara sa-mi amintesc – dincolo de arborii mari umbrind statui demodate de generali sudisti venerati prin flori proaspete si inscriptii antiyankee – cladirea alba cu trepte grandilocvente si coloane greco-romane a Capitoliului, sediul impozant si provincial al primariei.
Duminica in timp
Sunt ani de zile – mult peste zece – de cand, intr-o vara, am vazut Duborvnikul.
Granada
Aproape fiecare oras din sudul mauresc al Spaniei are cate un alcazar, cate un palat oriental incarcat de arabescuri si crengi inflorite, dar Alhambra este numai la Granada, numai Granada ascunde intre dealurile ei impadurite paradisul povestilor si numele cu ecouri feerice de music-hall.
Ca-n Texas
Daca ma gandesc bine, paradisul are putea arata asemenea privelistilor din Texas. Dealuri line, coline verzi, paduri fosnitoare, drumuri si poteci strecurandu-se pe sub bolte de crengi.
Nivelul marii
Eram la Rimini, pe malul unei mari calme, palpitand pe o plaja intinsa, neteda. Noaptea era intunecata de vecinatatea luminilor de neon ale orasului tacut(…).
Eternitate la Genova
Ceea ce frapeaza la Genova este, mai curand, prea marea concretete a unor atat de generale sentimente.
Despartirea si nu prea
Am parasit New York-ul intr-o dupa-amiaza de mai, calda si idilica, somnoroasa, cu un soare mult mai potrivit sa poleiasca acoperisuri provinciale si tuguiate de tigla rosie , si strazi desuete cu romanita si uluci, decat cheiurile uleioase, transatlanticele triumfatoare si zgarie-norii martieni ai celui mai mare oras de pe pamant.
In miscare la Toledo
Ce tin minte din Toledo? O gara impodobita cu ceramici colorate si bolti rotunde de moschee? Privelistea orasului cocotat pe o colina inconjurata de rau, ca o cetate din desenele medievale?
Orase de silabe
Cu cat le vizitam mai rar, cu atat le descopeream mai neschimbate, mai patinate de inexistenta lor atat de sigura de sine. Zaragoza, Marsilia, Florenta, Nisa, Marsilia, Florenta, Nisa, Atlanta, Paris. Orase de silabe, strazi de vocale, cartiere de litere…
Din oras in oras, din tinut in tinut, din tara in tara, din continent in continent, cautand un tot mai improbabil Eldorado, am vazut, am insemnat, am socotit si, la fiecare colt, am asteptat sa-mi apara, prins intr-un zid cu tencuiala cazuta, bietul meu Atlas ros de vinturi, purtand chinuit un glob pamintesc pe jumatate macinat.
NOIEMBRIE 1987
Ana BLANDIANA, persecutata disidenta luptatoare si militanta cu motaneii si pisicutele (inclusiv ale lui Marius Oprea)