Republica Moldova si Rusia au criticat reabilitarea parÅ£ială a generalui Ion Anonescu printr-o decizie a CurÅ£ii de Apel BucureÅŸti precum ÅŸi recunoaÅŸterea “drept legitimă ocuparea de către România a teritoriului Republicii Sovietice Socialiste MoldoveneÅŸti ÅŸi a Bucovinei de Nord”.
ÃŽntr-un comunicat emis de Ministerul Afacerilor Externe ÅŸi Integrării Europene de la ChiÅŸinău se spune că decizia a fost receptată “cu indignare de întreaga societate moldovenească, de toÅ£i cei care Å£in bine minte ororile Holocaustului declanÅŸat în anii 1941-1944”.

“Toată lumea ÅŸtie că anume în această perioadă a misiunii „eliberatoare” a lui Antonescu în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească au fost exterminaÅ£i peste 300 mii de evrei ÅŸi reprezentanÅ£i ai altor naÅ£ionalităţi”, se spune în comunicat.

“Pe de altă parte, provoacă uimire capacitatea justiÅ£iei române de a revizui nu numai acÅ£iunile unor persoane odioase, ci ÅŸi de a crea temeiuri juridice pentru reabilitare în cazuri ce sunt considerate în mod univoc de către întreaga comunitate internaÅ£ională drept invazie, agresiune ÅŸi ocupaÅ£ie.”
“Anume în acest mod pot fi apreciate acÅ£iunile comune ale Guvernului României ÅŸi Germaniei fasciste din 22 iunie 1941 până în 24 august 1944 pe teritoriul actualei Republici Moldova”, se mai spune în comunicat.

Curtea de Apel BucureÅŸti a revizuit decizia justiÅ£iei din 1946 prin care Ion Antonescu ÅŸi alÅ£i co-inculpaÅ£i erau găsiÅ£i vinovaÅ£i de delictul de “crime împotriva păcii”, ca urmare a admiterii pe teritoriul României a trupelor germane, care aveau să lanseze în iunie 1941 atacul împotriva URSS.

InstanÅ£a nu a revizuit însă capul de acuzare “crime împotriva umanităţii”, de care a fost găsit vinovat Ion Antonescu în 1946.

În 2004, Comisia Wiesel de studiere a a Holocaustului a ajuns la concluzia că regimul Antonescu se face vinovat de uciderea a între 280.000 şi 380.000 de evrei din Basarabia, Bucovina şi Transnistria.

Ministerul Afacerilor Externe ÅŸi Integrării Europene al Republicii Moldova s-a arătat îngrijorat de decizie, considerând că ea reprezintă “un precedent dramatic în relaÅ£iile bilaterale dintre Republica Moldova ÅŸi România, care pune, indiscutabil, în cel mai serios mod la îndoială capacitatea justiÅ£iei României de a acÅ£iona în conformitate cu standardele ÅŸi cu valorile Europei unite”.

BBC Sectia Romana / 20 Februarie 2007

Moscova face scandal

Kremlinul a cerut în mod expres ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din România să revizuiască hotărârea prin care mareşalul Ion Antonescu a fost absolvit de vina de a fi atacat Rusia la începutul Operaţiunii „Barbarossa“. Mihail Kaminin, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe din Rusia, declară că decizia Curţii române este o insultă gravă pentru memoria victimelor celui de-al doilea război mondial şi „o încercare de a revizui rezultatele războiului“.

Autorităţile Federaţiei Ruse au condamnat, în termeni deosebit de duri, sentinţa unei instanţe româneşti, prin care mareşalul Ion Antonescu, conducător al României din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost exonerat de acuzaţia de criminal de război, relatează RIA Novosti, citând surse din Ministerul de Externe al Federaţiei Ruse.

Aceleaşi surse, preluate de „Mediafax“, au adăugat că Guvernul de la Moscova, prin vocea lui Mihail Kaminin (foto 4), purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe din Rusia, declară că decizia Curţii române este o insultă gravă pentru memoria victimelor celui de-al Doilea Război Mondial şi „o încercare de a revizui rezultatele războiului“. „Exonerarea complicităţii naziste, ale cărei crime împotriva civililor, în regiunile ocupate din Uniunea Sovietică, sunt de neuitat, contrazic esenţa şi logica situaţiei postbelice şi a documentelor finale ale proceselor Nuremberg“, a spus oficialul rus. Bazându-se pe faptul că războiul dus de statul german nazist a fost caracterizat ca agresiv, cu autoritate de lucru judecat, de către Tribunalul de la Nurenberg, în 1946, Kaminin a continuar acuzele la adresa statului român.

Astfel, el speră că instanţa supremă din România va revizui sentinţa, în opinia lui, „scandaloasă“. Reacţia părţii ruse vine în urma unui protest oficial al autorităţilor comuniste rusofone de la Chişinău, faţă de decizia Curţii de Apel din Bucureşti, care a hotărât că sprijinul acordat de România Germaniei naziste, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost legal şi l-a exonerat pe mareşalul Ion Antonescu, care a fost condamnat şi executat pentru crime militare, în 1946. Această decizie se referă doar la achitarea unor crime care au fost comise ca urmare a Protocolului secret numărul 3 la Pactul Ribbentrop- Molotov, dintre Germania şi URSS, care, la data judecării unor membri ai Guvernului Antonescu, inclusiv a generalului, în 1946, nu a fost cunoscut de Tribunalul Poporului, el nefiind dezvăluit opiniei publice.

Totodată, hotărârea Curţii de la Bucureşti nu a înlăturat însă şi efectele celorlalte sentinţe judecătoreşti, prin care Antonescu a fost condamnat la moarte şi executat în 1946. Pactul Ribbentrop-Molotov a stat la baza destrămării statului naţional român, în 1940, când România a pierdul Basarabia, Ardealul de Nord, Cadrilaterul şi Bucovina de Nord, tragedie ce a provocat sute de mii de morţi, răniţi şi dispăruţi în rândul populaţiei paşnice româneşti. De asemenea, invazia sălbatică a armatelor bolşevice şi horthiste au dus la mari distrugeri materiale în regiunile româneşti ocupate, ce însumau peste 30% din teritoriul României Mari. Conform comunicatului emis massmedia, „Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene (MAEIE) al Republicii Moldova îşi exprimă îngrijorarea în legătură cu decizia organelor judiciare ale României de a reabilita acţiunile mareşalului Antonescu din perioada celui de-al Doilea Război Mondial şi de a recunoaşte drept legitimă ocuparea de către România a teritoriului Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti şi a Bucovinei de Nord“.

Acelaşi document mai adăugă că „decizia a fost receptată cu indignare de întreaga societate moldovenească, de toţi cei care ţin bine minte ororile Holocaustului declanşat în anii 1941-1944. Toată lumea ştie că anume în această perioadă a misiunii „eliberatoare“ a lui Antonescu în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească au fost exterminaţi peste 300 000 de evrei şi reprezentanţi ai altor naţionalităţi“. Diplomaţii moldoveni insistă asupra „capacităţii justiţiei române de a revizui nu numai acţiunile unor persoane odioase, ci şi de a crea temeiuri juridice pentru reabilitare în cazuri ce sînt considerate, în mod univoc, de către întreaga comunitate internaţională, drept invazie, agresiune şi ocupaţie. Anume în acest mod pot fi apreciate acţiunile comune ale Guvernului României şi Germaniei fasciste, din 22 iunie 1941 pînă în 24 august 1944, pe teritoriul actualei Republici Moldova“. În final, autorităţile comuniste „consideră această decizie judecătorească drept un precedent dramatic în relaţiile bilaterale dintre Republica Moldova şi România, care pune, indiscutabil, în cel mai serios mod, la îndoială, capacitatea justiţiei României de a acţiona în conformitate cu standardele şi cu valorile Europei unite“.

Astfel, regimul comunist condus de Vladimir Voronin încearcă să consolideze pretenţiile sale materiale, etnice şi teritoriale faţă de România, folosind în interes personal sensibilităţile occidentale faţă de cel de al Doilea Război Mondial, ignorând în mod flagrant realitatea istorică. (Atac)

***

RAZBOIUL PENTRU BASARABIA A FOST LEGITIM

Curtea de Apel Bucuresti achita unele fapte ale Guvernului Antonescu

BUCURESTI, 19 feb (MEDIAFAX) – Maresalul Ion Antonescu, seful Garzii de Fier, Horia Sima si alti 19 membri ai Guvernului roman din 1940 au fost achitati pentru unele crime de razboi imputate ca urmare a colaborarii militare dintre Romania si Germania in agresiunea “contra popoarelor din Rusia Sovietica”.
|n procesul lui Ion Antonescu – militarul care a preluat puterea in Romania in 1940, dupa abdicarea Regelui Carol al II-lea – Protocolul secret numarul 3 la Pactul Ribbentrop-Molotov, dintre Germania si URSS, la data judecatii in 1946, nu a fost cunoscut de Tribunalul Poporului, el nefiind dezvaluit la acea data opiniei publice, se arata in motivarea sentintei Curtii de Apel Bucuresti (CAB), din 5 decembrie 2006.

Acest aspect a fost relevat in cadrul judecatorii cererii de revizuire a procesului, facuta de fiul lui Gheorghe Alexianu – fostul guvernator al Transinistriei, condamnat intr-unul din dosarele lui Ion Antonescu.

|n procesul de revizuire, declansat la 60 de ani de la sentinta de condamnare a Guvernului Antonescu, s-a aratat ca “starea de necesitate si de legitima aparare in care s-a aflat Romania urmare acestui protocol si urmat de ultimatuurile sovietice din vara anului 1940, s-au rasfrant si asupra condamnatului Alexianu Gheorghe”.

Pe de alta parte, Curtea de Apel Bucuresti a constatat ca, prin permiterea si militarea de catre autoritatile romane a patrunderii armatei hitleriste pe teritoriul Romaniei, a fost sprijinita indirect agresiunea Germaniei naziste din 6 aprilie 1941, fata de state balcanice situate in afara garantiilor de securitate ale Pactului Tripartit sau Uniunii Sovietice (Iugoslavia si Grecia). |n raport de aceste state, cei 21 de inculpati au fost corect condamnati pentru crimele de agresiune prevazute de articolul 1 lit.a si b din Decretul-Lege 312/1945, precizeaza CAB.

|n 5 decembrie 2006, Curtea de Apel Bucuresti a decis anularea in parte a Hotararii17, data in 1946, constatand ca Protocolul secret 3 al Pactului Ribbentrop-Molotov, prin sferele de influenta stabilite, a stat la baza gravelor agresiuni teritoriale suferite de Romania in anul 1940. “A incalcat prin aceasta normele imperative ale dreptului international de la acea data, cu privire la integritatea teritoriala a statelor, respectiv art.10 din Pactul Societatii Natiunilor, fiind prin urmare nul”, sustine judecatorul CAB, Adrian Podar.

Mai mult, pentru faptele imputate – in ciuda existentei Protocolului secret, despre care s-a vorbit de abia in timpul procesului declansat la CAB in 2006 – judecatorul Podar ii achita, alaturi de Gheorghe Alexianu, si pe maresalul Ion Antonescu, Mihai Antonescu – fostul ministru de Externe, Horia Sima – seful Garzii de Fier, Pantazi Constantin, Vasiliu Constantin, Dobre Gheorghe, Ion Marinescu, Traian Braileanu, Dumitru Popescu, Petrovicescu Constantin, Danulescu Constantin, Busila Constantin, Mares Nicolae, Petre Tomescu Dimitriuc Vasile, Sturza Mihail, Protopopescu Ioan, Georgescu Corneliu, Papanace Constantin si Iasinschi Vasile.

CAB arata in motivarea sentintei sale ca, in data de 22 iunie 1941, cand Hitler a declarat razboi impotriva URSS, gaseste Romania cu totul aservita politicii germane, si aceasta prin fapta acuzatului Ion Antonescu si a celor ce l-au secondat in politica sa, comitand cea mai mare crima, petrecuta in istoria poporului roman, alaturandu-se Germanie hitleriste, la agresiunea contra popoarelor din Rusia Sovietica, “care doreau o colaborare pasnica cu poporul roman”.

Cu privire la inculpatul Alexianu Gheorghe, s-a retinut ca acesta, in calitate de fost guvernator al Transnistriei “dupa data de 6 septembrie 1940, a militat pentru desavarsirea intrarii armatelor germane pe teritoriul tarii, prin participarea sa in Consiliile de Ministri, incepand de la 7 iulie 1941 pina la 26 ianuarie 1944”.

|n sentinta din 1946 se arata: “Avand in vedere ca dupa cum rezulta din stenogramele Consiliilor de Ministri, acuzatul Gheorghe Alexianu a fost prezent si in sedinta de la 19 iunie 1941, cand s-a hotarat declararea razboiului impotriva URSS-ului, iar apoi prin concursul ce l-a dat guvernului Antonescu, a sprijinit continuarea razboiului, atat impotriva URSS-ului, cat si impotriva Natiunilor Unite; avand in vedere ca dupa cum rezulta din sedinta Consiliului de Ministri de la 13 noiembrie 1941, rezulta ca acuzatul Gheorghe Alexianu a ordonat si desavarsit acte de teroare, cruzime si de suprimare asupra populatiei din teritoriul unde s-a purtat razboiul. Din stenograma acestui consiliu, rezulta convorbirile ce au avut loc intre Ion Antonescu si acuzatul Gheorghe Alexianu cu privire la represiunile ce au avut loc la Odessa, cu care ocaziune acuzatul Alexianu raspunde ca represiunea de la Odessa a fost destul de severa, ca au fost impuscati si spanzurati pe strazile Odessei, populatia civila din acel oras; avand in vedere ca acuzatul Gheorghe Alexianu, in calitatea sa de Guvernator al Transnistriei, a ordonat si organizat munci excesive si deplasari si transporturi de persoane, in scopul exterminarii acestuia, fapt ce rezulta din Ordonanta nr.26 prin care ordona instituirea muncii obligatorii pentru toti locuitorii Odessei intre 16-60 de ani, sub sanctiunea internarii lor in lagar, ceea ce in realitate constituia un mijloc de exterminare, iar prin Ordonanta nr.35 din 2 ianuarie 1942 dispune deportarea tuturor evreilor din Odessa in regiunea Berezovca, unde sunt masacrati in masa; avand in vedere ca acuzatul Gheorghe Alexianu, in calitatea sa de Guvernator al Transnistriei si-a insusit din acest teritoriu, abuziv, bunuri private. El mai facea si acte de generozitate, trimitand in tara la diverse persoane nenumarate daruri de mare valoare; ca, datorita participarii sale in Guvernul Antonescu, in calitatea sa de Guvernator al Transnistriei, acuzatul Gheorghe Alexianu a realizat averi in mod ilicit, profitand si de legatura cu ceilalti conducatori antonescieni si de legiuirile si masurile de fapt cu caracter hitlerist si rasial; avand in vedere ca dupa cum se constata din actele aflate in dosarul nr.55/945, vol.III, al Cabinetului de instructie, acuzatul Gh. Alexianu a ordonat si initiat infiintari de ghetouri, lagare de internare si deportari din motive de persecutie politica si rasiala; ca, de asemenea din actele dosarului, susindicat, se mai constata ca acuzatul Gheorghe Alexianu, a ordonat masuri nedrepte de conceptie hitlerista si rasiala, practicand cu intentie o executie excesiva a legilor derivate din starea de razboi si a dispozitiunilor cu caracter si rasial; ca, in fine, numitul acuzat s-a pus in slujba hitlerismului si fascismului, contribuind prin fapte proprii la realizarea scopurilor sale politice si la aservirea vietii economice a tarii, in detrimentul si interesele poporului roman si in interesul Germaniei hitleriste si pentru sprijinirea razboiului de agresiune contra URSS-ului”.
|n replica, Curtea de Apel Bucuresti apreciaza, la 60 de ani de la producerea evenimentelor – ca razboiul de eliberare a Basarabiei si Bucovinei, in conditiile starii de necesitate prelungite, a fost legitim, pana la inlaturarea iminentei pericolului militar sovietic.

Razboiul preventiv purtat de Romania a avut drept cauza legala justificativa, starea de necesitate continua si iminenta de la frontiera de rasarit. Pentru acest motiv el nu a incalcat, articolul 3 din Conventia de definire a agresiunii din 1933, intrucat nu s-a bazat pe justificari de natura subiectiva, ci pe una legala, respectiv reglementarea legala a scuzei de inlaturare a starii de necesitate.

Judecatorul Podar face referire in hotararea sa la o alta “agresiune legitima”, respectiv la decizia Tribunalului de la Tokyo, in care s-a stabilit ca olandezii au declarat justificat razboi Japoniei (chiar daca aceasta nu atacase Olanda), intrucat Japonia anuntase la Conferinta Imperiala din noiembrie 1941 ca va anexa teritoriile olandeze din Pacific.
“Asa fiind, urmeaza ca Alexianu Gheorghe si ceilalti condamnati pentru crima prevazuta de articolul 2 litera a sa fie achitati partial, fiind aplicabile dispozitiile articolul 131 din Codul penal in vigoare la acea data, cu privire la starea de necesitate. |n cadrul acestei proceduri penale nu pot fi analizate celelalte elemente constitutive ale infractiunilor contra pacii retinute in sarcina condamnatului Alexianu Gheorghe, intrucat anularea hotararii nu se poate face decat in masura in care a fost admisa revizuirea, potrivit limitarii impuse de articolul 406 alineatul 1 Cod procedura penala actual. Tot limitari ce tin de masura in care a fost admisa prezenta cerere de revizuire fac inoperabile discutii in legatura cu celelalte crime pentru care a fost condamnat Alexianu Gheorghe”, se arata in decizia din decembrie 2006 a CAB.

Curtea de Apel Bucuresti a admis cererea de revizuire formulata de petitionarul revizuient Alexianu {erban Sorin Alexandru, fiul condamnatului Alexianu Gheorghe (decedat), impotriva Hotararii 17 din 17 mai 1946 a Tribunalului Poporului.

Curtea a rejudecat cauza in fond, insa numai in raport de continutul dezvaluit al Protocolului secret numarul 3 din Pactul Ribbentrop-Molotov, incheiat la 23 august 1939 intre Germania nazista si Uniunea Sovietica bolsevica, ce releva imprejurari noi, necunoscute de Tribunalul Poporului la data solutionarii cauzei.

Legat de crimele contra pacii – in ceea ce priveste constitutionalitatea Decret-Lege 312/1945 privind urmarirea si sanctionarea celor vinovati de dezastrul tarii sau de crime de razboi, in raport de Constitutia romana din 1923 – Curtea de Apel Bucuresti constata ca dispozitiile art.1 lit.a si b precum si ale art.2 lit.adin Decretul-Lege nr.312/1945, ce reglementeaza crimele contra pacii, sunt constitutionale, numai in masura in care nu exclud drept cauza legitima justificativa, apararea preventiva a statului roman aflat in stare de necesitate.

“Anuleaza in parte Hotararea nr.17/1946, constatand ca Protocolul secret nr.3 al Pactului Ribbentrop-Molotov, prin sferele de influenta stabilite, a stat la baza gravelor agresiuni teritoriale suferite de Romania in anul 1940. A incalcat prin aceasta normele imperative ale dreptului international de la acea data, cu privire la integritatea teritoriala a statelor, respectiv articolul10 din Pactul Societatii Natiunilor, fiind prin urmare nul”, motiveaza CAB.

|n ceea ce priveste Colaborarea militara dintre Romania si Germania, in cadrul Aliantei Tripartite: achita partial pe condamnatul Alexianu Gheorghe pentru crima contra pacii prevazuta de art.1 lit.b din D-L312/1945, in baza art. 11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedura penala numai in raport de Uniunea Sovietica bolsevica, intrucat aceasta putere, impreuna cu Germania national-socialista, si-a delimitat sfera de influenta in Europa de Est prin pactul de neagresiune. Garantarea securitatii Romaniei prin patrunderea trupelor germane in Romania nu putea prin urmare sa constituie o amenintare la adresa Uniunii Sovietice militarea la asemenea fapte neintrunind elementele constitutive ale acestei crime de agresiune.
Curtea a extins efectele revizuirii, in mod corespunzator, prin aplicarea art.406 alin.2 Cod procedura penala si cu privire la ceilalti condamnati din cauza revizuita care au fost condamnati tot pentru crima prevazuta de art.1 lit.b, dispunand achitarea acestora, pentru acelasi motiv. Este cazul condamnatilor Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Horia Sima, Pantazi Constantin, Vasiliu Constantin, Dobre Gheorghe, Ion Marinescu, Traian Braileanu, Dumitru Popescu, Petrovicescu Constantin, Danulescu Constantin, Busila Constantin, Mares Nicolae, Petre Tomescu, Dimitriuc Vasile, Sturza Mihail, Protopopescu Ioan, Georgescu Corneliu, Papanace Constantin si Iasinschi Vasile.
Pentru identitate de ratiune cu cele de mai sus, nici permiterea de catre autoritatile romane a patrunderii trupelor hitleriste in Romania, in conditiile Pactului Ribbentrop-Molotov, nu intruneste elementele constitutive ale crimei contra pacii prev. de art.1 lit.a din D-L.312/1945, numai in raport de Uniunea Sovietica bolsevica. Curtea dispune prin urmare, achitarea partiala, in baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedura penala, a condamnatilor: Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Horia Sima, Pantazi Constantin, Dobre Gheorghe, Traian Braileanu, Dumitru Popescu, Petrovicescu Constantin, Mares Nicolae, Dimitriuc Vasile, Sturza Mihail, Georgescu Corneliu, Papanace Constantin si Iasinschi Vasile.

CAB a constatat ca Romania, prin regimul Ion Antonescu, a colaborat militar cu Puterile Axei in cadrul Pactului Tripartit, fara incheierea unui tratat militar si si-a pastrat o relativa autonomie decizionala, care a atras responsabilitati proprii alaturi de cele ale Aliantei. Astfel, in ceea ce priveste Razboiul declansat de Alianta Pactului Tripartit, impotriva Uniunii Sovietice si Natiunilor Unite, (in care Romania a acordat Aliantei ajutor militar), CAB constata ca dupa 12 iunie 1941, prin acceptarea planului de operatii militare Barbarossa, de cuceriri teritoriale, Romania s-a angajat in cadrul Aliantei Pactului Tripartit, intr-un razboi de agresiune impotriva Uniunii Sovietice si Natiunilor Unite, fiind corecta condamnarea inculpatilor sub acest aspect, pentru crima prev. de art.2 lit.a din D-L.312/1945.
Razboiul Germaniei naziste a fost caracterizat ca agresiv, cu autoritate de lucru judecat, de catre Tribunalul de la Nurnberg, in 1946.

|n ceea ce priveste Razboiul declansat de Romania, (in care a primit ajutor militar german), impotriva Uniunii Sovietice, de eliberare a Basarabiei si Nordului Bucovinei, inglobate de R.S.F.S. Rusa in componenta R.S.S. Moldoveneasca si R.S.S. Ucrainiana: instanta il achita partial pe condamnatul Alexianu Gheorghe pentru crima contra pacii prev. de art.2 lit.a din D-L.312/1945, in baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.e Cod procedura penala si art.131 din Codul penal Carol al II-lea, intrucat razboiul Romaniei impotriva Uniunii Sovietice (inceput la 22 iunie 1941 si purtat pana la inlaturarea iminentei pericolului militar sovietic), a fost legitim, fiind desfasurat in stare de necesitate, ca razboi de aparare preventiva, impotriva amenintarilor armate ce au continuat la frontiera de est a Romaniei.

Legat de crimele de razboi si contra umanitatii, CAB a stabilit ca Pactul Ribbentrop-Molotov nu putea justifica comiterea crimelor de razboi si contra umanitatii prevazute de D-L.312/1945, cererea de revizuire fiind sub acest aspect neintemeiata, explica instanta CAB.

Procesul principalilor protagonisti ai regimului Antonescu, in care au fost judecati pentru crime in legatura cu cel de-al doilea razboi mondial, a avut loc la Bucuresti, in conformitate cu angajamentul luat de noul guvern roman fata de Aliati, in Armistitiul semnat la Moscova, in 12 septembrie 1944.
Prin hotararea 17 din 17 mai 1946, Tribunalul Poporului din Bucuresti a condamnat, intre altii, pe inculpatul Alexianu Gheorghe, fost guvernator al Transnistriei in regimul Ion Antonescu, dupa cum urmeaza: la trei pedepse cu moartea si 10 ani degradare civica pentru 3 infractiuni de dezastrul tarii prin savarsirea crimei de razboi; la patru pedepse constand in detentiune grea pe viata si 10 ani degradare civica pentru infractiunea de dezastrul tarii si pentru alte trei infractiuni de dezastrul tarii, prin savarsirea crimei de razboi; la doua pedepse constand in munca silnica pe viata si 10 ani degradare civica pentru infractiunile de dezastru tarii prin savarsirea crimei de razboi prevazuta.

Revizuirea sentintei din 1946 a fost ceruta initial la |nalta Curte de Casatie si Justitie, care a decis ca instantei Curtii de Apel Bucuresti ii revine competenta de judecare.

Decizia pronuntata
in 5 decembrie 2006 de Curtea de Apel Bucuresti poate fi contestata la instanta suprema.

Dupa revolutia din 1989, autoritatile au avut mai multe tentative de reabilitare a membrilor Guvernului Antonescu, mai ales ca un astfel de meres judiciar are ca rezultat si restituirea bunurilor mobile si imobile ale condamnatilor din 1946.

Astfel, in 26 octombrie 1998, Curtea Suprema de Justitie l-a reabilitat pe Toma Petre Ghitulescu, fost subsecretar de stat in Guvernul Antonescu, admitindu-se astfel recursul in anulare declarat de procurorul general impotriva sentintei din 1949, prin care politicianul a fost condamnat la inchisoare, pentru crima contra pacii.

Curtea Suprema a respins, totodata, cererile de reabilitare a lui Ion Antonescu si a altor sase membri ai guvernului condus de maresal.
Cei opt membri ai Guvernului Antonescu au fost condamnati in 1949, pentru crima contra pacii, de catre regimul comunist, la pedepse cuprinse intre doi ani de inchisoare si zece ani de temnita grea, precum si confiscarea totala a averii. |ntre 1941-1944 au fost adoptate mai multe decizii importante care au influentat sau determinat orientarea politica a principalelor organe ale statului, mai ales sub aspect militar, economic si social.

Printre aceste decizii politice nu pot fi omise: masuri cu caracter social, discriminatoriu contra unor evrei – 30 iunie 1941; trecerea Nistrului de catre armata romana – noiembrie 1941, motivau procurorii recursul in anulare. De asemenea, magistratii aratau ca o consecinta a evolutiei conflagratiei militare, ca trebuie amintita si intrarea Statelor Unite ale Americii in razboi contra Germaniei si aliatilor acesteia, la 7 decembrie 1941.

Apreciind probele dosarului prin prisma realitatilor perioadei in care au fost comise faptele si pronuntate hotaririle judecatoresti, s-a dispus mentinerea recursului in anulare doar pentru Ghitulescu Toma Petre, fost profesor universitar, care la 5 aprilie 1941 a fost numit subsecretar de stat la Ministerul Economiei Nationale, functie din care a demisionat la 26 mai 1941, deci anterior adoptarii deciziilor politice imputabile membrilor Guvernului Antonescu.

Procurorul general al Romaniei (Sorin Moisescu-decedat) a declarat recurs in anulare impotriva sentintelor din 10 si 17 iunie 1949, prin care reprezentanti ai guvernului Antonescu au fost condamnati de catre regimul comunist la pedepse cuprinse intre doi ani inchisoare corectionala si zece ani temnita grea, precum si confiscarea totala a averii, pentru crima impotriva pacii.

Printre cei condamnati au fost renumitul avocat si publicist Petre Nemoianu, subsecretar de stat pe linga Departamentului Agriculturii si Domeniilor, prof. univ. Ioan Petrovici, ministru la Departamentul Culturii Nationale, avocat Constantin Atta- Constantinescu, ministru la Departamentul Lucrarilor Publice si Comunicatiilor, generalii Gheorghe Potopeanu si Radu Rosetti, ministri secretari de stat la Departamentul Economiei Nationale, respectiv Departamentul Educatiei Nationale, Cultelor si Artelor, precum si Gheorghe Docan, consilier la |nalta Curte de Casatie si Justitie, ministru secretar de stat la Departamentul Justitiei.

Maresalul Ion Antonescu a fost indepartat de la putere in 23 august 1944, arestat de comunisti si trimis in detentie in Uniunea Sovietica. Doi ani mai tarziu, el a fost adus in Romania, judecat de un “Tribunal al Poporului”, condamnat la moarte si executat prin impuscare la Jilava.

2007-02-19