— “Rememorand asemenea evenimente – ca Mica si Marea Unire -, in minte ne vine versul lui Eminescu: . De aici se poate deschide o ampla discutie privind rolul intelectualilor romani la inceputul secolului al XXI-lea. Au ei un ideal national? Promoveaza ei interesele statului roman? Reprezinta astazi intelectualitatea romaneasca o valoare de care sa tina seama liderii politici ai Europei?” – se intreaba, intemeiat, istoricul Ioan Scurtu, intr-un comentariu aparut ieri, de ziua Unirii Principatelor.

Actualitatea poetului, jurnalistului, ganditorului national si militantului pentru Romania Mare Mihai Eminescu, este cu atat mai stringenta cu cat dezideratele romanesti, la ceas de aniversare a 90 de ani de la Marea Unire, sunt, in parte, aceleasi, ca si pe vremea cand gazetarul conservator actiona in cadrul “Societatii Carpatii”. Infiintata, simbolic, la 24 ianuarie 1882, “Societatea Carpatii”, prin activitatea secreta dusa alaturi de membrii ei, avea sa-i grabeasca moartea civila venita la 28 iunie 1883, dupa ce P.P. Carp ii ceruse lui Titu Maiorescu, de la Viena, sa-l “mai potoleasca” pe Eminescu.

Cei care incearca azi sa-l ucida – pentru a cata oara? – pe Eminescu, sunt, pe fata, atat dusmanii Romaniei de la Chisinau cat si cei infiltrati in sanul puterii de la Bucuresti: profitorii tuturor regimurilor. Chiar inainte de a se infiinta gruparea tinerilor intelectuali patrioti – care aveau un tel mai mare decat umflarea buzunarelor si promovarea propriei imposturi, ca cei de azi -, Eminescu agita cancelariile imperiilor Rus si Austro-Ungar, care nu ezitasera sa-l puna sub urmarire informativa.

Eminescu deranja pentru ca cerea o unitate a destinelor tuturor romanilor. Inca din 1870, de exemplu, un comitet care il avea secretar pe Eminescu facea un Apel de serbare la Putna, la Stefan, de ziua Sfintei Maria, pentru edificarea unui proiect national, al Unirii in cuget, simtiri si fiinta.”In ziua de 15 august a.c. romanii in genere serbeaza ziua Santei Marie, vergina casta si totusi mama care din sanul ei a nascut pe reprezintantele libertatii, pe martirul omenimei lantuite: pe Crist”, scria Eminescu in Apelul din care mai redam in continuare: “Fratilor, am proiectat a serba cu totii ziua acelei sante care-a conceput in sanul ei vergin tot ce lumea a visat mai mare, tot ce abnegatiunea a legiut mai nobil, tot ce pune pe om alaturi cu omul: Libertatea!”. “De sine insusi aceasta serbare religioasa e si nationala, caci locasul dumnezeiesc monestirea Putnei e fondata de erou si acolo zac oasele sale sante, apoi pentru ca o serbare a crestinului e prin escelinta o serbare romaneasca, caci trecutul nostru nu e decat infricosatul coif de arama al crestinatatii, al civilizatiunii. Hristos a invins cu litera de aur a adevarului si a iubirei, Stefan cu spada cea de flacari a dreptului. Unul a fost libertatea, cellalt aparatorul evangelului ei. Vom depune deci o urna de argint pe mormantul lui Stefan, pe mormantul crestinului pios, al romanului mare. Dar asta nu e tot. Serbarea trebuie sa devina si purtatoarea unei idei. Idea unitatii morale a natiunei noastre (…) astfel incat pe viitor lucrarile noastre toate sa aiba una si aceeasi tinta, astfel ca unificarea directiunei noastre spirituale sa urzeasca de pe-acuma unitatea destinelor noastre”.

Sa preluam asadar ideea lui Eminescu si sa facem un congres, la 90 de ani de la Marea Unire, la Putna – “un congres al inteligentelor din respect catra viitor”.”In trecut ni s-a impus o soarta, in viitor sa ne-o facem noi”.

***

Dusmanii lui Eminescu

George DAMIAN

— Un roman sud-dunarean imi spunea cu tristete ca romanii din Romania sunt “mioritici si eminescieni” – insa, din pacate, romanii din sudul Dunarii au ramas doar “mioritici”.

Un lingvist ar fi formulat altfel: romanii din sudul Dunarii nu au participat la standardizarea limbii romane pusa in practica de Mihai Eminescu. Iar un politolog ar fi spus ca romanii sud-dunareni nu au reusit sa participe pe de-a-ntregul la construirea natiunii romane moderne – la fel, asa cum a fost ea proiectata de Mihai Eminescu. In tristetea romanului sud-dunarean am recunoscut tristetea basarabenilor – regretul si teama intrarii sub cizma imperiala care a facut tot posibilul sa-l sfasie pe Eminescu.

In mod semnificativ, “moldovenistii” de la Chisinau nu-l agreeaza deloc pe Mihai Eminescu. Constructul artificial al “moldovenismului” se fereste de Eminescu – in ciuda faptului ca acesta s-a nascut si a trait pe “mosia moldovana”. Un Eminescu roman nu le este de trebuinta “moldovenizatorilor”, care se folosesc pana la saturatie de minciuna, sustinand ca Miron Costin, Grigore Ureche sau Dimitrie Cantemir ar fi scris “moldoveneste” – cand de fapt tocmai autorii mentionati spun ca scriu romaneste. Vasile Stati – exclus inainte de 1989 din Uniunea Scriitorilor de la Chisinau pentru plagiat – este unul dintre dusmanii lui Eminescu de dincolo de Prut.

Pentru Vasile Stati, Mihai Eminescu este “Invaluit de stupefiante politicianiste, sovine (sic!), de cele mai multe ori cade in pacatul deformarii istoriei, de pilda, atunci cand trateaza independenta inchipuita a Valahiei la 1875 (sic!), divagatiile sale privind toponimul Basarabia (…) Ametit de inchipuiri amplificate de sovinism politicastru (sic!), M. Eminescu cheama la razboi < >”. Pentru a elimina aceste defecte profunde ale lui Eminescu, moldovenizatorul Stati recomanda “patrunderea in adancurile inepuizabile ale poeziei”, lasand deoparte “inchipuirile poetului despre Basarabia”.

La Bucuresti se manifesta o alta grupare inversunata impotriva lui Mihai Eminescu. Poetul ar fi fost mic, paros si bubat, cocosat, schiop si murdar, umbla prin bordeluri si curgea sifilisul de pe el. Toate acestea sunt scrise de adevarati pitici parosi si bubati, perfizi unsurosi cu aspect reptilian sau fete deformate de prognatism. Pana la urma nu ma intereseaza daca Eminescu a zacut opt ore pe zi prin bordeluri (nu pentru asta il iubim pe Toulouse-Lautrec) sau era incapacitat locomotor (la fel, nu acesta este motivul pentru care il citim pe Stephen Hawking). Eminescu a creat prin poezia sa limba romana actuala si a dat o directie politica Romaniei moderne. Acestea sunt motivele pentru care Eminescu are dusmani in prezent.

Viziunea unei Romanii Mari se sprijina pe Eminescu in mare masura. Tocmai de aceea legatura dintre dusmanii lui Eminescu de la Bucuresti si dusmanii lui Eminescu de la Chisinau nu poate fi intamplatoare. Iar, in cursul acestui an, capitalul simbolic al poetului cu siguranta va fi asediat inca o data. Chisinaul a declansat cu un an in urma ofensiva anti-romaneasca pe care o continua intens si in acest an. In acest conflict moldovenistii vor castiga doar atunci cand vor reusi sa-l traduca pe Eminescu in “moldoveneste”.

***

Eminescu sa ii judece!

Valentin HOSSU-LONGIN

— “Cand imi este dor de casa, ii ascult pe Doina si Ion Aldea Teodorovici. Si cand e vorba de Eminescu, tot pe ei ii pun”, zise taximetristul, ca explicatie la cantecul ce ne invaluia, spunand ca-i student basarabean, venit de trei ani in Bucuresti, castigandu-si painea cu volanul, si ca asa isi ostoieste dorurile. Era ziua Lui, de 15 ianuarie 2008.

Da, de ziua Lui, toate radiourile si televiziunile Romaniei ar fi trebuit sa transmita cantecele celor doi rapsozi de dincolo de Prut, trecuti in nefiinta, printr-un “accident” niciodata elucidat, in toamna ’92. Ei au fost sacrificati deoarece pusesera pe strune, auzite intr-o intreaga lume, versurile-simbol de fratietate ale poetului Grigore Vieru; intr-un alt plan se derula procesul de condamnare (chiar la moarte) a grupului condus de catre Ilascu.

Adevaratii patrioti isi aparau limba romana, istoria, tricolorul, traditiile si neamul, unii prin vers si cant, altii cu arma in mana, pentru ca pamantul lor, casa, familia si credinta sa nu incapa, din nou, pe maini straine.In cele ce-si doreau, ei si-au ales, ca Domn al nemuririi noastre, pe Eminescu, singurul care poate sa ne judece, de avem sau nu dreptate! Deoarece “Suntem in cuvant si-n toate/Floare de latinitate”…Ei bine, nu! Judecata de-a fost bine, de-a fost rau o fac acum altii, de-o parte si de alta a Prutului, demolatori nu de maluri-granite, ci tocmai de limba, credinta si Eminescu.

S-au gasit mancurti (vanzatori de neam si tara, prin pierderea memoriei) care au inventat dictionare moldo-romane, care au dat biserica noastra pe mana Moscovei, care au facut din comunismul moldovenesc o lance otravita impotriva Tarii-Mama, care considera ca “radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei” (!), care-i acuza pe basarabeni ca cer cetatenia romana pentru a fugi mai repede in Occident, care vor o mare si socialista Moldova, de la Carpati la Nistru, care, in final, doresc demitizarea lui Eminescu – nu “romanul absolut”, “un om deplin al culturii” – ci un personaj manipulat (de cine?), rudimentar in gandire, sovinist si neeuropean! Parca traiesc in alte timpuri…Ei bine, da! Cam la fel invatam la “romana”, la inceputul anilor ’50, despre poetul national, autorul doar al fragmentelor din “Imparat si proletar” si “Scrisoarea III”, fiind obligati sa interpretam versurile despre Tepes, voievodul menit sa starpeasca miseii din fruntea acelei tari. In acelasi manual, aflam ca poetii Blaga, Bacovia si Arghezi sunt excrescenta ideologiei burghezo-mosieresti in descompunere.

Dupa aproape o jumatate de secol comunist, se regasesc anumite teze staliniste, prin care se incearca demolarea lui Eminescu, mai ales ca vizionar politic si istoric, gazetarul de esenta tare al destinului acestui neam, o prima si ultima preocupare, acuzand mereu si documentat rapirea Basarabiei si Bucovinei.Culmea este ca asemenea aberatii nu-si gasesc loc doar in structurile comuniste din R. Moldova, ci isi au adepti inclusiv printre “eseistii” de la Cotroceni.

Pe de o parte, Academia Romana publica, in multe volume, opera completa a “poetului nepereche”, iar pe de alta, tace fata de cei ce-l considera pe Eminescu “un depozit de muzeu” si “un cimitir al pasiunilor stinse” (vezi consilierul prezidential Cristian Preda) sau ca el este “invaluit de stupefiante politicianiste, sovine” (zice zisul profesor al presedintelui Voronin).

Spunea basarabeanul nostru: “Pe ei o sa-i judece Eminescu, aflat printre stele, ca noi tot cu El si Tricolorul tinem, intr-o singura simtire!” Si-l aveam alaturi pe poetul Grigore Vieru si ai sai rapsozi.