ManifestaÅ£iile gardiÅŸtilor au readus în actualitate … Uniforme de inspiraÅ£ie nazistă, lozinci antisemite ÅŸi xenofobe, pregătire paramilitară… arsenalul gardiÅŸtilor îi pune pe gânduri pe analiÅŸti

ApariÅ£ia Gărzii pe scena publică ungară a stârnit proteste atât pe plan intern, cât ÅŸi pe plan extern. Ideea acestei organizaÅ£ii extremiste, xenofobe ÅŸi antisemite a aparÅ£inut partidului extraparlamentar de extremă dreaptă „Jobbik Magyaorszagert” (Pentru o Ungarie mai bună), care, deÅŸi nu a reuÅŸit să depăşească pragul de cinci la sută pentru a accede în Adunarea de Stat, este prezent pe plan local, în consiliile orăşeneÅŸti, judeÅ£ene sau comunale, de multe ori în alianţă cu Fidesz, formaÅ£iunea politică a fostului premier, Viktor Orban.

Pe eÅŸichierul politic din Ungaria, „Jobbik” a luat locul partidului lui Istvan Csurka, MIEP (Partidul Maghiar al Adevărului ÅŸi VieÅ£ii), care a putut intra o singură dată în parlamentul de la Budapesta.

Gabor Vona, preÅŸedintele „Jobbik”, susÅ£ine că Garda serveÅŸte unor scopuri civile ÅŸi culturale (intervenÅ£ii în caz de catastrofe naturale, protecÅ£ia mediului, educaÅ£ie civică).

Tot el se contrazice, însă, susÅ£inut în argumentaÅ£ie de Lajos Fur, fostul ministru al apărării din primul guvern de centru-dreapta al Ungariei, afirmând că Garda trebuie să înlocuiască lipsa pregătirii militare a tinerilor ÅŸi, la o adică, „să apere Å£ara de atacurile ţărilor membre NATO, mai ales ale ţărilor vecine.”

Uniformele gardiÅŸtilor amintesc de cele organizaÅ£iei … „Crucile cu săgeÅ£i”, o tristă amintire

GardiÅŸtii sunt adesea comparaÅ£i cu organizaÅ£ia fascistă a „crucilor cu săgeÅ£i” din perioada celui de-al Doilea Război Mondial.

Aflate la putere în ultimele luni ale războiului, după ce Horthy nu a reuÅŸit să urmeze modelul român de ieÅŸire din Axă, „crucile cu săgeÅ£i” au deportat ÅŸi o mare parte a evreilor care au mai supravieÅ£uit la Budapesta sau pur ÅŸi simplu i-au dus pe malul Dunării, unde i-au împuÅŸcat.

Conducerea Gărzii a respins comparaÅ£iile, inclusiv în ceea ce priveÅŸte uniformele, ÅŸi susÅ£ine că nu are o ideologie rasistă sau antisemită. Ea foloseÅŸte o altă figură de stil la modă: „problema etnică”, ce trebuie soluÅ£ionată în Ungaria ÅŸi care este în primul rând cauza nesiguranÅ£ei în care trăieÅŸte populaÅ£ia.

Dacă evreii din Ungaria nu au devenit deocamdată Å£inte (doar preÅŸedintele israelian, Simon Peres, pentru o presupusă declaraÅ£ie în care, vorbind despre dimensiunile investiÅ£iilor israeliene în Europa de est, ar fi menÅ£ionat că „Israelul va putea cumpăra Ungaria”), obiectivul principal al Gărzii au devenit romii. Ea a organizat mai multe demonstraÅ£ii ÅŸi marÅŸuri, atât în provincie, cât ÅŸi în capitală, împotriva „pericolului” pe care-l reprezintă romii.

În acest context s-a înscris şi o demonstraţie cu un caracter antiromânesc, provocată de faptele unui puşti de 12 de ani, de origine rromă, provenind din România, care a activat într-o bandă de hoţi din Budapesta. Dacă, declarativ, Garda nu se consideră iredentistă, steagurile, lozincile, cântecele care se aud la concertele sau marşurile lor evocă puternic această idee.

Comandant cu trecut de infractor

În ciuda protestelor publice, organizaţia proliferează. Se primesc noi membri, Garda este prezentă la numeroase acţiuni, ultima dată la cele din 15 martie, de la Budapesta. Cât priveşte înscrierea în Gardă, organizatorii nu au probleme cu trecutul candidaţilor şi nici cu cazierul lor. Recent, s-a dezvăluit că mulţi dintre membri , inclusiv unul dintre comandanţi, sunt condamnaţi de drept comun. Există şi bani pentru a finanţa activitatea.

OrganizaÅ£ia a căpătat dimensiuni atât de semnificative, încât o parte dintre „părinÅ£ii fondatori” s-au speriat ÅŸi au recunoscut că Garda a scăpat de sub control. Recent, un grup dintre cei care au creat „Jobbik” s-a retras din partid, afirmând că Garda nu serveÅŸte interesele partidului.

UE are frontiere arbitrare, iar maghiarii din România sunt rupţi de rădăcinile lor

„Un grup minoritar maghiar depune eforturi pentru o mai mare autonomie într-o regiune în care membrii săi îi depăşesc ca număr pe români”, scrie într-un reportaj din Sfântu Gheorghe cotidianul „International Herald Tribune”.

„O organizaţie nouă şi mai radicală, Partidul Civic Ungar, s-a înfiinţat pentru a concura partidul maghiar existent, membru al coaliţiei guvernamentale. Când Kosovo şi-a declarat independenţa de Serbia, sute de persoane din oraşul Sfântu Gheorghe au ieşit în piaţa centrală, pentru a demonstra în favoarea Kosovo şi, prin extensie, pentru propriile aspiraţii de autonomie.

Nicăieri nu există o minoritate maghiară mai numeroasă şi mai zgomotoasă în pretenţiile ei pentru o mai mare independenţă decât în România. Ungurii reprezintă 1,5 milioane din cele 22 de milioane cât este populaţia din România, jumătate din ei fiind secui. Aceştia consideră că a sosit momentul pentru a obţine independenţa şi că statul lor semiautonom pe care-l propun, Ţinutul Secuiesc, este o realitate iminentă.

“Kosovo este un exemplu fără echivoc că, dacă o comunitate doreÅŸte să aibă autonomie, trebuie să-ÅŸi exprime dorinÅ£a foarte răspicat”, a declarat Csaba Ferenc, vicepreÅŸedintele Consiliului NaÅ£ional Secuiesc, o organizaÅ£ie maghiară care ÅŸi-a propus ca scop obÅ£inerea autonomiei. Dar, „spre deosebire de kosovari, secuii cer autonomie în cadrul României, ÅŸi nu independenţă completă, lăsând politica externă ÅŸi apărarea naÅ£ională în mâinile guvernului de la BucureÅŸti”, se mai arată în articol. P

ublicaÅ£ia se referă ÅŸi la Tratatul de la Trianon, semnat de Ungaria, în 1920, ÅŸi prin care „Budapesta a pierdut două treimi din teritoriile ÅŸi populaÅ£ia ei, inclusiv o treime de vorbitori de maghiară prin dezmembrarea Imperiului austro-ungar, o pierdere care, până în zilele noastre, este cunoscută ca trauma de la Trianon….Chiar ÅŸi în Uniunea Europeană frontierele sunt arbitrare. Multe minorităţi etnice, cum ar fi bascii ÅŸi romii, rămân fără stat, în timp ce altele, cum sunt maghiarii din România sau din Slovacia ÅŸi Serbia, sunt rupÅ£i de rădăcinile lor”, notează cotidianul.

Societatea ungară – divizată

Apariţia Gărzii a stârnit însă şi reacţii puternice, atât în interior, cât şi în exterior. Protestul cel mai dur din afară a venit din partea marilor organizaţii evreieşti internaţionale. Atât Congresul Evreiesc Mondial, cât şi Congresul European Evreiesc au luat poziţie şi s-au adresat direct guvernului de la Budapesta şi premierului Ferenc Gyurcsany pentru a lua măsuri împotriva acestei­a.

Pe plan intern, Mazsihisz (Federaţia Comunităţilor Evreieşti din Ungaria) a atras atenţia asupra pericolului pe care-l reprezintă o astfel de organizaţie şi a amintirilor dureroase pe care le stârneşte în rândul evreilor unguri, o parte dintre ei supravieţuitori ai Holocaustului. Dar protestele au venit şi din alte zone: ambele partide din coaliţia guvernamentală (PSU şi Alianţa Democraţilor Liberi), precum şi Forumul Democratic Ungar, de opoziţie, au condamnat existenţa Gărzii.

Mai multe consilii locale au interzis prezenţa acesteia pe teritoriul lor, manifestările organizate de aceasta sau propaganda menită să atragă noi membri. La cererea premierului, Procuratura ungară s-a autosesizat şi, împreună cu organizaţii ale romilor, a dat în judecată Garda pentru a constata legalitatea activităţii acesteia.

Dar au existat şi poziţii ambigue. Bisericile protestantă şi catolică nu s-au grăbit să condamne Garda şi mai ales preoţii care s-au înscris în rândurile ei sau care, la fiecare primire, binecuvântează pe noii membri. Nici până astăzi, cel mai mare partid de opoziţie, Fidesz, sau Partidul Popular Creştin-Democrat nu au adoptat o poziţie clară de delimitare faţă de Gardă. Diferite personalităţi politice din partid, inclusiv Viktor Orban, vorbesc cu jumătate de gură despre gardişti.

Modelul se extinde în Cehia, Germania şi România

După Ungaria, Cehia a fost Å£ara în care s-a creat o formaÅ£iune asemănătoare, „Garda NaÅ£ională”, tot de către un partid neparlamentar cu caracter naÅ£ionalist, la ora actuală având 2000 de membri. Åži în Bulgaria
s-au pus bazele unei astfel de organizaÅ£ii, iar în Transilvania, în zona secuimii, s-a încercat înfiinÅ£area “Gărzii SecuieÅŸti”.

IniÅ£iativa nu a avut succes din lipsă de susÅ£inători, aÅŸa încât nu a putut fi înscrisă. Åži, dacă în România nu s-a putut înfiinÅ£a o organizaÅ£ie proprie, „Garda Ungară” a făcut un prim pas spre această zonă, venind la Oradea, unde a participat la comemorarea zilei de 15 martie. ÃŽn Germania activează de multă vreme, sub diferite denumiri, aÅŸa-numitele „asociaÅ£ii ale camarazilor”, cu orientare neonazistă ÅŸi care fac ÅŸi pregătiri paramilitare.

Aderarea la UE nu e o garanţie

AnaliÅŸtii politici explică fenomenul „Gărzii” ÅŸi, în general, intensificarea unor curente ÅŸi manifestări naÅ£ionaliste, apărute în fostele ţări comuniste, în primul rând prin slăbiciunile noilor regimuri postcomuniste ÅŸi ale sistemului democratic.

Pe de altă parte, nici aderarea la Uniunea Europeană a unor ţări, insuficient pregătite, nu a adus rezultatele aşteptate, astfel că lipsa de perspectivă, deteriorarea situaţiei economice şi măsurile dure de austeritate, cum este cazul în Ungaria, îi împing pe mulţi să se afilieze unor organizaţii de tipul Gărzii.

Ei consideră că vinovaÅ£i de situaÅ£ia în care se găsesc sunt străinii, că dominaÅ£ia sovietică a fost înlocuită de cea a Uniunii Europene, iar soluÅ£ia o văd în promisiunile lozincilor naÅ£ionalist-ÅŸovine, xenofobe, ce constituie baza ideologică oferită de „Garda Ungară” ÅŸi de alte formaÅ£iuni asemănătoare.

de Eva Galambos / Adevarul