de Florian Bichir
Florian Bichir comenteaza initiativa Asociatiei Civic Media care a solicitat CNSAS publicarea numelor jurnalistilor care au facut politie politica inainte de 1989.
Prin 1995, deci acum mai bine de zece ani, alaturi de mai multi ziaristi, printre care ii enumar pe Ovidiu Nahoi, Aura Alexa Ioan, Daniel Uncu, Horatiu Pepine, Ion Ciochina, Marius Huc, Dan Bundur, Constantin Rudnitchi, Mona Scarisoreanu, Ilie Stoian, Corina Vasile, Ioan Itu, Cristian Anghelache, Cornelia Dimofte, Dan Coste si Carmen Rudnitchi, am infiintat Asociatia Jurnalistilor Generatia ‘90.
Faceam toti presa dupa 1990 si simteam cum ne sufocam, cum intram intr-un malaxor urias de nivelat constiinte. Eram striviti de cei care facusera presa inainte de 1989 si care la momentul respectiv ajunsesera patroni de presa, directori, mari personalitati…
Or noi nu doream in niciun caz sa fim asociati cu “batranii”, ne consideram o noua generatie, aveam inca-n suflet acele clipe minunate de libertate din decembrie ‘89 si elanul Pietei Universitatii.
Ne-am inselat. E drept, CNSAS nu exista in acea perioada, dar nu am avut puterea, nici mijloacele sa facem o despartire a apelor. Dar putem fi mandri ca macar am incercat. Eram prea mici, poate, pentru un razboi atat de mare… Ce pot face 17-18 oameni impotriva unui sistem?
Initiativa Asociatiei Civic Media “Voci Curate” de a solicita CNSAS publicarea numelor celor care lucreaza in presa si care au facut politie politica, cred eu, este bine-venita. Graul trebuie despartit de neghina.
Si spus negru pe alb cine a facut gazetarie si cine era un simplu instrument in mana Departamentului Securitatii Statului sau a Partidului Comunist Roman.
Din pacate, campania a inceput s-o ia razna sau cineva are de gand sa o canalizeze spre altceva. Au aparut rafuielile, se platesc polite.
Cazul fostului nostru coleg Carol Sebastian demonstreaza clar ca aceasta campanie poate degenera. Lui Carol – “Kuki”, cum i se mai spune – i s-a publicat angajamentul de colaborator, iar el a recunoscut.
Dar a facut Carol Sebastian politie politica? Aceasta-i intrebarea la care trebuie sa raspunda CNSAS. Pentru ca, daca nu a facut, totul nu pare decat o rafuiala. O alta incercare de a generaliza si de a sugruma vocile unor tineri care cred in schimbare, intr-o presa curata.
Tot ce-i pot reprosa e ca a tacut pana acum… E strict problema lui cum ii va privi in ochi pe cei despre care “a dat cu subsemnatul” sau ca de spatele lui s-a lipit eticheta de turnator.
In 1989 aveam 16 ani, deci la prima vedere nu puteam avea nicio legatura cu Securitatea. Cum istoricul Stejarel Olaru a adus argumente ca au existat si copii de 12 ani racolati de fosta politie politica, am cerut in mod expres si am fost pus de Victor Roncea pe lista Civic Media spre verificare, la fel cum au facut-o toti membrii Asociatiei Jurnalistilor Generatia ‘90.
Cred si acum in ce-am crezut in 1995, desi intre timp am chelit, mi-am lasat barba, prilej de a fi facut de niste derbedei popa securist sau raspopit. “Lasa ca va stim noi pe-astia!” e deja un laitmotiv in ceea ce ma priveste numai pentru ca am terminat si Teologia.
Vreau si cred intr-o despartire definitiva a apelor, dar nu vreau sa asist la o noua vanatoare de vrajitoare, la o culpabilizare generala. Sa nu cumva sa cadem intr-o capcana, iar nevoia de curatenie sa se transforme intr-o mare diversiune care sa distruga credibilitatea presei.
EvZ / 23 Iulie 2006