Luptator toata viata sa, Cezar Ivanescu s-a facut remarcat pentru intransigenta sa inca din studentie, cand a facut pentru prima oara greva foamei, ca student al Facultatii de Filologie din Iasi, in semn de protest pentru ca a fost exclus din Cenaclul literar al facultatii si apoi exmatriculat din cauza opiniilor sale ferme. A mai facut apoi greva foamei in 1983, in redactia revistei Luceafarul, ca protest fata de cenzura comunista care-i pregatea pentru a fi topita cartea de poeme Doina. A facut din nou greva foamei in 1986, timp de sapte zile, impotriva autoritatilor comuniste care i-au interzis Cenaclul “Numele Poetului”. In 5 ianuarie 1990 s-a revoltat din nou in acest mod pentru faptul ca Mircea Dinescu, auto-instalat ca presedinte al Uniunii Scriitorilor, i-a desfacut ilegal contractul de munca de la Luceafarul, ceea ce nu indraznisera nici comunistii. Apoi, tot fostul activist comunist Mircea Dinescu l-a provocat, anul acesta, cand a declansat intr-o emisiune cu fostul activist utecist Stelian Tanase dezinformarea ordinara ca ar fi fost informator al Securitatii, atac care l-a dus, apoi, printr-un concurs suspect de imprejurari, direct in mormant.

Bineinteles ca este o aberatie sa afirmi ca Cezar Ivanescu a facut politie politica; suntem destui dintre cei care nu vrem ca valorile sa fie rasturnate de agenti anti-Romania si falsi moralisti, afirma un membru al Cenaclului “Numele Poetului”, care aminteste si posibila legatura a executiei lui Cezar Ivanescu cu pozitia de contracandidat la presedintia Uniunii Scriitorilor, cand poetul a promis sa lamureasca toate matrapazlacurile si hotiile petrecute in Calea Victoriei si faptul ca la originea tuturor celor necurate in Uniune se afla Mircea Dinescu, Nicolae Manolescu & Comp. In 1990, Cezar Ivanescu a incercat sa reintemeieze Societatea Scriitorilor Romani, un organism care sa nu aiba istoria fetida a regimului comunist, precum Uniunea de tip sovietic in care au fost incadrarati scriitorii sau artistii si care exista in aceeasi forma si azi. Initiativa i-a fost barata pe 14 iunie 1990, cand a fost maltratat bestial de mineri chiar in apartmentul sau, agresiune soldata cu multiple leziuni si fracturi necesitand interventii chirurgicale si o recuperare ulterioara de mai multe luni.

Nici un alt intelectual public nu a mai primit o asemenea pedeapsa fizica si psihica, in ciuda vaicarelilor galagioase ale multora: Andrei Plesu era ministru al Culturii in Guvernul Frontului lui Iliescu si chiar pe 14 iunie scria in tribuna FSN, ziarul “Adevarul”, fosta “Scanteie” a PCR, pe prima pagina, un text impotriva demonstrantiilor anti-comunisti din Piata Universitatii – a continuat sa ramana ministru si dupa ce hoardele Guvernului din care facea parte au masacrat studentii si bucurestenii anti-comunisti ai tarii; Gabriel Liiceanu era la Paris, fusese condus oficial la aeroport de o masina a Ministerului Culturii; Ion Caramitru era vicepresedinte al CPUN-ului creat de Ion Iliescu din Consiliul Frontului Salvarii Nationale; Mircea Dinescu era membru al CPUN impreuna cu Dan Haulica, colonel in Securitate, cu totii membri ai Grupului de la Comana al membrului CPeX al CC al PCR Gogu Radulescu si apoi fondatori ai Grupului pentru Dialog Social.

Acestia de altfel fusesera insarcinati de Ion Iliescu sa declanseze un proces de dialog cu organizatorii Pietei Universitatii si lor li se datoreaza si esecul acestuia, fiind astfel complici directi la crimele din 13-15 iunie 1990. Ion Caramitru l-a sfatuit pe Iliescu sa nu accepte ca dialogul sa fie televizat, marcand momentul si prin odiosul comentariu “Atunci sa-i lasam sa fiarba in suc propriu!”. La ordinul lui Silviu Brucan, fondator al GDS impreuna cu agentul trotkist Mihnea Berindei, intrarea in sediul din Calea Victoriei al Grupului pentru Dialog Social – oferit cu larghete de FSN intr-o vila a CC al UTC si reconferit ilegal de noul 322 din Parlamentul de azi al Romaniei – a fost baricadata cu un camion al Armatei si pazita de militari.

A ii accepta azi pe pretinsii “intelectuali angajati” care incearca sa confiste si sa distruga tot ce au mai national romanii din postura de “moralisti de serviciu” este egal cu o sinucidere in masa si cu crima de avort asupra viitorului Romaniei reale. Ceea ce Cezar Ivanescu nu a acceptat toata viata sa. Cartile sale de poeme sunt pline de enunturi nationale, anticomuniste si antisecuriste. Pe cine ar fi putut sa toarne la Securitate Cezar Ivanescu? Cel mult sa se toarne pe sine ca este un anticomunist feroce si un iubitor al Doinei lui Mihai Eminescu, poetul si ganditorul national urat de toti dusmanii Romaniei. Aceasta i-a atras de altfel si razbunarea lui Dinescu, autorul moral al mortii poetului, o alta victima din seria legata de acest personaj nefast, cazuta doar pentru ca iubea Romania mai presus decat orice.

Va prezentam mai jos o scrisoare a lui Cezar Ivanescu intrata in posesia Administratiei Prezidentiale si provenita Civic Media pe surse proprii precum si un material de investigatii care analizeaza moartea nefireasca a poetului.

CEZAR IVANESCU PENTRU TRAIAN BASESCU

Domnului Presedinte

Vã aduc la cunostintã, textul pe care l-am transmis d-lui Nicolae Manolescu,
Presedinte al USR.

Domnule Presedinte al USR

Subsemnatul Cezar Ivãnescu, membru al Consiliului USR, vã rog sã dispuneti ca
Biroul de presã al USR sã transmitã tuturor agentiilor de presã si publicatiilor românesti
notificarea care urmeazã.

Fãrã nici un temei legal, Mircea Dinescu (soldat fruntas in Securitate dupã propria-i declaratie în
presã), membru în Colegiul CNSAS, membru al USR, m-a denigrat în continuare, vineri
1.02.2008, la postul de televiziune Realitatea în emisiunea Tãnase si Dinescu afirmând
textual cã, în 1961 as fi semnat un angajament de colaborare cu Securitatea.

Dupã mineriada din 14 iunie 1990, când am fost bãtut cu bestialitate de asa-zisi mineri
în centrul capitalei si dupã campania de presã murdarã si denigratoare din 2005 când am
candidat la functia de presedinte al USR, este a treia oarã când se încearcã asasinarea mea.

De aceea am hotarât ca începând de luni, 4.02.2008, ora 12.00, sã declar greva foamei
la sediul USR, Calea Victoriei, nr. 115, în Sala cu oglinzi, grevã pe care nu o voi înceta
pânã când nu voi obtine urmãtoarele:

1. o declaratie fãrã echivoc din partea domniei-voastre din care sã reiasã cã nu sunteti
implicat în aceastã murdarã „fãcãturã“ (deoarece se colporteazã indicii privind
coniventa d-voastrã cu Mircea Dinescu: faptul ca i-ati dat votul decisiv, anul acesta,
la Botosani, pentru a obtine Premiul National de Poezie „Mihai Eminescu“ defavorizându-
l astfel pe marele poet Cristian Simionescu; faptul cã Mircea Dinescu se
afla la Paris, ca si d-voastrã, la începutul campaniei de denigrare, afirmând cã nici
nu mi-a vãzut dosarul, nici nu a votat, pentru ca, brusc, în emisiunea Tãnase si
Dinescu sã afirme cã am semnat etc.; indiciile sunt numeroase dar nu doresc la
rându-mi sã mã las intoxicat de stiri fãrã temei si de aceea v-am cerut aceastã
declaratie pentru a nu vã implica nici pe d-voastrã, nici USR în aceastã afacere).

2. excluderea din Colegiul CNSAS a lui Mircea Dinescu pentru ilegalitatea flagrantã
comisã fatã de persoana mea.

3. dosarul meu personal de la CNSAS sã-mi fie adus la USR, audierea mea sã fie
publicã si la ea sã aibã acces presa si orice alte persoane ar fi interesate si bineînteles
verdictul sã fie comunicat în aceleasi circumstante.

4. membrii Colegiului CNSAS sã vinã însotiti de propriile dosare personale de la
CNSAS, de CV-uri si de livretul militar, cãci existând precedentul periculos cu
Mircea Dinescu [soldat fruntas la Securitate], este firesc sã am suspiciuni si în privinta
celorlalti membri ai Colegiului CNSAS.

5. O sanctiune, care veti crede de cuviintã, din partea USR pentru Mircea Dinescu si
demararea unei anchete reale privind activitatea lui Mircea Dinescu în perioada în
care a fost presedinte al USR.

Vã anunt pe aceastã cale cã voi comunica aceastã notificare si Presedintelui
României, ca sef al Ordinului „Steaua României“, în calitatea mea de Comandor al mai
sus-numitului Ordin.

Cu cele mai nobile sentimente.

4.02.2008

Bucuresti

Domniei-Sale D-lui Presedinte al USR, Nicolae Manolescu

Cezar Ivãnescu

Comandor al Ordinului „Steaua României“

Domniei-Sale D-lui Presedinte al României, Traian Bãsescu

***

„MACELARII” AU UCIS UN POET

Joi, 24 aprilie 2008, ora 19:10, inima poetului Cezar Ivanescu s-a oprit. Cauza mortii oscileaza, in functie de sursa, intre embolie pulmonara si stop cardiac. Lucrurile insa par sa fie mult mai complicate. Ancheta ZIARUL scoate la iveala datele care conduc la ipoteza decesului din cauza unor proceduri medicale si a unui concurs de imprejurari cu totul ciudat. Contextul disparitiei lui Cezar Ivanescu, uriasa personalitate a culturii romane, cere, in opinia noastra, demararea unei anchete penale.

Cu certitudine cazul decesului poetului Cezar Ivanescu este o chestiune mult mai complicata si este departe de a se incheia cu simpla si atotcuprinzatoarea rezolutie de stop cardiac. Filmul acestui deces suspect incepe pe data de 21 aprilie a.c., cand Ivanescu se interneaza la Clinica Palade din Bacau, in fapt „Spital si policlinica cu profil chirurgical pentru adulti si copii”, asa dupa cum ne informeaza antetul respectivei unitati. Motivul internarii, o banala operatie de hemoroizi.

Operat fara analize?

In foaia de internare a pacientului, atat in diagnosticul de internare, cat si in cel de externare figureaza aceleasi lucruri, respectiv hemoroizi gradul 4, prolaps hemoroidal, cardiopatie ischemica cronica nedureroasa, bronsita cronica tabagica. Nicaieri nu apare ca s-ar fi facut analize suplimentare, lucru sesizat ulterior si de echipajul SMURD care l-a transferat pe Ivanescu la Spitalul Floreasca. In aceste conditii, poetul este operat sub anestezie generala, pe 22 aprilie. A doua zi, Cezar Ivanescu se simte din ce in ce mai rau, se instituie terapie intensiva, si doctorul Vasile Palade, directorul clinicii, dar si cel care semneaza la rubrica medic curant, decide transferul pacientului la spitalul judetean. De aici, in urma unor interventii la cel mai inalt nivel ale unor prieteni ingrijorati, pe buna dreptate, de situatia alarmanta a poetului, este ridicat de un echipaj SMURD, care il transporta la Spitalul Floreasca. In fisa medicala de „transfer interclinic a pacientului critic”, la diagnosticul prezumtiv este trecut „embolie pulmonara”. De neinteles.

Medicul a mintit

Contactat telefonic de reporterii ZIARUL, doctorul Palade baiguie ceva de neinteles privind analizele de inainte de operatie ale lui Cezar Ivanescu si, intrebat daca era necesara anestezia generala in cazul unei operatii care dureaza, conform spuselor sale, “un sfert de ora”, medicul ne raspunde ca aceasta este “procedura standard”. Intrebat daca la externare pacientul se afla in prolaps hemoroidal si daca sangera, doctorul Palade a negat. Biletul de externare semnat si parafat chiar de doctorul in cauza probeaza contrariul. De ce a mintit medicul bacauan? Certificatul medical constatator al decesului nr. 674 eliberat de INML Bucuresti la data de 26 aprilie a.c. ne lamureste in final asupra cauzei mortii poetului: miocardoscleroza dilatativa. Pentru a ne explica termenii folositi, am contactat o somitate in chirurgie. Asa am aflat ca avem de-a face cu un fel “de hernie a inimii, o parte a tesutului care nu mai este muschi” si ca acest lucru trebuia detectat de cardiologul care ar fi trebuit sa-l consulte inainte de operatia de hemoroizi. Odata detectat acest neajuns, ar fi fost obligatorie efectuarea unei ecografii la inima pentru a stabili gradul de afectare, de-abia dupa aceasta s-ar fi putut stabili forma de anestezie ce ar fi trebuit adoptata.

Neglijenta ucigasa sau dezinteres nesimtit

Specialistul pe care l-am consultat ne-a declarat ca „in acest caz ar fi fost putin probabila adoptarea anesteziei generale”. Mai curand s-ar fi apelat la anestezia de tip rahi, eventual dublata de un hipnotic usor. Asadar, avem de-a face cu neglijenta medicilor care l-au operat pe Ivanescu la Bacau? Sa nu fi fost consultat poetul de un cardiolog? Daca a fost, ce anestezie a recomandat acesta? Din nefericire, baiguielile medicului Vasile Palade si lipsa unei evidente a analizelor facute inainte de interventia chirurgicala (sesizata si de echipajul SMURD) duc spre aceasta sinistra ipoteza! Palade ne-a mai declarat ca: “La acest moment nu cunoastem exact cauza decesului. Asteptam rezultatul necropsiei si al anchetei medicale”.

Ancheta penala

Doctorul Palade va trebui sa raspunda pentru “ciudateniile” cazului pacientului Ivanescu, dar pentru asta ar trebui deschisa o ancheta – nu doar medicala, ci penala. Cand a ajuns in Bucuresti, Ivanescu era inconstient, semnele vitale (ritmul cardiac si respirator) erau foarte slabe si de la inceput medicii Urgentei au afirmat ca sansele sunt minime. Fisa medicala a lui Cezar Ivanescu a sosit in Bucuresti fara buletinul de analize – un lucru extrem de grav, dupa cum a declarat medicul legist de la Urgenta! Din informatiile noastre, abia in seara in care Cezar Ivanescu s-a stins au iesit rezultatele analizelor – dezastruoase – de la spitalul din Bacau. Doctorul Palade l-a operat asadar, fara sa cunoasca, de fapt, fara sa se intereseze de starea lui organica. Tot la Urgenta, in Bucuresti, surse medicale ne-au informat ca in starea in care era Ivanescu, chiar si o anestezie locala ar fi fost riscanta.

Teroarea impusa de Dinescu

Lovitura care l-a adus pe Cezar Ivanescu in starea in care se afla inainte de operatia fatala i-au dat-o Dinescu si complicii sai prin fabricarea unui zvon infam care arunca asupra poetului mizeria unei inventate colaborari cu Securitatea. Dinescu a aruncat cu noroi asupra lui Cezar Ivanescu, deoarece acesta din urma a dezvaluit rolul sau in moartea suspecta a marelui scriitor Marin Preda, aflat in obiectivul Securitatii. Si nu doar al Securitatii din Romania ci si al Ambasadei sovietice si al KGB. Pentru tensiunea in care a trait ultimele luni, faptul ca aproape nu se mai hranea, trauma provocata de acea minciuna grozava i-au afectat grav inima. Conditie in care era absolut interzisa o anestezie totala.

A plecat la Domnul in Saptamana Patimilor.

Ziarul

Comentarii:

Flory – Tel Aviv (06-05-2008, 1:12)

Este incredibil ce se petrece în România! CNSAS a functionat neconstitutional… M.D. a demarat moartea poetului Cezar Ivanescu prin afirmatia facuta, chiar si la un post de televiziune… a urmat informatii false în presa scrisa de neprofesionisti, apoi hibernarea confratilor, tacerea cu buna stiinta a ”prietenilor”, si, mai grav, cei care sînt la cîrma literatilor n-au facut ceea ce ar fi trebuit sa faca în apararea adevarului. Toate aceste murdarii i-au distrus sanatatea poetului, si pîna la moarte nu mai trebuia mult de facut, chiar si o anestezie locala l-ar fi distrus. Daca o sa cititi editorialul ”Profesorul si CNSAS” scris de Nicolae Manolescu si aparut în România Literara nr.7 din 21 februarie 2001, o sa vedeti ca în cazul de fata (Cezar Ivanescu) nu s-a luat atitudinea ca în cazul ”profesorului”. Organismul a slabit mult, la o sensibilitate de geniu, si, cu o încredere totala în nepoata din Bacau, pe nume Carina, cea care l-a influentat si cea care l-a prezentat la Clinica Palade, s-a predat pe mîna chirurgului, caruia i-a si platit bani grei, ca pentru clinica de Occident, ramînînd în cont pe card cu zero lei si zero bani. Sînt o prietena veche a poetului si am ramas cu amintirile minunate ale serilor de muzica si poezie cît si cu evocarile marilor personalitati, mai putin cunoscute de publicul larg. N-am stiut ca se va opera. ÃŽn Israel se rezolva problema hemoroizilor fara operatie, si, chiar si pentru o anestezie la o masea, se controleaza inima. Poetul mi-a spus ca este programat pe 21 aprilie 2008 la o clinica privata în Bacau pentru un control. L-am întrebat, de ce la Bacau, si nu la Iasi sau Bucuresti? Mi-a raspuns ca la Bacau are o nepoata, Carina si ca ea l-a recomandat la o clinica buna si ca ea va avea gija de el. Pe 23 aprilie 2008 l-am sunat la mobil de cîteva ori si nu mi-a raspuns, dar se auzea ca cineva închide telefonul. ÃŽn seara aceleeasi zile pe la orele 22,00 am telefonat la Bucuresti, la Clara, fiica poetului. Mi-a raspuns în hohote de plîns , spunîndu-mi ca Cezar e grav si ca l-au transferat la Spitalul de urgenta Bacau cu tensiunea 6. ÃŽi daduse vestea acea nepoata Carina. Plîngea, plîngea si telefona într-una la prieteni… nu stia ce sa faca. Era disperata. Eu am sunat la Spitalul de urgenta si am vorbit cu medicul de garda care mi-a spus ca Cezar are embolie pulmonara, este la terapie intensiva cu tratament anticoagulant cu heparina. La orele 24,00 Clara a plecat cu trenul la Bacau. Eu, toata noaptea am tinut legatura telefonica cu spitalul de urgenta si urmaream evolutia, prin asistentul de garda pe nume Zaharia, apoi vorbeam cu Clara care era în tren si plîngea într-una. Pe la ora 2 noaptea am sunat la Spital si am rugat pe asistentul de garda sa-i transmita salutarile mele din Israel. I-a transmis si s-a bucurat. Era constient, dar nu putea vorbi pentru ca avea în gura sistem de respiratie. Dupa spusele asistentului, avea tensiunea zece si ca primele 24 de ore sînt critice. Dimineata (24 aprilie) a reusit Clara sa intre in spital pe la ora 6,30, chiar daca ajunsese pe la ora 4,30. Eu am telefonat la Iasi sa cer ajutor, voiam un cardiolog bun. Am apelat la Lucian Vasiliu, la Valeriu Stancu si primarul Gh.Nichita, fara rezultat. Lucian nu cunostea niciun cardiolog dar mi-a dat mobilul primarului, Valeriu Stancu era plecat la Bucuresti pentru a sarbatori 100 de ani… Primarul nu a raspuns, dar i-am trimis un sms pe mobil,cerînd ajutor pentru Cezar Ivanescu dar, fara raspuns. Era ora 6-7 dimineata. Apoi am telefonat si la fratele lui Cezar Ivanescu din Iasi spunîndu-i despre situatia grava a poetului, si ca trebuie facut ceva. Am continuat sa tin legatura cu Clara, care mi-a spus ca s-a decis transferul cu SMURD la Spitalul Floreasca. Dar abia dupa-masa s-a reusit sa se plece. Clara n-a fost primita în elicopter si a plecat cu o ocazie spre Bucuresti. Eu am ramas sa ma rog pentru Cezar si s-o sustin pe Clara prin telefon. Seara, în jur de ora 18.30 am primit sms de la o prietena din Iasi si vecina cu Cezar (Tatiana) cu urmatorul mesaj: ”Cezar a murit”. Am sunat pe Clara care era pe drum spre Bucuresti. Aflase deja, si plîngea în hohote, spunînd într-una: ”I-am promis la despartire ca-l voi salva!”Clara ar fi vrut sa-i îndeplineasca dorinta de a fi îngropat lînga Labis, dar au hotarît altii locul de veci. Trebuie sa i se faca dreptate, macar post-mortem. Este pacat ca s-a pierdut un mare om. Ca poet exista,si, nu se va pierde niciodata! A trait în saracie si a murit sarac, si totusi atît de bogat… Mi-e tare greu sa scriu despre marele poet Cezar Ivanescu ca a murit. Parca nu-i adevarat, nu-i posibil! Si totusi se întîmpla în ROMÂNIA!!! Oameni buni, treziti-va la realitate! Iesiti în strada, manifestati contra celor care omoara oameni, activisi, utecisti, peceristi, securisti si doctoranzi! ÃŽn astfel de situatii, dumneavoastra, cei alesii nostri, vreti ca noi din strainatate sa ne mai întoarcem acasa? Chiar ne credeti fraieri? Daca Cezar Ivanescu era plecat în strainatate, acum nu era mort. Dumnezeu sa-l odihneasca în pace!

ioana dincescu – Bucuresti (06-05-2008, 10:42)

CEZAR IVANESCU ESTE UN GENIU. ALATURI DE MIHAI EMINESCU, intr-adevar acolo ii este locul. Maretia sufletului sau este asemanatoare celei ingeresti, cultura inimaginabil de vasta, nobletea de cavaler al vremurilor trecute si opera de neegalat… Acum nu a murit un poet, ci un geniu cum sigur Romania nu va mai da nici in urmatoarele sute de ani… A murit intr-un calvar de sorginte christica. De pe data de 29 ianuarie 2008 cand un poet de mana a saptea l-a improscat cu noroi – numitul Dinescu, fara nicio proba, poetul a trait rastignit pe cruce precum Iisus Christos. Calvarul sau a culminat cu neghiobia unui medic care i-a luat ultimii bani pentru o operatie minora de hemoroizi care nu impunea niciun risc daca ar fi fost facuta la modul serios si nu in batjocura… Acest medic ar fi trebuit sa-i faca investigatii serioasa intrucat nu era vorba de o suferinta ACUTA, deci nu era o urgenta medica, viata poetului nu depindea de aceasta interventia. ACEASTA INTERVENTIE NU TREBUIA SA AIBA LOC!!! MEDICUL ARE O CULPA MAJORA!!! CEZAR IVANESCU ERA INOPERABIL IN ACEL MOMENT. UN MEDIC SERIOS NU AR FI RISCAT VIATA PACIENTULUI… IN 2008, IN EUROPA SI NICAIERI IN LUME NU SE POATE MURI DE HEMOROIZI… CINEVA TREBUIE SA PLATEASCA PENTRU ACEASTA CULPA MEDICALA MAJORA… DEJA AU APARUT REACTII IN PRESA INTERNATIONALA SI CHIAR SI IN CEA DE LIMBA ARABA DESPRE MARELE POET CEZAR IVANESCU, DESPRE MOARTEA LUI TRAGICA SI DESPRE MODUL IN CARE A FOST OPERAT IN ACEASTA CLINICA PARTICULARA PALADE. DUMNEZEU SA OCROTEASCA ACEST GENIU AL CULTURII ROMANE SI UNIVERSALE.

ene – bucuresti (06-05-2008, 20:19)

Inca o victima a mineriadei din iunie 1990 a fost ucisa!!!!

***

MOARTEA UNUI MARE POET: CEZAR IVANESCU