de Mircea Dinescu
Tovarăşul Săraru i-a luat-o înainte lui Iisus, reînviind în paginile Adevărului odată cu ghioceii, ca un semn că duhul Scînteii ăleia bătrîne nu piere oricîte sfeştanii s-ar face la Casa Presei.
Despre violatorul de idei minore şi de teme băbite am mai scris acu’ vreo şapte ani, cînd ţîrcovnicul Băncii Religiilor se dădea de ceasul morţii pe la televizor că nu-i lăsat să-şi iubească ţara, deşi toată lumea ştia că lătrăul ceauşist o supusese încă din faşă pe patria noastră socialistă la tot soiul de perversiuni, transformînd-o după ’89 în damă de consumaţie.
Nici n-au apucat băieÅ£ii împrăştiaÅ£i prin presă să facă oarece vocalize în corul reunit al foÅŸtilor colaboratori ai Securităţii, că prin desiÅŸul literelor de plumb se iÅ£iră ochii bătrînului prădător, gata să admonesteze „fariseii din cultură”, de teapa lui PleÅŸu ÅŸi Liiceanu.
Fiindcă nu e pentru prima oară cînd acestui mare mîncător de căcat i se pune la dispoziţie, cu o suspectă generozitate, biciul din templul hîrtiei de ziar, îmi depun pentru o vreme pixul în rastel, pînă voi fi sigur că Adevărul îşi va tăia oficial şi definitiv ombilicul ce-l ţine legat de fostul organ de propagandă al Partidului Comunist Român.
Nota redacţiei:
Adevărul nu îşi asumă punctul de vedere al publicistului Mircea Dinescu, după cum nu şi-a însuşit nici aprecierile lui Dinu Săraru despre situaţia din cultură. Consecvenţi însă principiului libertăţii de expresie, găzduim în paginile ziarului opinii care critică, iată, inclusiv opţiunile editoriale ale publicaţiei noastre. Redacţia nu se plasează de partea niciunei tabere din cultura românească şi va da în continuare cuvântul acelor personalităţi dornice să îşi exprime puncte de vedere care pot crea dezbateri aprinse.
Adevarul
Luni, 5 Martie 2007