Morala subţire a frustrărilor nesatisfacute

Aceiaşi eterni nemulţumiţi,
de poporul în care nimeni
nu-i obligă să trăiască, mai fac
o probă a urii viscerale
de care sunt capabili

Un grup de intelectuali – printre care Gabriel Liiceanu, H.R. Patapievici ÅŸi Victor Rebengiuc – susÅ£in că la originea crizei politice de la BucureÅŸti se află “teama celor care se simt ameninÅ£aÅ£i” de iniÅ£iativele anticorupÅ£ie ÅŸi pro-desecretizare ale preÅŸedintelui Traian Băsescu.

Cei peste 50 de intelectuali – dintre care nu lipsesc, bineînÅ£eles, Mircea MihăieÅŸ, Vladimir Tismăneanu ÅŸi Traian Ungureanu – au semnat un “Apel către clasa politică”, în care susÅ£in că ÅŸeful statului “zgândăre focarele de infecÅ£ie ale societăţii noastre”, este un “preÅŸedinte pentru alte coordonate istorice”, care a condamnat comunismul printr-un “discurs exemplar”.

Semnatarii consideră că “precaritatea alianÅ£ei rea “agresivă” la rampă a PSD, PC ÅŸi PRM, singurele formaÅ£iuni care, incapabile să-ÅŸi refacă imaginea în ochii electoratului, “ar avea ceva de câştigat de pe urma acestui scandal”.

Ei susÅ£in că Băsescu a devenit Å£inta atacurilor concertate ale celor care ÅŸi-au simÅ£it clătinate afacerile, impunitatea ÅŸi posibilitatea perpetuării statului oligarhic postcomunist ÅŸi reproÅŸează celor care “au chemat în repetate rânduri minerii”, că joacă acum “rolul îngrijoraÅ£ilor de soarta ţării”.

AceiaÅŸi ideologi mai acuză o ruptură a majorităţii clasei politice româneÅŸti de “mersul firesc al istoriei” ÅŸi de dorinÅ£ele ÅŸi aspiraÅ£iile majorităţii poporului român. Semnatarii susÅ£in că reprezentanÅ£ii partidelor care au îndrăznit să-ÅŸi exercite un drept constituÅ£ional sunt gata să sacrifice nevoia de calm social ÅŸi de construcÅ£ie în noile structuri UE “de dragul perpetuării intereselor proprii”. Adică nu Băsescu ar fi cel care – după cum toată lumea vede! – “sacrifică nevoia de calm social”, ci toată clasa politică, obligată – după mintea acestor ideologi ai urii – să înghită fără crâcnire ÅŸi comportamentul suburban al ÅŸefului statului, dar ÅŸi lecÅ£iile lor de morală subÅ£ire a frustrărilor nesatisfăcute ÅŸi complexelor nesoluÅ£ionate.

FrustraÅ£i, complexaÅ£i ÅŸi cu gena urii în ADN, semnatarii Apelului acuză ÅŸi faptul că, pentru aceÅŸti duÅŸmani pe care i-a inventat ad-hoc, “poporul român continuă să fie o masă de manevră ce poate fi prostită cu televiziuni ÅŸi ziare (care, când nu sunt pur ÅŸi simplu aservite, trăiesc din goana imorală după scandal), cu tehnici de intoxicare, cu diversiunea scandalurilor create, cu fluturarea primejdiilor inventate, cu false legalisme”. Adică, până ÅŸi presa portocalie e vinovată, că nu mai face atâta sluj la Băsescu!

AceiaÅŸi neo-cadriÅŸti consideră că “niciodată, de 17 ani, divergenÅ£a de interese dintre clasa politică creată în jurul fostului activ de partid comunist, al fostei Securităţi ÅŸi al noilor oligarhii financiare, pe de o parte, ÅŸi binele modern ÅŸi recivilizator (reprezentat de ei, desigur! – n.n.) pe care îl merită poporul nostru după decenii de coÅŸmar istoric, pe de altă parte, nu a fost atât de mare”.

Având o părere originală despre democraÅ£ie, despre alegeri ÅŸi vot popular, despre majoritate ÅŸi scrutin liber – semnatarii spun că “victoria acestei clase politice face parte dintr-un lung ÅŸir de victorii pe care, în ultimii 60 de ani, grupuri de indivizi cinici ÅŸi bine organizaÅ£i le-au repurtat împotriva poporului român ÅŸi a istoriei sale”.

Recurgând la metodele tipice propagandei comuniste, semnatarii scriu că “primului preÅŸedinte român, care dă semne că e dispus să aducă Å£ară pe drumul pe care ar fi trebuit să se aÅŸeze în urmă cu 17 ani, i se creează – ÅŸi asta, culmea!, tocmai de către cei care au pus sistematic în pericol instituÅ£iile democraÅ£iei – un portret de infractor politic ÅŸi de potenÅ£ial dictator”. Semnatarii ignoră – pentru că asta e tehnica lor de bază – faptul că nu e vorba de un “portret” de infractor, ci de realitatea că Băsescu e inculpat într-un dosar penal, deocamdată pus la păstrare.

Ca vajnici propagandiÅŸti, semnatarii îşi asumă ÅŸi rolul de avocaÅ£i ai lui Băsescu, invocând, în sprijinul afirmaÅ£iilor lor, “ruÅŸinoasa tentativă de a aplicare a procedurii de demitere a preÅŸedintelui României, fără absolut nici un motiv temeinic”. De unde ÅŸtiu ei care sunt motivele ÅŸi cât de netemeinice sunt?

“Noi, cei care semnăm aceste rânduri, avem încredere în instinctul politic al electoratului român. El va ÅŸti să distingă în Å£esătura acestei comedii politice parlamentare primejdia unei noi poticniri de proporÅ£ii a societăţii româneÅŸti pe drumul istoriei sale”, susÅ£in semnatarii, într-o efuziune de populism rudimentar.

ÃŽn concluzie, pentru activiÅŸtii neo-cadrismului de tip bolÅŸevic, semnatari ai textului în discuÅ£ie, comportamentul lui Traian Băsescu este unul de-a dreptul sclipitor – democratic, urban, distins, elevat, constituÅ£ional, european ÅŸ.a.m.d.! Treaba lor că aÅŸa consideră – sunt liberi să aibă propriile percepÅ£ii. Totul este ca aceste percepÅ£ii să ÅŸi le Å£ină pentru ei, să nu le mai bage ÅŸi pe gâtul altora, cu anasâna!

Pentru că, dacă Iliescu sau Constantinescu ar fi făcut, în patru ani, doar 10% din ce face Băsescu de doi ani încoace, aceiaÅŸi coriÅŸti, încremeniÅ£i în ideologia urii, i-ar fi linÅŸat, pur ÅŸi simplu – fără să aibă nici cea mai mică ezitare.

Bravos, naÅ£iune – ce luminători te cântă! (V.S.)

AZI, 8.02.2007