Anti-Romania: Colaboratori ai Securitatii RSR si RPU “albiti” de Coalitia pentru un Parlament Curat-Murdar
*
Civic Media fata cu impostorii Musca si Liiceanu

Sandor. Capitan Dorel Sandor. In slujba Securitatii Statului si a Partidului Comunist. Ah, ne scuzati, suntem in 2007: in slujba Premierului Romaniei si a Partidului National Liberal.
Fost profesor de socialism stiintific la Academia de Partid “Stefan Gheorghiu”, Dorel Sandor este din 2004 consilierul special al premierului Calin Popescu Tariceanu. Desi aflat pe lista “Voci Curate” inaintata CNSAS de catre Asociatia Civic Media in urma cu peste un an, nici pana acum distinsul Colegiu dominat de fosti colaboratori, ca Ticu Dumitrescu si Mircea Dinescu, nu a binevoit sa ne raspuna. Asa ca incepem noi sa facem cuvenita lustratie.

La vremea respectiva, cand Civic Media si-a inceput campania pentru o Romanie curata, “societatea in civil”, scandalizata ca va fi deconspirata in lant, a invocat in cor alte prioritati: jurnalistii informatori de opinie ar fi clasati la litera “n”. Am zis sa dam un ragaz bietilor cercetatori ai CNSAS care n-ar avea timp sa rascoleasca prin dosare, desi cunoasteam perfect faptul ca Serviciul Roman de Informatii a livrat CNSAS, o data cu peste un milion de dosare, si baza de date electronica a cartotecii. Am asteptat, rabdatori, sa vedem daca datele aflate in Arhiva Civic Media se potrivesc cu cele din Arhiva CNSAS in ce priveste numerosi informatori de presa si asimilatii acestora, dupa cum sta scris in LEGEA CNSAS, la Art 2, litera n): “membru în consiliile de administraÅ£ie ale societăţilor publice de radio ÅŸi de televiziune, patron, director, redactor-ÅŸef, redactor în serviciile publice sau private de televiziune, radio sau presă scrisă, analiÅŸti politici ÅŸi asimilaÅ£ii acestora, după caz”. Insa ce ne facem cu CNSAS cand, aceeasi LEGE prevede, la Art. 15 (7): “După finalizarea verificărilor, care nu pot dura mai mult de 60 de zile de la data primirii cererii, Consiliul comunică în scris solicitantului dacă persoana cu privire la care s-a cerut verificarea a fost sau nu a fost agent ori colaborator al organelor securităţii, în sensul prezentei legi”. Hopa… Si cand au trecut vreo 400 de zile si, din “elita” presei centrale, vreo 300 de “galonati”, prezenti pe lista “Voci Curate I”,
am primit raspuns doar pentru vreo 10?… Sigur, avem intelegere pentru “prioritati”. Dar ce ne mai facem cand vedem activitatea febrila a CNSAS in deconspirarea in masa a ierarhilor ortodocsi – si in principal a anumitor prea sfintiti parinti ortodocsi – desi avem 17 culte recunoscute si, ne uitam pe lista “prioritatilor”, Conform LEGII, si, ce vedem? Ca reprezentantii cultelor se afla cu 7 nivele DUPA informatorii de opinie, la litera “tz”, unde sta scris: “ierarhii ÅŸi ÅŸefii cultelor religioase recunoscute de lege, până la nivel de preot inclusiv, precum ÅŸi asimilaÅ£ii lor de la parohiile din Å£ară ÅŸi din străinătate”.

A trecut un an si aceeasi gasca a “societatii in civil” a reusit sa confiste in parte conceptul nostru, pentru o Romanie curata.
Coalitii peste coalitii, din care hotii vor striga “Hotii!” se nasc peste noapte sub umbrele straine de interesele Romaniei. Evident, tocmai Romania murdara se ocupa – cu concursul CNSAS si a altor institutii acaparate -, de manipularea si dezinformarea in masa a romanilor. A sosit momentul ca cineva sa raspunda pentru incalcarea LEGII. Totodata, Civic Media va scoate, pe rand, fetele murdare din pachetul “Voci Curate” –
“Esti in carti cu Iliescu-KGB”.

Asadar, pentru inceput, sa ne intoarcem la Sandor. Septarul Dorel Sandor.

Dorel Sandor nu mai este demult capitan. Acum este rezident. Si in Piata Victoriei si in imobilul RA-APPS din strada Mihai Eminescu, unde asociatia lui, “Centrul de Studii Strategice si Analiza Comparativa”, a primit patru camere de 145 metri patrati, in conditiile in care figureaza la Ministerul Finantelor ca avand sediul in str. Sagetii nr. 9 (iar in alte documente pe Jules Michelet). Aici creste cadre pentru pepiniera de Partid si de Stat, exact cum facea si in urma cu 20 de ani, la Academia de Partid “Stefan Gheorghiu” si la Scoala de ofiteri ai Securitatii de la Baneasa. Doar ca acum a schimbat Pactul de la Varsovia si comunismul cu NATO si liberalismul iar Securitatea Romaniei cu alte servicii, mai profitabile, reusind sa pacaleasca mai multe guverne straine. Astfel, cu mirare il regasim intr-o misiune a Institute for Federal Election System in Republica Moldova, unde sef al biroului IFES era fostul disident Dorin Tudoran, amintind astfel de combinatia mizera Securitate-disidenti-servicii secrete straine. Curat-murdar, si ieri si azi! De exemplu, ieri, Sandor era coleg la “Fane Babanu”, printre altii, cu Iosif Boda si Rodica Culcer si impartea catedra cu Virgil Magureanu. Azi este coleg cu toata “societatea in civil” si il consiliaza pe premierul Calin Popescu Tariceanu in baza unui contract platit, potrivit unui vicepresedinte PNL, cu aproximativ 10.000 de euro pe luna, conform Hotnews. La Guvern, si-a impus oamenii in pozitii cheie, daca e s-o numim, spre exemplu, pe purtatoarea de cuvant ramasa gravida, Oana Marinescu, transformata si in nora. Sandor reuseste insa sa fie un adevarat Hopa-Mitica, si la Guvern si in “societatea civila”, avandu-i ca apropiati si foarte apropiati pe: Mircea Toma si Asociatia sa de Monitorizare a Presei – Academia Catavencu, Cristian Pirvulescu, fostul presedinte al Asociatiei Pro Democratia (cu a carui sotie este coleg la Cancelaria primului ministru), Radu Nicosevici, presedintele asa-numitei Academie de Advocacy, Victor Alistar de la Transparency Romania si asa-zisa Coalitie pentru un Parlament Curat (de-ar stii cei de la Transparency International cum se lupta Alistar cu casele si coruptia la Primarie…), Renate Weber de la Soros si, sa nu-i uitam, pe cei doi membri ai Societatii Academice din Romania, Sorin Ionita si Alina Mungiu Pippidi.
In calitatea lui de oengist, Sandor e prezent in mai multe structuri retelare, de la asociatia sa la “FundaÅ£ia Generatia” – Centrul de Formare in psihanaliza copilului si adolescentului (impreuna cu Veronica Sandor). Nu in ultimul rand, Dorel Sandor este si el un bursier al Colegiului Noua Europa din cadrul retelei lui Andrei Plesu, , propagandistul electoral al numarului 002 pe lista PNL pentru Parlamentul European,
fostul ofiter DIE Daniel Daianu.

Dar cel mai amuzant element din radiobiografia pe care i-o facem mai jos este propria sa prezentare intr-un CV romantat, specific colaboratorilor regimului comunist. Din acesta aflam ca, intre 1973-1989, Dorel Sandor a fost “Lecturer on Political Science and Comparative Analysis”. Tare, nu?! Lovitura de stat din 1989 l-a prins bine, fostul capitan de Securitate fiind pregatit pentru “externe”, in pozitia de “secretar II” la MAE. Acum urmeaza pilula de ras. Conform propriului CV, in 1990, Sandor a fost “invitat sa faca parte din primul guvern democratic”. Ati auzit de multi secretari II de prin MAE “invitati” sa faca parte din Guvernul FSN?
Aici, oricum, si-a facut treaba. Sandor este tatucul nocivului DAIS (Departamentul de Analiza Institutionala si Sociala) si s-a remarcat, alaturi de alt consilier de-al lui Petre Roman, Adrian Sarbu, inclusiv prin conceperea planului de “fierbere in suc propriu” a demonstrantilor anti-comunisti din Piata Universitatii si, apoi, de “curatenie” a Pietei. Hopa-Dorel a schimbat, din 1990 incoace, toate taberele interne si externe posibile. Pana azi.

Dar haideti sa vedem “in profunzime” – cu sprijinul “Interesului public” si al Arhivei Civic Media – cam care este viata reala a analistului oficial al Prim Ministrului Romaniei, Calin Popescu Tariceanu? Asteptam, evident, reactia “prompta” a CNSAS. Daca nu, o vom obtine, suntem convinsi, in Instanta. Cineva trebuie sa raspuna pentru intretinerea unei Romanii murdare.

Conspiratorii de la Academia de Stiinte Social-Politice “Stefan Gheorghiu “- tucalari de serviciu ai tuturor regimurilor

Decaderea morala, adevarata fata a disidentilor de mucava

Grupul Leonte Rautu – Walter Roman – Leonte Tismaneanu – Ghizela Wass si fii si nepotii lor, urmati de Mihnea Gheorghiu, Ovidiu Trasnea, Carol Niri, Sergiu Tamas, Dumitru Mazilu, Victor Duculescu, Iosif Boda, Virgil Magureanu, Dorel Sandor, Ioan Mircea Pascu, Vasile Secares, Vladimir Pasti, Elena Zamfirescu, Sergiu Verona si Rodica Culcer sunt printre numele cel mai frecvent vehiculate in legatura cu conspiratia de la Academia P.C.R. “Stefan Gheorghiu” si sucursalele sale * Pepiniera de cadre superioare a PCR avea mai multe institute de studii si cercetari pentru acoperirea misiunilor de spionaj. Sustinerea biografiei legendate a spionului “disident” Dumitru Mazilu a fost asigurata de un institut in care faceau figuratie Iosif Boda, Elena Zamfirescu, Rodica Culcer si altii * Virgil Magureanu, Dorel Sandor & comp. au fost si ei introdusi la “documentare si acoperire’ pentru infiltrarea ulterioara in “medii ostile externe” * Departamentului Securitatii Statului i s-a ordonat demantelarea “agenturilor straine”, context in care, in mod exceptional, i s-a permis sa-si- creeze institutii de acoperire pe langa Academia PCR * Schimbarea de directie a protagonistilor, in contextual evenimentelor din decembrie 1989 si a celor ulterioare, desi anticipata, a scapat de sub controlul Securitatii * Initiativa a preluat-o rapid DIA, structura de informatii cu care puterea a fost reacaparata de agentii KGB/GRU trecuti de Ceausescu pe “linie moarta”, iar de KGB/GRU in “conservare”.

In cele ce urmeaza, prezentam portretele unora dintre disidentii de opereta, pe care Securitatea, dar si principalele servicii straine cu puternice interese in Romania ii avea in vedere ca alternative la puterea ce urma sa fie rasturnata.

Dorel Sandor, capitanul de securitate de la Baneasa

Dupa aparitia, pe civicmedia.ro in “Interesul public” si in alte publicatii centrale a unor date prin care era demascata adevarata fata a lui Marius Oprea, un alt consilierul personal al premierului, Dorel Sandor, ar fi declarat, conform unor surse audio: “In sfârsit, s-a gasit cineva sa i-o faca si astuia”. Ulterior insa, când dezvaluirile au continuat si au surprins aspecte delicate ale posibilitatii alterarii actului guvernamental de decizie de catre agenti straini, in special ungari, consilierul lui Tariceanu a intrat in panica. Explicatia pentru criza lui Dorel am gasit-o in boschetii din Gradina Icoanei, datorita memoriei nealterate a unui general de moda veche. O puteti citi, in exclusivitate, mai jos. Tot aici vom parcurge impreuna treptele devenirii plenare ale unui consilier al puterii care a pornit de jos de tot, de la gradul de capitan, in greaua sarcina de influentare a inaltelor decizii din stat.

Aparitia, la inceptul anilor ‘70 IN UNIFORMA DE CAPITAN DE SECURITATE, a celui care astazi se mai bucura de un important rating pe piata analistilor politici si se numara printre agentii secreti de soi pe care Tariceanu a trebuit sa-l includa in corpul sau de consilieri, dupa o scurta escala la Cotroceni, a starnit o oarecare valva printre mult prea conformistii profesori si elevi ai Scolii Militare de Ofiteri Activi nr.1 a Ministerului de Interne.

Dorel Sandor functiona acolo ca asistent universitar civil, la catedra de stiinte sociale, fiind una dintre rarisimile figuri nonconformiste acceptate in acea institutie de elita a invatamantului militar, in care erau pregatiti viitorii ofiteri ai securitatii statului.

Ca formator ideologic marxist-leninist al cadetilor se pare ca a excelat, din moment ce stagiul lui ca civil nu a durat prea mult, fiind incadrat ofiter, cu gradul de capitan de securitate. In uniforma era o aparitie insolita, dar nu avea sa o poarte prea mult.

Merituosul formator ideologic avea sa fie transferat la Academia de Stiinte Social-Politice “Stefan Gheorghiu” de pe langa Comitetul Central al al Partidului Comunist Roman.

Profesori ai numitei academii aveau ore si la ”Scoala Baneasa”, fiind conducatori de doctorate ai unora dintre asistentii si lectorii securitatii, iar eroul investigatiei noastre aspira si el sa intre in galeria doctorilor in stiinte ai securitatii pe care a deschis-o, printr-un plagiat de pomina, fostul comandant al Scolii Baneasa, capitanul de securitate Dumitru Mazilu, dupa intoarcerea sa de la un stagiu “universitar” la Moscova.

Transferat “la ordin” in Academia “Fane Babanu”

Sandor, remarcat de conducatorul stiintific de la“Stefan Gheorghiu”, a fost usor convins sa se alature “profesorilor vizitatori”din Dealul Cotrocenilor, fara sa stie ca unii dintre acestia erau si recrutori ai spionajului autohton , dar si de aiurea, care naturalizau introducerea la acoperire si documentare in cadrul academiei in vederea penetrarii si infiltrarii “mediilor ostile externe”, interesate si ele de pepiniera cadrelor superioare ale P.C.R.

Oricum, transferul sau a fost conditionat de pastrarea disponibilitatii de “a accepta misiuni specifice la momentul oportun”. Este una din regulile ce trebuie acceptate, ca sa poti parasi formal sistemul. Informal, sistemul nu te abandoneaza niciodata.

Incadrarea nonconformistului Sandor in securitate a parut multora cel putin o curiozitate. Seful personalului din Baneasa, pe atunci maiorul Iancu Milisesnkaia, avea o aversiune nereprimabila fata de “rebeli” precum Dorel.

Mai tarziu insa, curiozitatea a fost satisfacuta. Milisenskaia il avea pe lista angajarilor din categoria “impuse”. De cine ? Greu de spus acum. Pentru a i se pierde urma, Milisesnkaia si-a schimbat numele in Magureanu, apoi si-a descoperit neamuri pe alte meridiane si a intrat, ori poate a iesit, din “legenda”.

Dorel Sandor, proaspata achizitie a Academiei P.C.R. a intrat cu “brio” in mediul academic al favorizatilor soartei. Favorizati, datorita numeroaselor relatii pe care profesorii de aici le aveau in randurile nomenclaturii superioare a partidului, pe care ei o formasera intelectual si ideologic. Nu le lipsea nimic pentru o viata pe care cvasitotalitatea populatiei Romaniei nici macar nu o cunostea. Fermele, gospodariile si economatele partidului le erau in permanenta deschise. Nu exista capitala de judet, municipiu sau fost centru de raion care sa nu fi avut “studenti” la “Stefan Gheorghiu”. Descinderile profesorilor erau un minunat prilej pentru oligarhiile politice locale de a se intrece in lucrari gastronomice pantagruelice si in tot felul de alte atentii locale ce nu aveau nimic in comun cu “normele eticii si echitatii socialiste” propavaduite fostilor invatacei. Calatoriile peste hotare si relatiile cu strainii nu le erau cenzurate. Dimpotriva, “domnii tovarasi”, find cei mai de incedere fii ai patriei nu erau supravegheati nici de securitate, iar plecarile lor in exterior erau, nu-i asa, o dovada a libertatii de circulatie.

Cam acestea au fost, in liniile cele mai generale, conditiile in care grupul conspiratorilor de la “Stefan Gheorghiu”, asa zisa “aripa politica”, au mimat disidenta. Merita sa ne intrebam si ce fel de disidenta? Cea mai rudimentara cu putinta, rezumata prin formula “Scoala-te tu, ca sa ma asez eu !”. Nimic mai mult decat aceasta expresie a ascensiunii instinctului primordial, dar si a decaderii idealurilor morale.

Un astfel de mediu a devenit, instantaneu, emblematic pentru “decaderea in putreziciunea ideologica” a elitei nomenclaturii, care a retinut atentia si interesul serviciilor secrete straine, in special rasaritene, avide de exploatarea vulnerabilitatilor lumesti.

Pregatit pentru o infiltrare in exterior

Cand mai multi agenti ai serviciilor straine au avut tentative reusite de corupere pe drumul fara de intoarcere al tradarii, inclusiv prin sectiile Comitetului Central al P.C.R., Departamentului Securitatii Statului i-au fost dezlegate strictele interdictii formale de a nu-i supraveghea pe elitistii partidului, decat cu aprobari speciale solid motivate. Contraspionajul a devenit mult mai ofensiv in crearea dispozitivelor de protectie contrainformativa si securitate, iar efectul a fost cel al panzei de paianjen la insecte sau al lampii la fluturi.

Care puteau fi, intr-un asemenea context, locul, rolul si misiunile ofiterilor de securitate in rezerva detasati acolo, nu sunt greu de intuit.

Unii s-au impus ori au fost impusi atentiei unor servicii secrete straine. Asa a ajuns sa circule, la inceput zvonul, mai apoi apoi stirea care in cele din urma s-a confirmat, potrivit careia Dorel Sandor figura in evidenta operativa a ‘specialilor’ introdusi la documentare si acoperire in vederea unei misiuni externe importante si de lunga durata, poate chiar pentru totdeauna.

Precipitarea istoriei l-a surprins, insa, pe Sandor, ca si pe colegul sau de catedra, Virgil Magureanu. Daca Dorel era in “Centrala”, la MAE, Virgil, nestiind, chipurile, ce evenimente importante vor urma, acestea l-au gasit pe meleagurile natale la Ignat si la pomana porcului si nicidecum la vreo intalnire cu Laszlo Tokes .

Daca mai inainte vreme, Iosif Boda sau Dorel Sandor au pus sau nu umarul la decizia politica a “mutarii cu serviciul” a lui Virgil Magureanu la Muzeul judetean Focsani, ca sa fie impreuna cu Ticu Dumitrescu si Gabriel Andreescu si mai aproape de exilatul de lux, Andrei Plesu, “filosoful” de Tescani, sursele noastre s-au abtinut, cu subintelesuri tainice de a nega ori confirma.

Oricum, prezenta lui Dorel Sandor in anturajul monstrilor sacri ai marxistilor asa zis nedogmatici, apropiati ideilor disidentilor marxisti adevarati, care parasisera Belgradul, Budapesta, Varsovia ori Praga, pentru a se impune la bursa occidentala a ideilor noii stangi neocomuniste, nu putea ramane nevalorificata, au tinut sa precizeze sursele noastre care au fost direct implicate in monitorizarea si controlul evolutiilor alarmante ale situatiei operative din obiectivul special “Leul” – codificarea Academiei Stefan Gheorghiu.

Schimbarea macazului

Anii au trecut, iar vremurile schimbatoare oricat au redirectionat traiectoria vietii si carierei fostului capitan de securitate. Cu toate acestea, el a ramas intotdeauna numai si numai in preajma puterii, de parca ar fi urmat firul rosu al unui ordin de misiune.

Dorel Sandor dispune in prezent de cele mai complete si diversificate baze de date de interes politic despre tot ce misca si nu misca in Romania. Cunoaste valoarea informatiei mai bine ca orice alt confrate de profesie.

Discret, cu aparitii publice tot mai putine si cu parcimonie calculate, Dorel Sandor a devenit un profesionist al produselor informative analitice cu cea mai apreciata cota de piata. Nu oricine isi poate permite luxul sa i le cumpere, iar el isi poate permite luxul sa-si aleaga clientii.

Procesator de informatii analitice secrete din surse deschise, Dorel Sandor este furnizorul preferat al unor ambasade acreditate la Bucuresti, carora normele dreptului international le interzic sa-si indeplineasca functia de informare prin mijloace ilicite.

Intalnire de gradul zero in boschetii din Gradina Icoanei

Riscul utilizarii cailor ilicite pentru realizarea functiilor informative secrete este apanajul exclusiv al spionajului. Dintr-un asemenea rationament simplu, nu putem sa nu reflectam la un episod de care lui Dorel Sandor nu-i place sa-si aminteasca. O sursa de prima mana, ne-a relatat cum, “la adapostul intunericului de dupa miezul noptii, reputatul analist politic s-a intalnit prin boschetii unui parc din zona centrala a orasului (nu chiar in curtea ambasadei!) cu ofiterul unui serviciu de informatii, protejat de acoperirea si imunitatea diplomatica”.

Desi un fost sef de serviciu secret si-a admonestat oamenii care, la datorie fiind, i-au surprins pe cei doi, la orele 01:03 am., un general cu demnitate nationala si vana profesionala, a carui coloana vertebrala nu s-a incovoiat dupa schimbarea directiei furtunilor, si-a facut datoria convocandu-si “omologul” strain pentru explicatii. Intalnirea a avut loc, evident, cu videogramele “in infrarosu” pe masa. Redam un fragment sugestiv din dialogul purtat de cei doi:

Intrebare: “De ce asa, ca infractorii, si nu civilizat, la lumina zilei, domnule M?!

Raspuns : “O, nu-i ceea ce credeti. Domnul” S “ este analistul nostru(…) Am preluat ultimele evaluari si ne-am onorat obligatiile financiare(…)

Intrebare: Dupa miezul noptii, in boscheti ? Daca eu, generalul (…) eram surprins de contraspionajul dumneavoastra intr-o asemenea ipostaza, sa fi fost in locul meu ce mi-ati fi facut?”

Raspuns : “Ceream sa fiti expulzati, domnule (…) “

Orice alte comentarii sunt de prisos. Acesta este Dorel Sandor, consilier al primului ministru al Romaniei suverane si independente, sau septarul de inima rosie din pachetul ca cartile de joc lansate de Asociatia Civic Media in campania “Voci curate”.

Desi este cunoscut episodul cu “boschetii”, in cazul Dorel Sandor, sau cel cu arhivele de la Brasov si Bucuresti, in cazul lispitului de ORNISS Marius Oprea nu incetam sa ne intrebam totusi, in naivitatea noastra, daca este normal ca premierul Tariceanu sa fie inconjurat de atâtea persoane asupra carora se ridica mari semne de intrebare cu privire la loialitatea fata de interesele nationale ale României.

***

Iata ce scrie si “Interesul public”: AGENTUL VICTORIA (VII): ÅžANDOR, PÄ‚PUÅžARUL DIN SPATELE LIDERILOR

Omul din spatele premierului, creierul care-l coordonează pe Tăriceanu, este un personaj foarte influent şi foarte „acoperit“

A deţine controlul acţiunilor unui ditamai preşedintele de partid, care este şi capul Guvernului, reprezintă un pol de putere care nu poate fi neglijat. Singurul consilier al lui Tăriceanu care-l influenţează pe acesta în toate deciziile-cheie este nimeni altul decât Dorel Şandor, fost căpitan de Securitate. Intrat în conflict direct cu liberalii cu state vechi în partid, Şandor a ştiut cum să scape de oamenii care-l deranjau, blocându-le accesul la premier, sau înlăturându-i pur şi simplu din funcţii, atunci când nu-i putea controla. Izolat într-un turn de fildeş, Tăriceanu a ajuns repede să fie controlat şi manipulat de abilul său consilier.

Şandor s-a aflat, de-a lungul anilor postrevoluţionari, în spatele multor lideri politici cu influenţă, începând cu Stolojan, Petre Roman, Băsescu şi până la Tăriceanu. El a reuşit performanţa de a-i îngropa electoral pe toţi cei pentru care a lucrat. Este greu de spus, însă, dacă Şandor a fost un consilier mediocru, incapabil de a face performanţă în marketing politic, sau dacă aceasta a fost într-adevăr ţinta sa: să-i îngroape pe toţi cei pentru care a lucrat, la un moment dat. Dacă Tăriceanu este manipulat de Dorel Şandor, întrebarea este cine îl manipulează, la rândul său, pe Şandor, produsul de excelenţă al „Şcolii de securitate de la Băneasa“ şi Academiei „Ştefan Gheorghiu“?

Fost profesor la Şcoala de Securitate de la Băneasa, ulterior detaşat la Academia „Ştefan Gheorghiu“ şi la Centrul de Perfecţionare a Cadrelor de Conducere, celebra CEPECA, ascensiunea lui Dorel Şandor a fost programată în cele mai mici amănunte. Acesta a fost înainte de 1989 coleg de birou cu Virgil Măgureanu, cel mai longeviv şef al SRI. Detaşat de la Şcoala de Securitate Băneasa la faimoasa „Ştefan Gheorghiu“, acesta ajunge să fie repede remarcat, prin implicarea sa în ceea ce s-a numit „conspiraţia sovieto-anglo-americană“ de la Academia PCR-ului. Alături de Şandor s-au aflat pe aceeaşi baricadă a conspiraţiei câteva nume foarte cunoscute azi: Mihnea Gheorghiu, şi el consilier al premierului Tăriceanu, după ce a fost consilierul premierului Adrian Năstase, Ovidiu Trăsnea, Dumitru Mazilu, Iosif Boda, Virgil Măgureanu, Ioan Mircea Paşcu, Vasile Secăreş, Vladimir Pasti, Rodica Culcer.

Conform informaţiilor noastre, pepiniera de cadre a PCR avea mai multe institute de studii şi cercetări pentru acoperirea misiunilor de spionaj. Virgil Măgureanu, Dorel Şandor şi celelalte „intelighenţe“ de la „Ştefan Gheorghiu“ au fost introduşi la „documentare şi acoperire“ pentru infiltrarea ulterioară în medii ostile externe. Această mişcare de „penetrare“ a Occidentului sa făcut după ce Departamentului Securităţii Statului i s-a ordonat demantelarea „agenturilor străine“, context în care i s-a permis, în mod excepţional, să creeze institute de acoperire pe lĺngă Academia PCR.

În contextul schimbărilor din decembrie 1989, schimbarea de direcţie a creierelor de la Ştefan Gheorghiu a scăpat de sub controlul Securităţii, dar i-a preluat din mers DIA, structura de informaţii în care puterea a fost reacaparată de agenţii KGB/GRU, care fuseseră trecuţi pe linie moartă de Ceauşescu.

Agent special sub acoperire?

Astfel, fostul asistent universitar de marxism-leninism, care preda purtând cu mândrie uniforma de căpitan de securitate, Dorel Şandor, este remarcat şi transferat la Academie.

La vremea respectivă, incadrarea nonconformistului Şandor în Securitate a părut multora drept o curiozitate. Şeful personalului din Băneasa, pe atunci maiorul Iancu Milisenskaia, avea o aversiune vădită faţă de „rebelii“ de genul lui Dorel Şandor.

Ulterior însă, s-a aflat şi explicaţia acceptării asistentului universitar în sistemul Securităţii. Milisenskaia îl avea pe lista angajărilor din categoria „impuse“. Cine l-a susţinut pe Şandor este greu de spus, mai ales că şeful său direct, de la cadre, Milisenskaia, şi-a schimbat numele în Măgureanu, pentru a i se pierde urma, apoi a plecat din ţară.

Transferat la Academie, Şandor intră în grupul elitiştilor, având posibilitatea să circule lejer peste hotare şi să aibă libertatea de-a intra în contact cu cetăţenii străini.

În plus, Departamentul Securităţii Statului avea interdicţie de a-i supraveghea pe elitiştii partidului, decât în cazul în care solicitau aprobări speciale şi motivate la sânge. Rolul acestor ofiţeri de securitate care activau în celula de elită a Academiei era simplu. Unii s-au impus ori au fost impuşi atenţiei unor servicii secrete străine. Aşa a ajuns să circule informaţia, printre cunoscători, că Dorel Şandor figura în evidenţa operativă a „specialilor“ introduşi la documentare şi acoperire în vederea unor misiuni externe importante şi de lungă durată.

Radu Câmpeanu, consiliat până ce a fost scos din cărţi

Ascensiunea lui Şandor, după 1990, este la fel de interesantă. Numit secretar de stat la Ministerul Reformei, în guvernele Roman, Stolojan şi Văcăroiu. Ca toţi cei care au câştigat poziţii-cheie după revoluţie, Şandor a făcut parte din celebru grup „Trocadero“.

A încercat să penetreze grupul lui Ion Iliescu, dar fără succes, aşa că a rămas lângă Petre Roman, pe atunci premier.

În 1992, este unul dintre fondatorii Grupului Un Viitor Pentru România (GUVR), o construcţie politică transpartinică, un soi de sectă politică ale cărei ramificaţii au penetrat toate partidele politice, mai puţin PNŢCD.

Şandor a ajuns chiar să fie un factor influent pe lângă Radu Câmpeanu, pe atunci preşedintele PNL, şi să determine căderea acestuia. Se pare că fostul căpitan de Securitate este cel care l-a sfătuit pe Radu Câmpeanu să-l propună pe Regele Mihai candidatul PNL la alegerile din 1992, propunere în urma căreia preşedintele PNL este schimbat din funcţie, locul lui fiind luat de Mircea Ionescu Quintus.

Primul politician pe care l-a consiliat până când l-a scos pe linie moartă a fost, aşadar, Radu Câmpeanu.

Dărâmarea lui Petre Roman

Din 1992 şi până în 2000, a fost consilierul lui Petre Roman. Şi de data aceasta, Şandor a consiliat până la capăt, adică până când a distrus iremediabil imaginea liderului său.

ÃŽn urma consilierii inteligente a lui Åžandor, Petre Roman reuÅŸeÅŸte „performanÅ£a“ de a pierde alegerile din 2000 cu… 2%, în condiÅ£iile în care partidul său obÅ£inuse… ÅŸapte procente!

În urma acestei performanţe electorale submediocre, Vadim Tudor ajunge să intre în turul II al alegerilor prezidenţiale, în concurenţă cu Ion Iliescu. Este momentul de delir maxim al democraţiei autohtone, când toată suflarea politică, de la partidele istorice şi până la organizaţiile civice, în frunte cu Doina Cornea, Ana Blandiana şi Gabriel Liiceanu, fac un apel către cetăţeni, să iasă la vot şi să-l ştampileze pe Ion Iliescu!

După căderea lui Roman de la conducerea PD şi venirea lui Traian Băsescu, Şandor face un şpagat şi se reîntoarce la dragostea dintâi: Ion Iliescu şi PSD, partid pe care nu-l putuse penetra până atunci. Simpatiile sale social-democrate n-au ţinut decât un mandat electoral.

Cum AlianÅ£a D.A. se afla, în 2004, pe valul electoral, Åžandor schimbă macazul ÅŸi-ÅŸi pune toată intelighenÅ£ia la bătaie pentru… triumful portocaliilor.

La un pas de a prelua şefia SIE, este mazilit de Băsescu

Reorientarea sa vine la ţanc, întrucât Băsescu ajunge preşedinte în 2004, iar Alianţa câştigă alegerile. Aflat pe cai mari şi cu mare trecere la Cotroceni, Dorel Şandor este dat ca sigur, la un moment dat, drept consilier prezidenţial pe probleme de Securitate sau numele său este vehiculat ca posibil şef al SIE. În ultimul moment se produce o defecţiune şi, graţie influenţei Adrianei Săftoiu (se spune), Şandor este scos definitiv din cărţile lui Băsescu. Într-o singură lună, fostul căpitan de Securitate pierde toată influenţa pe care a avut-o şi, odată cu ea, adio numiri: nici la Cotroceni, nici la şefia SIE.

Dar cum setea de putere a lui Şandor este mult prea mare, acesta se reorientează rapid. Dacă Băsescu l-a respins, evident, fostul asistent într-ale marxism leninismului se orientează către tabăra celui mai mare adversar al lui Băsescu: Călin Popescu Tăriceanu.

Înainte de această mişcare, Şandor îşi pregăteşte intrarea cu grijă. El o scoate la înaintare pe Oana Marinescu, iubita fiului lui, ulterior soţia acestuia şi nora lui, pe care o implantează în coasta cea mai sensibilă a lui Tăriceanu: purtător de cuvânt!

Omul care-l controlează pe Tăriceanu

La momentul respectiv, liderii PNL au rămas miraţi de alegerea lui Tăriceanu, întrucât nimeni nu-şi explica cine a susţinut-o pe Oana Marinescu să stea de-a dreapta premierului. Răspunsul l-au avut peste o lună, când, deşi nenumit oficial, Dorel Şandor îşi înteţise vizitele la biroul premierului. Strategul lui Tăriceanu s-a impus într-un moment-cheie al carierei premierului.

Exact după ce Băsescu l-a sunat pe Tăriceanu şi i-a spus, conform promisiunii făcute de acesta, că a venit momentul să-şi dea demisia. Tăriceanu iese public şi-şi anunţă intenţia de-a demisiona, dar Şandor intervine la timp.

A doua zi, acelaÅŸi Tăriceanu, punându-ÅŸi la bătaie întreaga credibilitate, anunţă naÅ£ia că nu mai demisionează. Åžandor capătă din acest moment puteri depline asupra premierului, dar ÅŸi sarcina de a-i schimba acestuia eticheta de… „Moliceanu“. Brusc, atitudinea premierului în raport cu ÅŸeful statului se schimbă radical. „Moliceanu“ se transformă în „Tăriceanu“ pentru ca, la scurt timp, să dea o lovitură de ÅŸah PreÅŸedinÅ£iei ÅŸi, implicit, AliaÅ£ilor externi, prin anunÅ£area deciziei de retragere a trupelor din Irak. Acesta este momentul în care liberali cu forţă din partid îi cer premierului să renunÅ£e la comunistul de Åžandor, acuzâ ndu-l pe acesta din urmă că-l manevrează pe Tăriceanu împotriva intereselor partidului ÅŸi a României. Chiar dacă Åžandor pierde uÅŸor teren în faÅ£a vehemenÅ£ei câtorva liberali, el a rămas creierul cenuÅŸiu care-l „joacă pe degete“ pe Tăriceanu. Conform informaÅ£iilor noastre, acelaÅŸi Åžandor l-a consiliat pe Tăriceanu ÅŸi în scandalul declanÅŸat de cotidianul „Interesul Public“ referitor la asocierea acestuia cu un spion maghiar. ÃŽn timp ce liberalii i-au solicitat premierului să iasă public ÅŸi să lămurească povestea, Tăriceanu a acceptat varianta lui Åžandor: aceea de a tăcea chitic ÅŸi a lăsa ca scandalul să se stingă de la sine.