De la preluarea mandatului de presedinte, Traian Basescu a avertizat de mai multe ori asupra expansiunii rusesti in Romania. “Gazprom este mai eficient decat Armata Rosie in a demonstra dependenta Europei fata de resursele rusesti”, spunea, anul trecut, presedintele. O alta afirmatie a sa care a starnit rumoare a fost aceea ca Gazprom si Lukoil cumpara sau detin actiuni OMV in secret, ceea ce ar crea pericolul ca Petrom sa ajunga sub control rusesc. “Nu dorim sa fim controlati de Rusia”, mai declara, recent, Basescu, intr-un interviu.

In timpul campaniei impotriva suspendarii presedintelui, Traian Basescu a vorbit si la Constanta, in fata a aproximativ 30.000 de manifestanti pro-B despre politica externa pe care a sustinut-o in ultimii ani. El a pus mai multe intrebari multimii, fiecare dintre ele primind drept raspuns un „Nu” pronuntat.

Cateva dintre ele s-au referit si la Rusia: „Ca presedinte am orientat puternic politica externa romaneasca in directia Vest, trecand Atlanticul, renuntand la reminiscentele de control politic dinspre Rasarit. Am gresit?”; „Ca presedinte mi-am facut datoria fata de partenerii europeni, avertizandu-i cu privire la pericolul dependentei energetice pe o singura sursa de aprovizionare, Federatia Rusa. Am gresit?”; „Ca presedinte am dus o politica prin care am incercat sa asigur independenta energetica a tarii mele. Am gresit?”; „Ca presedinte am dus interesele fratilor nostri de peste Prut la Casa Alba, la Comisia Europeana, in Parlamentul Europei. Am gresit?”. Vizita pe care a primit-o in perioada respectiva premierul Calin Popescu Tariceanu din partea masonului rus “Sasa” Vladimir Kondyakov dovedeste ca nu.

Va prezentam mai jos serialul exploziv “Imperiul Rosu Contraataca” realizat de Calin Cosmaciuc si Mihai Munteanu pentru Evenimentul Zilei. Urmariti sectiunea Intelligence pentru noi materiale privind legaturile dintre oligarhii romani si serviciile secrete rusesti, relatii care stau la baza actualei stari politice din Romania ante-Referendum, dupa cum aprecieaza semnatarii Apelului pentru apararea Presedintelui Romaniei, organizatiile Pietei Universitatii reunite in reteaua Civic Net.

Cartelul ruso-roman al oligarhilor intra in Uniunea Europeana odata cu Romania reocupata

Din aventurier care facea afaceri cu inamicii democratiei, Marc Rich a devenit in anii ’90 unul dintre principalii profitori ai caderii “Cortinei de Fier”

Nasul Kremlinului

Cel mai mare evazionist mondial este omul aflat la baza ascensiunii miliardarilor moscoviti care tintesc miliarde de euro in Romania.

Evenimentul zilei” a intrat in culisele unei batalii ascunse, in care se ruleaza miliarde de euro. Miza: afaceri extrem de profitabile pe teritoriul celui mai nou stat membru al Uniunii Europene, Romania. Cei care pun totul la bataie pentru uriasele profituri sunt personaje extrem de controversate provenite din cenusa Imperiului sovietic: oligarhii rusi.
Majoritatea miliardarilor moscoviti au fost „creati” de magnatul Marc Rich, urmarit pe toate continentele de cele mai importante servicii secrete din lume si condamnat in SUA la 325 de ani de inchisoare, dar gratiat de Bill Clinton.

Astazi, „ucenicii” rusi ai lui Marc Rich sunt sprijiniti puternic de Kremlin si interfereaza cu serviciile de informatii israeliene. Banii lor pulseaza peste granita de est a Romaniei, cumparand tot ce se poate cumpara: aluminiu, petrol, energie. Investigatia transfrontaliera, realizata de EVZ in Insulele Virgine Britanice, Anglia, Olanda si Romania scoate la lumina influenta retea de „pioni” prin care oligarhii rusi actioneaza in tara noastra. Astazi, episodul unu: „Viata si opera lui Marc Rich”.

________________________________________

Marc Reich, alias Marc Rich

Povestea unei minti diabolice

Marc David Reich s-a nascut in decembrie 1934, in orasul Antwerp din Belgia. Provine dintr-o familie evreiasca, din clasa mijlocie.

Pentru a evita persecutia nazista, familia lui Marc Rich a emigrat in Statele Unite, in 1942. Tot din cauza fascismului, familia viitorului afacerist si-a schimbat numele din Reich in Rich. (n.r. – Al Treilea Reich era supranumele Germaniei naziste).

Tanarul Marc a absolvit un liceu din Manhattan si, ulterior, a parasit cursurile Universitatii New York pentru a lucra ca trader pe piata metalelor. Compania la care Rich si-a desavarsit ucenicia a fost Philipp Brothers, specializata la vremea aceea in comertul cu lumea a treia.

Experientele nefericite din copilaria sa, marcata de regimul hitlerist, nu l-au impiedicat mai tarziu pe Marc Rich sa aprovizioneze cu titei guvernul nazist din Africa de Sud (Apartheid), incalcand embargoul international.

In 1983, procurorul american antimafia, Rudolph Giuliani (ales mai tarziu primar al New York-ului), l-a acuzat pe Marc Rich si pe asociatul acestuia, Pincus Green, de evaziune fiscala si de incalcarea embargoului impus Iranului de catre SUA. Sustragandu-se anchetei, Marc Rich a fugit in Elvetia, fiind dat in urmarire internationala de FBI. Pe capul lui s-a pus o recompensa de 500.000 de dolari.

Problemele judiciare din Occident l-au determinat pe Marc Rich sa demareze afaceri cu guvernele comuniste din blocul estic, inclusiv cu URSS. A continuat si dupa caderea Cortinei de Fier, Rich fiind cel care a contribuit decisiv la aparitia miliardarilor de carton din Rusia.

________________________________________

Magnatii lui Rich

Destinatia: Romania

In ultimii ani, Marc Rich a fost prezent pe piata din Romania, insa mai mereu tranzactiile in care a fost implicat au fost invaluite in mister. El l-a „creat” pe Igor Ziuzin, oligarhul rus care a preluat COS Targoviste si Industria Sarmei SA
Campia Turzii. Ambele privatizari au fost facute de Guvernul Adrian Nastase. Acelasi Rich este legat ombilical de Vitali Machitski si Oleg Deripaska, cei care au preluat intreaga industrie de aluminiu din Romania in urma unor procese de privatizare controversate, unul dintre ele (ALRO Slatina) fiind investigat de procurorii anticoruptie.

Un alt personaj interesat de ALRO este Mihail Cernoi, exponent al mafiei ruse si fost partener al lui Deripaska. Potrivit informatiilor obtinute de EVZ, Cernoi se afla in spatele rafinariei Rafo Onesti – care a beneficiat de facilitati fiscale acordate de statul roman. Si el a avut conexiuni cu Marc Rich, din vremea razboaielor „aluminiului”, care au zguduit Rusia anilor ‘90. Recent, EVZ a dezvaluit ca e sub lupa serviciilor secrete din Romania.

Un alt personaj legat de Rich este Mikhail Fridman, influentul magnat care detine Alfa Group, finantatorul celor mai importanti oligarhi rusi cu interese la noi.

________________________________________

Protejat de Mossad

„Creierul” escrocheriilor, o viata din scandal in scandal

S-a ridicat din tranzactii internationale tenebroase si este conectat la Mossad, serviciul israelian de spionaj. Numele: Marc Rich. El este numitorul comun al oligarhilor rusi cu interese in Romania. Are tripla cetatenie: israeliana, spaniola si elvetiana. La cea americana a renuntat, fiind urmarit 18 ani de FBI, dupa ce in 1983 a fost acuzat de evaziune fiscala si „comert cu inamicul sovietic”.

Prejudiciul adus SUA se ridica la aproape 50 de milioane de dolari. Marc Rich este renumit si pentru sfidarea simultana a embargourilor internationale. Ca sa concesioneze doua zacaminte diamantifere din Africa de Sud, Rich a vandut anii ‘80 regimului de la Pretoria petrol sovietic si iranian. Pe care l-a cumparat cu grane.

Guvernul „nazist” (Apartheid) din Africa de Sud era supus sanctiunilor ONU, iar URSS si Iranul se aflau sub embargou american. Ultima – in urma crizei ostaticilor de la Ambasada SUA din Teheran (1979).

Implicat in retele transfrontaliere de spalare de bani si contrabanda, March Rich s-a remarcat si in scandalul furnizarii de pasapoarte israeliene catre mafia rusa. Impreuna cu membrii acesteia a derulat trafic de arme de mare amploare in Orientul Mijlociu. Complice: celebrul terorist palestinian Abu Nidal.

Rich a scapat insa de bratul lung al justitiei americane, izolandu-se in resedinta sa somptuoasa din Zurich-Elvetia, pazita non-stop de garzi israeliene inarmate pana-n dinti.
„Mega”, nume de cod

In ianuarie 2001, fostul presedinte american Bill Clinton l-a gratiat pe Rich in ultima zi de mandat. Demersul Casei Albe a detonat un scandal urias in presa americana, jurnalistii descoperind ca miliardarul a finantat campania electorala a democratului Al Gore, dar si actiunile lui Clinton.

Ziarele „New York Post” si „New York Times” au dezvaluit ca printre cei care au facut presiuni pentru gratierea lui Rich s-au numarat Shabtai Shavit, fostul sef al Mossad, ex-premierul Israelului, Ehud Barak, dar si actualul prim-ministru, Ehud Olmert – atunci primar al Ierusalimului. Intr-o scrisoare, Shavit i-a confirmat lui Clinton ca Marc Rich „a oferit consultanta agentiilor de spionaj israeliene, inregistrand rezultate dincolo de asteptari”.

La randul sau, Ehud Barak a elogiat contributiile lui Rich la securitatea nationala a Israelului. Ulterior, Casa Alba a confirmat oficial ca fugitivul este considerat de Tel Aviv „un aliat de importanta critica”. Toate acestea completeaza un raport MI6 (serviciul britanic de spionaj) devenit public, in care se semnaleaza apartenenta lui Rich la Mossad.
Numele de cod „Mega”, folosit de Rich, a fost aflat de englezi in februarie 1997, prin interceptarea unei convorbiri telefonice dintre un ofiter Mossad, incartiruit la Ambasada Israelului din Washington, si superiorii sai din Tel Aviv. Mai mult, ziarele din State, preluate de „Jerusalem Post”, au vehiculat si apropierea lui Marc Rich de CIA.
FBI ancheteaza circumstantele gratierii lui Rich si donatiile acestuia catre democratii americani. Dar filmul nu se opreste aici: succesorul lui Clinton, George Bush jr., a anuntat public ca va anula decretul controversat. In scurt timp, s-a razgandit subit. Rich a donat bani mai multor organizatii israeliene (Ben-Gurion University, Israel Museum sau Jerusalem Foundation).

Magnati pe banda rulanta

Rich e activ in pietele petrolului, aluminiului, metalurgiei, agriculturii si, mai nou, cea imobiliara. Urmarirea judiciara din Occident l-a facut pe controversatul personaj sa-si intinda tentaculele peste Europa de Est inca din timpul comunismului. Spargerea URSS si regimul lui Boris Eltan au insemnat o mina de aur pentru el.

Atunci s-au organizat faimoasele privatizari din Rusia, in cadrul programului „terapiei de soc”, gandit de specialistii magnatului evreu George Soros si ai partenerului sau, Jeffrey Sachs. Acesta din urma chiar l-a consiliat economic pe Eltan. Legaturile lui Rich cu Soros&Sachs sunt de notorietate. „Terapia de soc” din anii ‘90 a provocat in Rusia superinflatie si haos economic.

In acea perioada, au aparut pe banda rulanta actualii oligarhi. Printre principalii beneficiari a fost Marc Rich, cel care a preluat pe nimic productia de aluminiu a Rusiei. Paul Klebnikov, editor al revistei „Forbes” si autor al cartii „Nasul Kremlinului”, sustine ca atunci Rich a cumparat aluminiu rusesc la preturi incredibil de mici.

Cu bani jos. Apoi l-a vandut pe pietele occidentale, provocand scaderea cotatiilor internationale cu 30a si amenintand cu falimentul producatorii vestici. Exporturile au fost atat de mari incat s-a ajuns la criza pe piata ruseasca, nemaiexistand aluminiu nici pentru conservele de peste.

In acea perioada, Marc Rich a introdus in Rusia mecanismul livrarilor de materie prima in sistem „toolling” (contract cu plata minima garantata). Acesta presupune ca producatorul are incasari minime garantate, indiferent daca livreaza unui client marfa sau nu. Producatorii cu care lucra intermediarul Rich erau Rusal si KraZ. Adica „elevii” sai, oligarhii Oleg Deripaska si Mihai Cernoi.

________________________________________

Cartierul general din Elvetia

Fortareata de la Zug

Cartea lui Klebnikov dezvaluie ca Rich a fost asociat cu figuri inalte din partidul comunist si din KGB. Facea afaceri si cu directorii companiilor de stat care-i vindeau marfa la 5%-10% din pretul pietelor internationale. Cei care-l ajutau pe Rich primeau comisioane in conturi din Elvetia, tara identificata de agentiile internationale de informatii ca fiind un centru important de spalare a fondurilor rusesti.

Investigatiile lui Klebnikov au scos la iveala ca Rich a fost cel care i-a invatat pe oligarhii rusi sa ocoleasca legile prin suveici internationale de companii off-shore si conturi anonime elvetiene. Majoritatea firmelor anonime ale „elitei de carton” rusesti au fost infiintate in cantonul elvetian Zug.

Acesta este locul de unde, ca un paianjen, Rich si acolitii sai isi conduc operatiunile mondiale. Tot in Zug sunt inregistrate si companiile paravan prin care oligarhii rusi au preluat o felie din economia Romaniei. La un moment dat, potrivit unui articol din „Wall Street Journal”, publicat in 1993, companiile lui Rich au fost anchetate pentru frauda in Rusia.

Prevazator, miliardarul a iesit cu numele din principalele firme ale sale, fiind inlocuit de apropiati, printre care si oligarhii moscoviti. Cea mai importanta companie a lui Rich este casa de comert Marc Rich&•Co AG (Zug) care a bulversat piata aluminiului din Rusia. Ulterior, firma si-a schimbat numele in Glencore International AG.

Maestrul combinatiilor internationale a capusat cat a putut statul roman.El s-a inteles atat cu comunistii, cat si cu cei care au preluat puterea dupa 1989
Zurich, perioada Razboiului Rece. Ministrul comertului exterior din Romania comunista, Stefan Andrei, se intalneste in aeroport cu un om de afaceri care, cu cativa ani inainte, incalcase embargoul impus de americani Uniunii Sovietice.

Invazia din Afganistan ii facuse pe americani sa blocheze exportul de grau catre URSS, dar Rich incalcase consemnul si livrase marfa „dusmanului”. Asa ca a fugit din America.
Intermediarul bogat al lui Ceausescu
La o cafea, Andrei si omul suspectat de legaturi cu spionajul sovietic au perfectat detaliile unor tranzactii profitabile. In acel moment, Marc Rich era unul dintre intermediarii favoriti ai regimului Ceausescu.

Fiecare schimb comercial se ridica la zeci de milioane de dolari, iar Rich raspundea prompt comenzilor. „Faceam afaceri cu el si in domeniul cuprului si in domeniul sroturilor de soia si al aluminiului. Si Petrolimportexport (n.r. – atunci, firma de stat) aducea petrol prin intermediul lui Rich”.

Andrei continua: „Avea viziune planetara si lucra cu o armata de specialisti. Am inteles ca si Petre Roman a lucrat dupa aia cu Rich”.

La esaloanele inferioare ale puterii, afaceristul a utilizat oameni din comertul exterior. Potrivit unor surse apropiate puterii, imediat dupa 1989, el a fost reprezentat in Romania de Florian Stoica, fost director in Ministerul Comertului Exterior si ex-ambasador in Sudan.

________________________________________

Embargoul din Iugoslavia

Complice cu regimul Iliescu

Potrivit Departamentului american al Agriculturii, Rich a intermediat exporturi de grane din SUA in Romania, la finele anilor ‘80, in cadrul unui program subventionat de statul american. Companiile lui au primit 95 de milioane de dolari ca sa cumpere cereale destinate pietelor din China, URSS, Arabia Saudita si Romania. Dupa investigatia americanilor, Rich nu a mai primit contracte de stat.

Rich a intermediat si vanzarile de petrol ale regimului Ceausescu, noteaza publicatia „International Trade Finance”, in mai 1989.

Intr-un document al Departamentului american al Trezoreriei se arata ca Rich a incalcat embargoul impus Iugoslaviei la inceputul anilor ’90, livrand regimului Milosevici cupru si petrol. Conform publicatiei specializate „Oil Daily”, in afacere a fost implicata si Romania, unde Marc Rich a procesat petrolul destinat Iugoslaviei.

Interventie la Roman

Operatiunea „Antisemitismul”

Evreu de origine, Marc Rich ar fi avut rolul sau in condamnarea antisemitismului in Romania, printr-o interventie la ex-premierul Petre Roman, sustine liderul Ligii Anti-Defaimare, Abraham H. Foxman. Intr-un articol din „New York Times” (24 martie 2001), el povesteste ca i-a cerut lui Rich ajutorul dupa 22 decembrie 1989, cand in Romania a observat o „recrudescenta a antisemitismului”.

„Foxman a spus ca a apelat la Rich pentru ajutor si in curand l-a intalnit pe noul premier Petre Roman, care, rapid, a luat pozitie fata de atitudinile antisemite”, scrie „NY Times”. Foxman a recunoscut ca organizatia sa a fost finantata de fundatiile lui Marc Rich, conduse de Avner Azulay, unul dintre „locotenentii” magnatului. Acesta a facut parte din conducerea Mossad. Petre Roman spune insa ca a condamnat antisemitismul din proprie initiativa.

________________________________________

Afaceri marca „Rich”

GLENCORE ROMANIA. Interesele lui Marc Rich sunt prezente in Romania prin firma Glencore Romania. Aceasta este controlata de australianul Steven Frank Kamlin, nimeni altul decat vicepresedintele companiei-mama Glencore International AG din Zug. De altfel, Kamlin conduce in Elvetia mai multe dintre ramificatiile corporatiei lui Rich. Glencore Romania detine la noi societatile Rombarge Transport si Barter Port Operator. Prima, profilata pe transporturi, este implicata in operatiunile de comert ale Glencore desfasurate in zona. A doua, un trader de deseuri metalice neferoase si cereale, este operator portuar, exploatand o dana la Agigea.

PROCES CASTIGAT. In anii ‘90, Glencore Proteine Romania SRL, o subsidiara a casei de comert din Elvetia, a „usurat” statul roman de zece milioane de dolari. Suma a fost castigata de Glencore intr-un proces comercial, intentat Departamentului de Comert Exterior (DCE). In 1996, DCE a respins eliberarea licentei de export solicitata de Glencore. Societatea cumparase deja 100.000 tone de grau pentru export de la Agentia Nationala a Produselor Agricole. Insa, fiind in imposibilitate de a exporta, s-a trezit ca marfa ii ramane pe cap. Mai mult, beneficiarii externi ai contractului i-au actionat in judecata, cerandu-le daune. In consecinta, Glencore a dat statul roman in judecata, care a pierdut odata cu procesul.

SCANDALUL ALRO. In 1997, reprezentantii Glencore International AG au exprimat public intentia de a imprumuta asociatia salariatilor pentru achizitionarea a 80%-90% din actiunile fabricii de aluminiu. Compania dorea sa i se garanteze aprovizionarea cu aluminiu. Ulterior, la privatizarea ALRO in favoarea grupului Marco International detinut de oligarhul Vitali Machitski, Glencore a protestat fata de faptul ca privatizarea s-a facut prin majorare de capital. Cel care conducea Marco, Alan Kestenbaum, fondase firma in 1983, impreuna cu… Marc Rich. Autoritatile romane fusesera avertizate de firma americana AIG, si ea interesata de ALRO, ca in spatele Marco se afla Rich. Privatizarea ALRO e investigata de procurorii DNA.

PETROL CONTRA HRANA. Companiile Marc Rich Group Ltd si Glencore au fost mentionate, in anul 2005, in raportul „Petrol contra hrana” al Comisiei „Volcker”, printre companiile care au mituit regimul Saddam Hussein pentru a primi titei. Glencore a luat si un milion de barili de la Rompetrol, care, la randul sau, il obtinuse tot de la irakieni. Un raport CIA recent a confirmat ca Glencore a mituit regimul Saddam Hussein in cadrul programului irakian „Petrol contra hrana”. Cele doua companii sunt anchetate de justitia din Elvetia.

„SPIONAJ SI TRADARE”. Timp de multi ani, reprezentantul Glencore in regiunea balcanica a fost bulgarul Stamen Stantchev, dupa cum a declarat el insusi intr-un interviu acordat revistei „Capital”. Acuzat de spionaj in Romania, in dosarul privatizarilor din energie, Stantchev a fost ofiter special in armata bulgara.

FURNIZOR AL RAFINARIILOR. Glencore este unul dintre principalii furnizori de titei catre RAFO Onesti si Petrom si a primit contracte de stat si la Termoelectrica – pentru pacura. In ultimii ani, reprezentantii Glencore in Romania au mai fost Alexandru Bittner – numit de presedintele Basescu „seful Mafiei de Baneasa” si Yoav Stern, sotul vedetei TV Oana Cuzino.

________________________________________

Tinta strategica

Tunurile de la Petromidia

La doar cateva luni dupa executia Ceausestilor, Marc Rich a fost „preluat” de noile autoritati de la Bucuresti, cu care a intrat intr-o noua era a afacerilor profitabile. El a facut cu primul guvern postrevolutionar, o intelegere ce i-a adus profituri greu de estimat.

In decembrie 1990, guvernul condus de Petre Roman aproba o hotarare privind „cooperarea cu firma Marc Rich•Co pentru modernizarea unor instalatii din cadrul societatii comerciale Petromidia SA”. Detaliile contractului au fost secretizate. Intr-o declaratie acordata EVZ, fostul premier le desecretizeaza: „Rich a investit 50 de milioane de dolari la Petromidia, primind la schimb produse petroliere. Rafinaria nu avea partea de rafinare pusa la punct, cea care sa aduca plusvaloare”.

Potrivit liderului sindical de la Petromidia, Petre Petrea Tancau, firma lui Rich, a inlocuit utilajele si a adus si specialisti pentru aceasta operatiune. Tancau este lider al Sindicatului Liber „Petrochimistul” din 1990 si a asistat la toate aceste schimbari.

In birou la Roman

In vremurile tulburi de atunci, intelegerea dintre controversatul magnat urmarit de FBI si guvernul roman s-a facut fara licitatie. „A fost o oferta facuta de Marc Rich, la mine in birou, in aprilie 1990, pentru ca Petromidia sa atinga un nivel superior de rafinare. El avea afaceri inainte de 1990 si cunostea rafinaria Petromidia”, spune Petre Roman.
Fostul premier mai povesteste ca in tratative au mai fost implicati ministrul petrolului, Gheorghe Caranfil, si ministrul finantelor, Ion Patan. In momentul negocierilor, adjunctul lui Patan la Finante era Theodor Stolojan. La adoptarea hotararii de guvern (8 decembrie 1990), privind contractul dintre Rich si executiv pentru Petromidia, Stolojan era deja ministru plin.

In lucrari a fost implicat si un om de afaceri roman, Gheorghe Alexandru Hetel, care a primit subcontractari. Fost director in Petromidia inainte de 1989, el i-a fost recomandat lui Rich de angajatii rafinariei, iar pe o parte dintre acestia i-a preluat la firma sa, HGA Servimpex, afirma liderul sindical. Potrivit site-ului companiei, Hetel a primit contracte la Petromidia de la consortiul format de Marc Rich•Co si grupul petrolier francez Total.
Astazi, Hetel, om de afaceri care l-a insotit pe presedintele Ion Iliescu intr-o vizita in Orientul Mijlociu, detine mai multe companii in constructii, petrol si energie. Printre asociatii sai se numara fratele unui parlamentar PNL, Adrian Calimente.

________________________________________

PRADA

„A luat 40-50 la suta din ce se prelucra”

Liderul sindical Tancau, un veteran al rafinariei, spune insa ca, dupa retehnologizare, Rich a devenit furnizor de titei pentru rafinarie, preluand produsele petroliere. „Pana in 1997, Rich a luat 40-50 la suta din ce se prelucra la Petromidia, iar restul, compania petroliera de stat. In perioada 1994-1996, el a facut aceste operatiuni prin Glencore (n.r. – noul nume al companiei Marc Rich•Co)”, adauga Tancau. Afacerile lui Rich la Petromidia sunt greu de estimat, „zeci, sute de milioane de dolari”, adauga el.

________________________________________

CONSORTIU

Alianta cu Felix si cu omul Securitatii

Rich a incercat sa obtina rafinaria Petromidia, plasata strategic: aproape de spatiul ex-sovietic, dar si de Orientul Mijlociu, zone foarte bogate in titei.

Liderul sindical Tancau: „Era prin 1993 cand s-a terminat contractul pentru modernizarea rafinariei. A fost o afacere serioasa, Rich a vrut sa cumpere. Nu s-a ajuns fiindca n-au vrut sa vanda. S-a opus, din cate stiu eu, un secretar de stat pe domeniul petrochimic”. Petre Roman completeaza: „Rich nu a reusit sa cumpere fiindca guvernul Vacaroiu nu era atasat de ideea de privatizare in sine”.

Contra privatizarii au fost si sindicalistii lui Tancau, care se temeau ca isi vor pierde, multi dintre ei, locurile de munca. De la momentul acesta s-au acumulat pierderi imense, pana la privatizare, adauga fostul premier Roman. In iunie 1997, „gaura neagra” Petromidia avea datorii de 300 de milioane de dolari, fiind, practic, in sapa de lemn.
650 de milioane de dolari

In acelasi an, compania controlata din umbra de Rich, Glencore AG, face un parteneriat strategic in Romania. Asociatii lui Rich erau Dan Voiculescu (fost om de incredere al comertului exterior comunist) si Stefan Margineanu (fost ofiter DIE – conform mai multor surse), patron in industria metalelor.

La sediul companiei lui Voiculescu, „locotenentul” lui Rich, Willy R. Strothotte, anunta perfectarea consortiului Glencore-Grivco-Metanef (firma lui Margineanu). Trioul punea la bataie 650 de milioane de dolari pentru privatizari in Romania in petrol si metalurgie feroasa si neferoasa. Oficiosul PDSR „Dimineata” din 28 august 1997 consemna sec: „Nu a fost dezvaluit nici numele consortiului si nici aportul de capital, in procente, al celor trei societati”.

Voiculescu si paravanul lui Rich s-au inscris in cursa pentru Petromidia, rafinaria ravnita de magnat inca dupa Revolutie. De data aceasta, in perioada 1998-2000, escrocul international a pierdut cursa in fata Rompetrolului lui Dinu Patriciu. Glencore a pierdut si cursa pentru Petrom, care a revenit, in anul 2004, austriecilor de la OMV.

26 Martie 2007

Mihai Munteanu, Calin Cosmaciuc

Oligarhii rusi intra in Uniunea Europeana odata cu Romania

Cine sunt miliardarii moscoviti cu interese majore in tara noastra

Oligarhii rusi Oleg Deripaska si Igor Ziuzin, “inventati” de Marc Rich, si-au creat retele de afaceri care lucreaza in cea mai mare discretie.
Politica lor de afaceri este expansiunea. Influenti si temuti, oligarhii rusi au intrat discret in Romania, prin interpusi si companii off-shore. Acum, controleaza un segment important al industriei nationale. Miza este la vedere: piata comuna europeana in care tara noastra tocmai a intrat.

Oleg Deripaska si Igor Ziuzin, doi dintre cei mai puternici miliardari moscoviti, au aparut sub protectia Kremlinului postsovietic, iar „mentor” in afaceri le-a fost Marc Rich, cel mai mare evazionist mondial.

Povestea acestuia, supranumit „Nasul Kremlinului”, a fost devoalata ieri in EVZ. Prin operatiuni de culise, monitorizate de serviciile noastre de informatii, Deripaska negociaza preluarea in bloc a industriei de aluminiu romanesti, dezvoltand pe alt plan o afacere cu autobuzele GAZ la Resita.

Ziuzin este principalul producator metalurgic din tara, in urma a doua privatizari controversate organizate de guvernul Nastase. Interesele celor doi oligarhi sunt reprezentate in Romania de Boris Golovin, un fost ofiter Spetnatz (n.r. – trupele speciale) din cadrul GRU – serviciul de spionaj al armatei sovietice.

________________________________________

OLEG DERIPASKA

Fidel presedintelui Vladimir Putin

Este sotul nepoatei lui Boris Eltan, fostul presedinte al Rusiei. A devenit unul dintre apropiatii lui Vladimir Putin. Beneficiind de sustinerea Kremlinului, la doar 39 de ani, Deripaska a ajuns cel mai bogat oligarh al Rusiei. Potrivit revistei moscovite „Finans”, de profil economic, el a acumulat o avere de 21,2 miliarde de dolari.

Deripaska a debutat in afacerile cu aluminiu in umbra escrocilor internationali, Marc Rich si Mihail Cernoi. Procurorii rusi l-au pus sub acuzare pentru achizitionare ilegala de active, dar pe dosar s-a asternut praful. In 2005, Deripaska a vandut compania Sibneft catre Gazprom (13 miliarde de dolari). In prezent, tanarul magnat controleaza oficial grupul Ruskii Aluminii (Rusal), cel mai mare concern din industria ruseasca a laminatelor, unde are actiuni si Roman Abramovici, patronul clubului Chelsea.

In Rusal, au avut interese atat Marc Rich, cat si Mihail Cernoi, un alt personaj controversat al oligarhiei postsovietice. In Romania, Deripaska a preluat combinatul Alor din Oradea prin Dilcor International, un off-shore din Insulele Virgine. Casuta postala a fost investigata de politia din Liechtenstein cu privire la conexiunile dintre Deripaska, Mihail Cernoi si Iskander Mahmudov – personaj dubios prezent si in afacerea Rafo Onesti.

Alor, singurul producator de alumina tubulara din Europa, a fost inchis. Deripaska mai detine si producatorul de autoturisme GAZ, fabrica de avioane Aviacor, Ingosstrakh – companie de asigurari si grupul RusPromAuto (autobuze). EVZ a descoperit ca acesta din urma este implicat in Romania, intr-o afacere de anvergura, derulata prin fosta intreprindere de stat UCM Resita.

In business sunt implicati mogulul energiei, Nicolae Bogdan Buzaianu si Boris Golovin – un fost ofiter GRU (fostul serviciu de spionaj al armatei sovietice).

Fuziune cu Glencore

In octombrie 2006, ziarul rusesc „Komerssant” anunta cea mai spectaculoasa fuziune din istoria industriei de aluminiu. Companiile Rusal, Sual si Glencore International au format United Company Rusal, cel mai mare conglomerat mondial, detronand firma americana Alcoa.

Fuziunea a fost aprobata in prealabil de Vladimir Putin. Rusal detine 66% din noul grup, al carui presedinte a devenit Deripaska. Firma elvetiana Glencore, infiintata in Zug de Marc Rich, participa in giganticul concern cu propriile active de aluminiu. Glencore actioneaza pe piata mondiala, in general, ca trader de petrol.

Potrivit ziarului „Kommersant”, Glencore s-a intors gradat pe piata metalurgica neferoasa din Rusia. Pe de alta parte, oligarhul Mikhail Fridman, judecat in SUA pentru spalare de bani si trafic de stupefiante, detine actiuni in SUAL.

Vitali Machitski, omul de la Alro Politica de monopol dezvoltata de Deripaska si Rich se reflecta si in Romania. EVZ a publicat recent o nota secreta a serviciilor de informatii romanesti care semnala tentativa lui Deripaska de a prelua in bloc industria autohtona de aluminiu.

Concret, oligarhul vaneaza Alro Slatina, Alprom Slatina si Alum Tulcea, toate privatizate de guvernul Nastase in favoarea grupului Marco, infiintat de Marc Rich si preluat de magnatul Vitali Machitski. Negocierile dintre acesta din urma si Oleg Deripaska sunt mai vechi. La randul sau, in Zug, Machitski a parafat legaturi cu Marc Rich. La fel, si fostul angajat al lui Machitski, Alexander Krasner. Acesta, tot ruso-israelian, s-a ocupat in 2002 de preluarea efectiva a Alro de catre Machitski. Imediat, Krasner a devenit presedintele combinatului slatinean, din noiembrie 2002 pana in 2004.

Inainte sa lucreze pentru Vitali Machitski, Alexander Krasner a fost director executiv al firmei Marc Rich Investments Ltd. In prezent, el are litigii comerciale cu ambii magnati.

________________________________________

IGOR ZIUZIN

Un „cadou” de la Rich: un colos din era URSS

Pana in 2001, Igor Ziuzin si partenerul sau Vladimir Iorich exploatau cateva mine de carbune in regiunea ruseasca Kuznet (Muntii Urali). Astfel, ei aprovizionau Uzina Metalurgica Celiabinsk, un colos din era sovietica, al doilea ca marime din Rusia.

Aceasta era detinuta de compania Glencore, patronata de Marc Rich. Casa de comert a combinatului din Celiabinsk se numea Conares Trading AG si era inregistrata in cantonul Zug (Elvetia), exact la aceeasi adresa cu multe dintre companiile lui Rich, printre care si Marc Rich&Co Investments.

Potrivit ziarului „Kommersant”, in vara lui 2001, Glencore i-a cedat lui Igor Ziuzin uzina metalurgica. Neasteptata mutare l-a urcat brusc pe Ziuzin in topul marilor oligarhi rusi, iar revista „Forbes” ii evalueaza averea la 1,7 miliarde de dolari.

Ofensiva in spatiul mioritic

In prezent, combinatele metalurgice controlate oficial de Ziuzin au fost stranse in grupul OAO Mechel, cotat la Bursa din New York. Printre acestea se numara si COS Targoviste si Industria Sarmei Campia Turzii SA, privatizate cu scandal in timpul guvernarii PSD, dar si o intreprindere croata, alta bulgara, plus doua rusesti.

Combinatele romanesti au fost cumparate prin intermediarul Conares Trading, care a operat pana de curand in numele grupului Mechel. Noua casa de comert a oligarhului aparut peste noapte, Mechel International Holdings AG, a fost inregistrata tot in Zug, la aceeasi adresa cu Conares.

De altfel, conform documentelor obtinute de EVZ, Ziuzin este implicat in continuare in afaceri cu Marc Rich. Potrivit documentelor obtinute de la US – Securities and Exchange Commission, grupul Mechel este controlat printr-o suveica de firme off-shore, care se ramifica din Cipru pana in Insulele Virgine Britanice, acolo unde reporterii EVZ au documentat acest subiect.

Reprezentantul din Romania al lui Ziuzin este Boris Golovin, fost ofiter al trupelor speciale din cadrul GRU. Acelasi Golovin este promotorul intereselor lui Deripaska in tara noastra si al TVEL Corporation, marea corporatie rusa de stat in domeniul nuclear.

________________________________________

Omul oligarhilor

Ofiterul sovietic

In timpul URSS a fost ofiter al trupelor speciale din cadrul GRU. S-a nascut in Republica Moldova, stie relativ bine limba romana si este implicat in afaceri cu energie in tara noastra. Golovin a luptat in Afganistan, in timpul ocupatiei sovietice. In prezent, fostul ofiter este combatant pe „frontul afacerilor”, reprezentand in Romania interesele corporatiei ruse de stat, TVEL Corporation, activa in domeniul nuclear, si pe cele ale oligarhilor Oleg Deripaska si Igor Ziuzin, „elevii” lui Marc Rich.

Conexiunile de afaceri ale lui Boris Golovin sunt spectaculoase: este bun prieten si partener cu Nicolae Bogdan Buzaianu, controversatul „mogul al energiei”, dar si cu o serie de alte personaje provenite din SRI sau din serviciile de informatii israeliene.

________________________________________

Legaturi secrete

Ceilalti pioni

HORIA CONSTANTIN BEJAN. Fost director de relatii internationale in Ministerul Industriilor. Partener traditional al lui Boris Golovin si, indirect, al lui Nicolae Bogdan Buzaianu, mogulul energiei. Cat timp a fost in functie a facut afaceri cu controversatul Constantin Iavorski, fostul angajat al lui Roman Abramovici.

VASILE STANGA. Colonel SRI in rezerva. Fost asistent al lui Virgil Magureanu si, ulterior, seful Corpului de Control din cadrul Compartimentului de Contraspionaj al SRI. Fiind ofiter activ, i-a ajutat in afaceri cu energie pe Boris Golovin si Horia Bejan. Dupa ce a trecut in rezerva, s-a asociat cu ei.

VLADIMIR SOARE. A fost, pe rand, viceguvernator BNR, presedinte al Bancorex si presedinte al grupului Gelsor, patronat de Sorin Ovidiu Vintu. A facut studiul de fezabilitate pentru o afacere de anvergura initiata la UCM Resita, de Boris Golovin si Nicolae Bogdan Buzaianu. In acest „business” are interese si Oleg Deripaska.

NICOLAE BOGDAN BUZAIANU. Bun prieten al fostului ofiter GRU Boris Golovin, cu care are legaturi personale si interese comune de afaceri. Buzaianu ii e dator lui Golovin, care i-a rezolvat o problema dificila in cursul contractului pentru Portile de Fier. Mai mult, interesele de afaceri ale celor doi se intalnesc la Resita, in umbra lui Deripaska.

TONYA HALPERN. Implicata in scandaloasa privatizare a hotelului Bucuresti. Provine din structurile AMAN – serviciul de spionaj al armatei israeliene. A facut afaceri paguboase pentru stat cu Constantin Iavorski, Alexandru Bittner si Adrian Petrache – sefii gruparii „Mafia de Baneasa”; Eliahu Rasin – urmarit penal pentru fraude; Marian Schwartz – fost ofiter AMAN si gruparea ruseasca ce a devalizat Nova Bank.

27 Martie 2007

Mihai Munteanu, Calin Cosmaciuc

Petrol si energie pentru oligarhie

In Romania, oamenii lui Mihail Cernoi si ai lui Anatoli Ciubais vizeaza afaceri mari la Rafo, respectiv pe piata energiei.

In partea a treia a seriei „Imperiul contraataca”, „Evenimentul zilei” continua prezentarea oligarhilor cu interese in Romania, cel mai nou stat membru al Uniunii Europene. Mihail Cernoi si Anatoli Ciubais, cei doi oligarhi prezentati astazi, au in comun un lucru legat de Romania: oamenii lor de incredere actioneaza discret pe piata resurselor naturale, in domeniul petrolier, respectiv al energiei.

MIHAIL CERNOI. Locuieste in Tel Aviv, unde a primit cetatenia israeliana. Desi este acuzat constant de fraude financiare si de legaturi mafiote, beneficiaza de o imunitate inexplicabila. Intr-o nota a SRI, Cernoi este etichetat: „Personaj important al crimei organizate ruso-israeliene”. A fost asociat cu Oleg Deripaska si cu Marc Rich in compania Rusal. Acum, Cernoi se judeca cu Deripaska, revendicand 20 la suta din grupul Rusal.
In timpul procesului care se desfasoara la Curtea Comerciala de la Londra, Cernoi a sustinut ca el a fost cel care l-a adus pe Deripaska in afacerile metalurgice. Din cauza anchetelor judiciare, Mihail Cernoi a parasit scena afacerilor din Rusia, pe care se ridicase impreuna cu fratele sau Lev. Ambii au fost combatanti in sangeroasele „razboaie ale aluminiului” din Rusia anilor ‘90, soldate cu fraude si asasinate de tip mafiot.

Miza Rafo

Mihail Cernoi a crescut in Uzbekistan, dar s-a stabilit in Rusia, unde a dat marile tunuri ale tranzitiei. A fost arestat in Elvetia, a primit interdictie de intrare in SUA si a fost expulzat din Bulgaria, unde detinea o companie de telefonie mobila si clubul de fotbal Levski Sofia. Omul sau de incredere era Todor Batkov, avocatul bulgar amestecat si in afacerea Rafo Onesti. Astazi, Cernoi zambeste de pe pagina de web a fundatiei sale din Tel Aviv, cu care ajuta victimele terorismului din primitorul Israel.

In Romania, potrivit rapoartelor serviciilor secrete, Cernoi era interesat, anul trecut, de ALRO Slatina – combinat vizat, in principal, de fostul sau asociat Oleg Deripaska.
In acelasi timp, oamenii lui Cernoi cumparau Rafo Onesti, o tranzactie in mai multe etape. La Amsterdam, reporterii EVZ au descoperit ca cei suspectati de autoritati a fi „paravanele” lui Cernoi au intrat 100a in afacere numai dupa ce au obtinut de la statul roman diferite facilitati fiscale.

Pionul principal al lui Cernoi este Yakov Goldovski, omul sau de incredere. Miza e geostrategica: rafinaria se afla chiar pe granita dintre UE si fostul imperiu sovietic. Furnizorul traditional de titei catre Rafo este compania Glencore, fondata de Marc Rich.

ANATOLI CIUBAIS

Paravane la bursa romaneasca a energiei

Anatoli Ciubais. A fost seful Administratiei Prezidentiale in vremea lui Boris Eltan. Ulterior, a devenit vicepremier. Acum, Ciubais, la 51 de ani, este presedintele companiei de electricitate RAO UES, un colos care si-a propus sa atraga investitii de 90 de miliarde de euro in urmatorii ani. Statul rus este actionar majoritar al RAO UES.

Nu e prima oara cand oligarhul sta pe un munte de bani. In anii ‘90, a fost unul dintre initiatorii programului de privatizare „loans for share” care a nascut, din cenusa imperiului sovietic, miliardarii rusi de azi. In 2005, Ciubais, considerat pe vremuri un „reformator”, a fost tinta unui atentat. Pe strada pe care rula masina lui blindata a explodat o bomba, iar automobilul a fost atacat cu tiruri de arma. A scapat nevatamat.
Seful consiliului director al RAO UES, Alexander Volosin, a condus administratia prezidentiala in primii ani ai mandatului lui Vladimir Putin. Numele lui apare pe lista „clientelei” regimului Saddam Hussein, primind titei in cadrul programului „Petrol contra hrana”, conform raportului ONU.

Omul de incredere al lui Anatoli Ciubais din Republica Moldova, Valeriu Pasat (consilier la RAO UES), a fost condamnat la inchisoare pentru comercializarea ilicita a avioanelor de lupta ale Chisinaului. Pasat a fost ministru al apararii si sef al serviciilor secrete.

Controleaza energia din Transnistria

RAO UES detine centrala de la Cuciurgan (din Transnistria), furnizorul a jumatate din energia necesara Republicii Moldova. Dupa achizitia „Moldovskaia GRES”, RAO UES s-a apropiat de piata Balcanilor. Aici, potrivit rapoartelor de companie, Romania reprezinta o piata importanta vizata de Ciubais pentru vanzarea energiei, inclusiv cea produsa in regiunea separatista transnistreana. Expansiunea rusilor e rapida si, mai ales, extrem de discreta. O investigatie realizata de EVZ va arata cum marea putere de la Rasarit intra pe piata energetica romaneasca. In cel mai mare secret si printr-o firma aparent obscura.

________________________________________

CENTRUL DE AFACERI ROMANO-RUS

Afacerile fostilor ofiteri ai serviciilor secrete

Desi nu reprezinta la vedere interesele vreunui oligarh, cativa afaceristi rusi proveniti din serviciile sovietice de spionaj militar au infiintat in Romania un organism hibrid, cu rol de ONG, dar si de societatate comerciala. Se numeste Centrul de Afaceri Romano-Rus (CARR) si a atras in randurile sale ofiteri de informatii controversati, precum si personaje care au avut probleme cu legea.

CORNELIU PALTANEA. Fost sef al unitatii prahovene a SRI. A fost arestat in dosarul furtului de combustibil de la rafinaria ploiesteana Astra Romana. Este asociat cu grupul de la Centrul de Afaceri Romano-Rus (CARR), infiintat de fostii ofiteri GRU (serviciul de spionaj al Armatei Rosii) monitorizati pentru spalare de bani si pen-tru devalizarea Nova Bank. Paltanea a lucrat si pentru fratii Pileri, doi afaceristi italieni cercetati penal in Palermo pentru apartenenta la Mafia.

IURI USTINOV. Fost ofiter GRU. A fost primul presedinte al CARR, implicat in inginerii financiare (cazul „Nova Bank”), spalare de bani si cartelizarea licitatiilor de furnizare a carbunelui. Ustinov se lauda in mediul de afaceri ca a fost consilierul lui Evgheni Primakov – fost sef al KGB si actualul presedinte al Camerei de Comert a Rusiei.

ANATOLI PATRON. Fost ofiter GRU si partener cu Boris Golovin. Presedinte al Nova Bank si considerat initiatorul operatiunii de decapitalizare a acesteia. Este unul dintre fondatorii CARR, controlat prin suveici off-shore si „firme-mama”, infiintate in Zug (Elvetia), la aceeasi adresa cu multe dintre companiile lui Marc Rich.

CONSTANTIN SAMSON. L-a urmat pe Iuri Ustinov la sefia CARR. A fost nasul de cununie al cuplului Ioana Basescu-Ioan Marin (Bodo) si partener de afaceri cu sotia lui Nicolae Vacaroiu, presedintele Senatului. Este cercetat penal de Parchet pentru fraude fiscale, dar dosarele sunt tergiversate. A devalizat intreprinderea de stat Postavul Azuga, pe terenurile careia inalta un complex turistic de lux. In afacere este asociat cu un magnat rus, stabilit in America.

MIRCEA POPA. In vremea lui Ceausescu, a fost cercetat de Securitate, fiind banuit ca este agent KGB. Acum, Popa conduce Agentia de Presa Rusia La Zi, controlata de un off-shore din Insulele Virgine Britanice, reprezentat la noi de un cetatean moldovean conectat la afacerile lui Sorin Ovidiu Vintu.

” Rusia la Zi „este sponsorizata de un oligarh rus, ridicat in domeniul metalurgic. Din perioada PSD, Mircea Popa este consilierul politic al lui Cozmin Gusa, cel care s-a remarcat in peisajul public, prin discursurile sale proruse. Intamplator, Gusa are vila la Cornu pe aceeasi proprietate cu Horia Bejan, omul lui Boris Golovin.

________________________________________

Yacov Goldovsky

Omul lui Cernoi

Este un apropiat al lui Mihail Cernoi, fiind suspectat ca ii reprezinta interesele in Rafo, pe care Goldovsky o controleaza, acum, prin compania Petrochemical Holding, cu sediul in Austria. A recunoscut, in anul 2003, ca o parte dintre afacerile sale au fost finantate de Cernoi.

In 2001, a fost arestat pentru delapidarea combinatului rusesc Sibur (petrochimie), unde era partener cu Gazprom. A stat sase luni in inchisoare, timp in care Gazprom a reusit sa-l faca sa-si vanda actiunile pe 90 de milioane de dolari.

________________________________________

Theodor Stolojan

Lobby pentru Rafo

Cand era consilier prezidential, a facut lobby intens pentru a convinge statul sa acorde facilitati Rafo Onesti. A sustinut o corespondenta intensa cu interpusii lui Cernoi, implicati, la randul lor, in afaceri controversate internationale. Stolojan motiveaza simplu: „Mi se pare normal ca Rafo sa functioneze, nu sa se inchida”. Stolojan a fost coleg la Tofan Group cu Marin Anton, manager la Rafo mult timp.

________________________________________

Marin Anton

Apropiatul lui Stolojan

E omul care apare in toata odiseea Rafo, entitate pe care a condus-o, prin firma sa de management, impreuna cu alti directori proveniti de la Tofan Group. In a doua parte a anului trecut, Anton a fost inlocuit. A fost deputat PNL, iar acum face parte din PLD, partidul lui Theodor Stolojan.

28 Martie 2007

Calin Cosmaciuc, Mihai Munteanu

“Portile de Fier” ale Kremlinului

Putin i-a cerut lui Basescu, in 2005, sa accepte oferta Federatiei Ruse pentru retehnologizarea termocentralei Mintia-Deva.

Kremlin, februarie 2005. In prima sa vizita la Moscova, lui Traian Basescu i se spune ca Federatia Rusa poate sa retehnologizeze o centrala energetica de la Deva. Sugestia lui Vladimir Putin primeste imediat un raspuns public al lui Basescu: „Se va realiza foarte rapid”.

In spatele acordului de principiu dintre noul presedinte al Romaniei si unul dintre cei mai puternici oameni din lume se ascundeau interese geostrategice si economice ale Moscovei. Iar grupurile care, de ani buni, faceau eforturi pentru a obtine contractul erau formate din personaje cu legaturi spectaculoase in lumea afacerilor si a serviciilor secrete.
Termocentrala CET Mintia-Deva face legatura intre sistemul energetic romanesc si cel al Uniunii Europene (UCTE). De mare capacitate, colosul hunedorean a fost realizat in anii ‘60 cu tehnologie ruseasca si asigura o zecime din productia totala de electricitate a Romaniei. Practic, se situeaza pe locul doi in sistemul energetic national, dupa Portile de Fier.

CET Mintia functioneaza pe baza de carbune prin cele sase grupuri ale sale, in care lucreaza aproximativ 1.900 de oameni. Avand miza mare, afacerea retehnologizarii termocentralei tenta Kremlinul inca de acum sapte ani.

Noiembrie 2000. Bucuresti. Guvernarea CDR-PD e pe ultima suta de metri. O ordonanta de urgenta privind reabilitarea CET Mintia figureaza printre ultimele acte normative emise de cabinetul Mugur Isarescu. E contrasemnata de Radu Berceanu, fost ministru al industriilor (actual al transporturilor) si de liberalul Decebal Traian Remes, fostul sef al finantelor.
Ordonanta prevede compensarea unei datorii, din anii ‘80, a defunctei URSS catre Romania. Suma: 21,7 milioane de dolari. Modalitatea de plata: livrari de echipamente energetice din Federatia Rusa pentru modernizarea CET Mintia.

Mecanismul stingerii datoriei: Termoelectrica SA (de care apartine CET Mintia) ia in primire utilajele rusesti, apoi vireaza, esalonat, contravaloarea acestora la bugetul de stat. Planul a esuat insa partial. In 2003, rusii au scapat de datorie, dar echipamentele furnizate de ei zac de ani buni in curtea termocentralei din Deva. Nefolosite si cu garantia expirata.

________________________________________

Datoria sovietica

Datoria URSS s-a stins printr-un acord interguvernamental ruso-roman privind reglementarea reciproca a creantelor financiare in ruble transferabile.

Chiar daca, dupa prabusirea imperiului sovietic, rubla transferabila avea o cota de piata de cativa centi americani, rusii au acceptat sa-si plateasca datoria la valoarea nominala a rublei transferabile, echivalenta cu un dolar. Au avut insa o conditie strategica: in loc de bani sa dea utilaje industriale produse in Rusia. Aceasta era insa doar o mica parte a megaafacerii.

________________________________________

CONSORTIUL „SERVICIILOR”

Alianta firmelor cu epoleti

Intelegerea privind compensarea datoriei a fost urmata, in 2000, de acordarea contractului de retehnologizare a centralei, prin ordonanta de urgenta, unui consortiu. Fara licitatie, prin incredintare directa.

Victor Vaida, directorul general al CET Mintia din acea vreme, a declarat pentru EVZ: „Consortiul a fost decis la Bucuresti. Atunci, noi apartineam de Termoelectrica Bucuresti, eram doar o sucursala. Altii hotarau. Intr-adevar, s-au livrat echipamentele aduse din Federatia Rusa: o turbina, cazane, ma rog, si altele”. Azi, Vaida este director tehnic al termocentralei. A fost lider al PSD Hunedoara, iar presa locala l-a acuzat ca prin firma sotiei lui a capusat CET Mintia.

Sustinut de Moscova, consortiul era format din companii ale unor fosti ofiteri de spionaj din Rusia, Romania si Israel. Firmele membre: Global International 2000 SA (Romania), M.T.Il. Projects&Systems Ltd. (offshore din Cipru) si Babcock Borsing Power/Austrian Energy (Austria).

Prin Global s-au livrat echipamentele energetice pentru CET Mintia, valorand peste 20 de milioane de dolari. Kremlinul are interese directe in firma: sediul social este in Bucuresti, Piata Charles de Gaulle, chiar in cladirea fostei misiuni comerciale sovietice din Romania. Impozantul imobil apartine, de fapt, presedintiei Rusiei.

Ofiterul GRU

Din firma gazduita de Kremlin o cincime este detinuta de Engineering Company Ziomar, casa de comert a gigantului industrial de stat, ZiO Podolsk, producator rus de masini nucleare si energetice, implicat in numeroase scandaluri internationale. Un singur exemplu: programul de imbogatire a uraniului din Iran.

Ziomar este reprezentata in Romania de Victor Ustinov, fostul atasat comercial al Rusiei la Bucuresti. O parte din profitul casei de comert este manevrat printr-un off-shore (Mardima Company Ltd.) din Insulele Virgine Britanice, actionar in Ziomar.

Firma ruseasca e asociata in Global cu un ofiter in rezerva al trupelor speciale (Spetnatz) din cadrul GRU – fostul serviciu de spionaj al Armatei Rosii. Nascut la Soroca, in Republica Moldova, Boris Golovin a luptat, pe vremuri, in Afganistan, iar acum este in rezerva si reprezinta in Romania interesele lui Oleg Deripaska si Igor Ziuzin, doi mari oligarhi rusi legati ombilical de afacerile escrocului international Mark Rich.

Implicat in scandalul „Sunoil”, Golovin spune ca face afaceri in Romania din 1995. Fostul ofiter al Armatei Rosii este prieten si partener de „business” cu celebrul Nicolae Bogdan Buzaianu, „cel mai destept baiat” din afacerile clientelare cu energie. Acelasi Boris Golovin este si actionar majoritar in Global, despre care spune ca s-a infiintat ca sa pregateasca terenul pentru investitii in Romania ale unor mari companii rusesti.

Intr-o romana stricata, el a povestit pentru EVZ: „Noi am facut multe oferte la Deva, bine gandite. Am adus turbina, cazan la numai 21 de milioane de dolari. Am adus echipamente pe care nu poti sa le aduci cu banii astia. Numai turbina costa atat de mult… Cazanul e de la ZiO Podolsk, iar turbina de la LMZ, unde este actionar Siemens”.

In LMZ (Leningradsky Metallichesky Zavod) are interese si Vladimir Potanin, un oligarh influent, absolvent al Academiei KGB si fost adjunct al premierului.

Directorul de la Industrii

Unul dintre „pionii” lui Golovin&Ziomar e Horia Bejan, fost director in Ministerul Industriilor. Din anii ‘80 pana in 2001, Bejan a fost adjunct al directiei generale de comert exterior. Era in functie in 2000, cand guvernul a emis ordonanta de modernizare a CET. Tot atunci, era actionar minoritar in Global.

Nu vede niciun conflict de interese: „Nu m-am ocupat eu de contractul respectiv. Cand eram la minister m-am ocupat de spatiul ex-sovietic, dar nu si de ordonanta. Deci nu era in limita mea de activitate. Eu n-aveam nicio functie executiva in firma. Eram doar actionar. Nu administrator. Eu stiu ce se intampla acolo? (…) Ordonanta a fost emisa pe timpul lui Constantinescu si a trecut de parlament in vremea lui Nastase. Totusi, au fost doua guverne care au aprobat”.

Asociatul lui Iavorski. Legaturile lui Bejan in spatiul fostei URSS dateaza din anii ‘80, cand acesta a gestionat participarea romaneasca la constructia combinatului ucrainean de la Krivoi Rog. In timp ce activa in minister, Horia Bejan a fost asociat in afaceri si cu Constantin Iavorski – fost angajat al oligarhului rus, Roman Abramovici, si fost ministru al energiei in Republica Moldova.

Suspectat ca ar fi colonel KGB in rezerva, Iavorski a monopolizat ani la rand furnizarea de combustibili energetici (carbune si pacura) catre termocentralele romanesti, angajand la firmele sale o armata de ofiteri SRI. Tot tranzactiile cu carbune i-au adus fata-n fata pe Bejan si Golovin.

Societatea primului (Putna SA) a intermediat importurile de carbune facute de compania Infinity, a fostului ofiter GRU. Pe langa Global, Horia Bejan mai este asociat cu Golovin si in alte afaceri cu iz rusesc.

________________________________________

TONYA HALPERN

Pionul spionajului militar israelian

M.T.Il. Projects&Systems Ltd, a doua firma din consortiul desemnat in 2000 sa retehnologizeze CET Mintia, este un off-shore din Cipru. In jurul casutei postale s-a dezvoltat grupul de afaceri al israeliencei Tonya Halpern, implicata in scandaloasa privatizare a Hotelului Bucuresti.

Potrivit unor surse EVZ, atat Tonya Halpern, cat si defunctul ei sot, Moshe, proveneau din structurile AMAN – serviciul de spionaj al armatei israeliene. Halpern insa neaga. Aliatul in afaceri al Tonyei Halpern a fost Constantin Iavorski, alaturi de care a cartelizat licitatiile de furnizare a carbunelui catre termocentralele romanesti.

Alti prieteni „de bani” ai afaceristei sunt Alexandru Bittner si Adrian Petrache – sefii gruparii „Mafia de Baneasa”; Eliahu Rasin – urmarit penal pentru fraude; Marian Schwartz – fost ofiter AMAN. Plus gruparea ruseasca care a devalizat Nova Bank. Victor Vaida, directorul tehnic de la CET Mintia, sustine: „Cunosc numele Tonyei Halpern. Firma ei, membra in respectivul consortiu, trebuia sa incheie contractul de retehnologizare, adica sa contribuie la lucrarile de modernizare”.

________________________________________

VA TECH&BUZAIANU

“Baiatul destept”, prins in joc

Al treilea membru al consortiului era Babcock Borsig Power (BBP) – Austrian Energy. Din 1999, VA-Tech detinea 10 la suta din colosul german BBP (care preluase „Austrian Energy”, divizie a VA-Tech). In 2000, aceeasi VA-Tech controla VA Tech Hydro, firma implicata in rasunatorul scandal al retehnologizarii Portilor de Fier I si II.

Asadar, entitatile VA Tech primeau contracte avantajoase, fara licitatie, de la statul roman. Firma era reprezentata in Romania de Nicolae Bogdan Buzaianu – fondatorul Energy Holdings si prietenul lui Boris Golovin.

Coincidenta: contractul de consultanta juridica pentru modernizarea CET Mintia a revenit atunci tocmai casei de avocatura „Bostina&Asociatii”, partenerul traditional al lui Buzaianu. BBP a dat faliment in 2002, fiind preluata de japonezii de la Hitachi.

________________________________________

KGB ATOMIC

Uzina ZiO Podolsk si casa ei de comert, Ziomar, functioneaza intr-un holding numit EMAlliance-Atom, preluat in 2006 de Atomenergomash, unul dintre pilonii industriei nucleare din Rusia. Tranzactia a fost finantata de grupul Alfa Bank, al controversatului oligarh Mikhail Fridman.

Toate aceste operatiuni au fost programate de Kremlin. Obiectivul: realizarea unui sistem integrat de stat al companiilor nucleare rusesti. Monopolul are si un nume: TVEL Corporation – prin care guvernul rus controleaza Atomenergomash, EMAlliance-Atom (ZiO Podolsk si Ziomar), precum si alte uzine atomice mostenite din era sovietica.
In 2004, fostul ofiter KGB Serghei Prikhodko a fost numit director general al TVEL Corporation de Vladimir Putin. Pana atunci fusese seful adjunct al administratiei prezidentiale, dar si consilierul lui Putin pe politica externa. Numirea lui face parte din politica „tarului” de a-si pune apropiatii in functiile de decizie ale marilor companii de stat. Asemenea lui Putin, majoritatea provine din KGB.

________________________________________

SRI „IN ACTIUNE”

Colonelul de contraspionaj

Stanga. Vasile Stanga. Este colonel (r) SRI. Si el a fost actionar in Global, cot la cot cu Ziomar, Boris Golovin si directorul Bejan. Pe vremea lui Ceausescu, Stanga a fost sef de birou-contraspionaj in cadrul Securitatii. Specialitatea: lipoveni-ucraineni. Dupa Revolutie, colonelul a devenit consilierul lui Virgil Magureanu, cel mai controversat ex-director SRI.

Ulterior, Stanga a fost propulsat in fruntea Corpului de Control al compartimentului Contraspionaj din SRI. Fiind in functie la data infiintarii firmei Global (iunie 1999), colonelul l-a folosit ca paravan pe propriul sau cumnat, Vasile Cadariu. Acesta a fost pus actionar in Global pana in ianuarie 2004, cand ofiterul SRI iesit la pensie l-a inlocuit in societate, preluand procentul (16a) de participatii si devenind cenzor.

Rasplata

Un an mai tarziu, in februarie 2005, Stanga i-a cesionat lui Boris Golovin partea sa din Global. Desi tranzactia s-a facut la valoarea nominala a actiunilor, lui Stanga i s-a promis o rasplata consistenta.

Intr-un document obtinut de EVZ – denumit „Conventie civila” si intocmit de Golovin, Bejan si Stanga – se arata: „Domnii Golovin Boris si Bejan Horia Constantin apreciind activitatea deosebita a domnului Stanga Vasile, la promovarea proiectului Mintia-Deva, proiect ce se deruleaza prin SC Global International 2000 SA, au hotarat sa doneze o parte din veniturile proprii ce le vor realiza din acest proiect domnului Stanga Vasile, chiar daca acesta nu va mai fi actionar la Global (…).

Nivelul acestei donatii este 50.000 de euro si va fi platita neconditionat si imediat din suma incasata de domnii Golovin Boris si Bejan Horia din avansul ce va fi primit in cadrul contractului de modernizare a Grupului 1 de la Mintia Deva”.

Colonelul (r) Stanga s-a eschivat sa detalieze ajutorul „deosebit” pe care l-a oferit lui Golovin&comp cand era ofiter activ de informatii. El a precizat insa ca n-a primit niciun ban, apoi ne-a explicat: „Datoria URSS catre noi provenea din implicarea Romaniei la realizarea combinatului de la Krivoi Rog. Rusia n-a vrut sa plateasca decat in echipamente. Astfel, CET Mintia depinde de carbunele rusesc. Ar fi venit si echipament din Romania, dar erau interese sa vina din Rusia”.

________________________________________

LICITATIE

Stratagema ruseasca: „suntem favoriti”

August 2006, Bucuresti. La un an dupa vizita lui Basescu la Moscova, guvernul Tariceanu emite o ordonanta de guvern prin care modifica actul normativ al cabinetului Isarescu.
Dupa multe balbe, retehnologizarea Electrocentrale Deva SA (numele actual al CET Mintia) intra acum in linie dreapta. Potrivit ordonantei Tariceanu, termocentrala va contracta un credit in valoare de 67,9 milioane euro pentru asigurarea partiala a resurselor financiare necesare reabilitarii Grupului 1.

Ministerul Finantelor va garanta imprumutul in proportie de 80%, dobanzile, primele de asigurare si comisioanele. Rambursarea creditului va fi asigurata de Electrocentrale Deva din surse proprii. Noutatea: urmeaza si o licitatie pentru incredintarea contractului de modernizare.

Valoarea totala a acestuia e estimata la aproximativ 100 de milioane de euro. Dupa „colt”, Boris Golovin isi freaca mainile. Chiar daca, aparent, au pierdut avantajul incredintarii directe, rusii lui au un avantaj major.

Cine ia banii

In timp ce directorul tehnic al Electrocentrale Deva, Victor Vaida, nu comenteaza pe marginea licitatiei care se prefigureaza, Golovin este sigur ca va inhata contractul.
Argumentatia lui: „Bineinteles ca dorim sa continuam contractul de retehnologizare. Anul asta o sa fie licitatie, unde vom participa. Practic, cine poate sa preia tot acum? Sa dea din nou garantie? Totusi, echipamentele au stat cinci ani. Eu nu cred ca cineva, o alta firma, o sa preia raspunderea echipamentelor care au stat sase ani… Altii le pot arunca la fier vechi (rade). Firmele astea din Vest, va inchipuiti, nu stiu proiectarea, trebuie sa bage bani pentru garantii, sa ajunga la anumiti parametri. Tehnic, nu se poate. Anul asta trebuie sa fie licitatia. Garantia a expirat deja, asta-i problema. Numai noi putem sa dam din nou garantie, sa ne luam raspunderea, pentru ca stim punctele slabe si ce trebuie facut ca utilajele sa nu pice. Atunci cand dai garantia o faci pentru tot sistemul. Noi stim tehnologia si tot ce trebuie facut din nou. Centrala a fost proiectata de cel mai mare institut rusesc de profil. La noi a ramas documentatia de asistenta la montaj. (…) Daca oricine altcineva vine, va pune conditii: nu dam garantie, nu stim unde au fost produse echipamentele, ce puncte slabe au… Noi, daca venim, dam garantie. Dar cu bani! Garantia costa. Pentru emiterea ei se plateste”, ne-a declarat Golovin.

Practic, rusii sunt favorizati de un cerc vicios. Au lichidat datoria URSS prin echipamente, dat tot ei mizeaza in continuare ca vor castiga bani din punerea lor in functiune. In conditiile in care utilajele au garantia expirata, este uzual ca numai firmele producatoare (LMZ si ZiO Podolsk) sa emita alta noua.

Golovin sustine ca nu stie inca ce firma va participa la licitatie, direct ZiO Ziomar din Rusia sau intermediarul Global. Pana atunci, cea din urma furnizeaza carbune termocentralelor: „Globalul a castigat licitatia de furnizare de carbune la Iasi. Am adus si la Sueava. Am castigat si la Deva. Carbunele e din Rusia”, a conchis fostul ofiter GRU. Contractele de la Iasi si Suceava valoreaza impreuna 10,2 milioane de dolari.

________________________________________

Transformarea mintia

Centru de cost independent

Pana acum, colosul energetic din Deva a suferit cateva transformari de natura juridica. In 2001, CET Mintia s-a transformat din simpla sucursala a Termoelectrica in societatea comerciala Electrocentrale Deva, avand personalitate juridica distincta si functionand ca filiala in cadrul companiei de stat. Transformarea a permis reluarea finantarii, de catre Banca Mondiala, a lucrarilor de modernizare.

Ceea ce in 2000 se sistase. Astfel, este posibila contractarea de credite, dar si pastrarea in functiune a complexului energetic in caz ca Termoelectrica intra in faliment.
Spargerea Termoelectrica in parti profitabile ori paguboase a fost solutia gasita de autoritatile romane pentru a multumi Banca Mondiala si FMI care, de la mijlocul anilor ‘90 si pana in timpul guvernarii PSD, aratau cu degetul spre datoriile de miliarde de dolari acumulate de marile companii energetice – faimoasele arierate.

29 Martie 2007

Mihai Munteanu, Calin Cosmaciuc

“Ostasul sovietic” aduce mogulii

Fostul ofiter GRU, Boris Bolovin, reprezinta in Romania interesele Kremlinului si ale oligarhilor rusi

Un fost ofiter al spionajului militar al URSS povesteste pentru EVZ cum lucreaza in Romania cu doi dintre cei mai influenti oligarhi rusi.

Interesele financiare ale oligarhilor rusi, Oleg Deripaska si Igor Ziuzin, se intalnesc in Romania printr-un fost ofiter al trupelor speciale (Spetnatz) din cadrul GRU – fostul serviciu de spionaj al Armatei Rosii. Personajul se numeste Boris Golovin, iar EVZ a dezvaluit ieri implicarea sa in retehnologizarea Electrocentrale Deva, al doilea producator national de energie electrica.

Cunoscuti drept „ucenicii” lui Marc Rich – cel mai mare evazionist mondial -, Deripaska si Ziuzin isi extind afacerile in piata comuna europeana, preluand, in tacere, o parte semnificativa din industria Romaniei.

Pionul principal e Boris Golovin, reprezentantul din tara noastra al Casei de comert care a pus stapanire pe doua mari combinate metalurgice romanesti, privatizate de guvernul Nastase: COS Targoviste si Industria Sarmei SA Campia Turzii. Ambele sunt detinute acum de grupul Mechel, controlat de Igor Ziuzin, a carui avere se ridica la 1,7 miliarde de dolari.
In paralel, Boris Golovin a dezvoltat la Resita o uzina ce asambleaza autobuzele rusesti fabricate de Oleg Deripaska. In business participa fosta societate de stat UCM Resita, al carei patronaj actual e legat ombilical de „baiatul destept” Nicolae Bogdan Buzaianu, mogulul energiei.

Golovin si Buzaianu sunt parteneri de afaceri. EVZ detine o inregistrare in care primul le confirma unor asociati ca a intermediat o turbina energetica din Rusia pentru firma VA Tech, reprezentata de Buzaianu in anii ‘90. Turbina a fost montata la Portile de Fier, in cadrul controversatului contract de retehnologizare.

________________________________________

IGOR ZIUZIN

Seful atotputernic, omul cu „un avion de specialisti”

In 2001, oligarhul Igor Ziuzin, seful lui Boris Golovin, a aparut brusc pe firmamentul bogatilor lumii. Atunci, el a preluat oficial Uzina Metalurgica Celiabinsk direct de la Glencore International, compania de intermediere fondata de Marc Rich in Elvetia. Ulterior, marele combinat din Celiabinsk – un colos al industriei sovietice, a devenit nucleul grupului Mechel, detinut, oficial, de Ziuzin. In acea perioada, rusul imbogatit peste noapte a inceput ofensiva de achizitii in Europa de Est.

In 2002, fostul COS Targoviste (n.r. – Mechel Targoviste, noul nume) a fost privatizat de guvernul Nastase in favoarea lui Ziuzin. Un an mai tarziu, a venit randul societatii Industria Sarmei Campia Turzii SA (Mechel Campia Turzii).

Uzinele romanesti au fost incluse in grupul OAO Mechel, alaturi de combinatul metalurgic din Beloretk, intreprinderea Viantilski (ambele din Rusia), fabrica de tevi Zeljezara din Croatia si „gigantul” din Celiabinsk. In acelasi trust au fost integrate si minele lui Ziuzin din Kuzbass (regiunea Urali), care furnizeaza carbune, prin intermediari, catre numeroase termocentrale romanesti.

Suveica ruseasca din Virgine

OAO Mechel este cotat la Bursa din New York. Potrivit documentelor obtinute de EVZ, de la US-Securities and Exchange Commission, grupul lui Ziuzin este controlat printr-o suveica transfrontaliera de firme off-shore, care se ramifica din Cipru, Elvetia si Marea Britanie pana in Insulele Virgine Britanice (BVI).

De altfel, in BVI, a fost infiintata casuta postala Britta Investments Limited, una dintre firmele-mama care au actiuni in Mechel. Adresa: Pasea Estate din Road Town – capitala coloniei britanice din Caraibe. Concret, Britta a fost inregistrata la firma de administrare Morgan&Morgan, al carei sediu este chiar la adresa mentionata. Morgan&Morgan este o societate de consultanta, specializata in gestionarea firmelor off-shore din BVI.
In Road Town, EVZ a descoperit ca aceeasi Morgan&Morgan mai gestioneaza o alta casuta postala cu interese in Romania. Este vorba despre Dilcor International Ltd., off-shore-ul prin care oligarhul rus Oleg Deripaska a preluat de la controversatul Constantin Iavorski fostul combinat de stat Alor Oradea. Acum inchis, Alor a fost singurul producator de alumina tubulara din Europa.

Dilcor a fost investigata de politia din Liechtenstein, la cererea autoritatilor din Israel. Motivul: conexiunile dubioase financiare dintre Deripaska, Mihail Cernoi si Iskander Mahmudov – personaj prezent si in afacerea Rafo Onesti.

De la Marc la Boris

Afacerile lui Ziuzin cu „traderul” Marc Rich au traditie. Un contract comercial din august 2001, incheiat de Glencore cu firma elvetiana Conares Trading si intrat in posesia noastra, releva o tranzactie uriasa parafata de Ziuzin cu oamenii lui Rich. Primul se obliga sa livreze catre intermediarul Glencore peste 32.000 de tone de nichel rusesc in perioada 2001-decembrie 2004.

Conares Trading este o casa de comert infiintata in cantonul Zug din Elvetia, la aceeasi adresa cu multe dintre firmele lui Marc Rich, cel supranumit „Nasul Kremlinului”. Initial, Conares a functionat ca trader pentru combinatul de la Celiabinsk. Apoi, aceasta fost preluata in 2001 de Ziuzin, cu tot cu Conares.

In fine, combinatele romanesti de la Targoviste si Campia Turzii au fost cumparate prin acelasi intermediar elvetian, care a operat pana de curand in numele grupului Mechel. Fostul ofiter sovietic Boris Golovin, reprezentant al Conares, a precizat pentru EVZ: „Nu mai exista Conares. Acum se numeste Mechel”.

Noua casa de comert a oligarhului Ziuzin se numeste Mechel Trading si a fost inregistrata tot in Zug, la aceeasi adresa cu Conares. Ba chiar a facut si un pui in Romania: Mechel Casa de Comert SRL din Bucuresti este detinuta suta la suta de firma-mama din tara cantoanelor.

Prin traderii sai, rusul deruleaza exporturi masive din tara noastra, iar printre clientii sai de baza figureaza companiile dezvoltate in umbra lui Marc Rich.

Ziuzin, in Romania

Acum doua saptamani ne-am intalnit cu Boris Golovin la sediul firmei sale din Bucuresti, Romcar Russian Buses. Fostul ofiter GRU ne-a spus:

„Proprietarul Mechel, Igor Ziuzin este aici (n.r. – in Romania). M-am intalnit cu el azi, la ora 8.00. Am fost impreuna la COS Targoviste. Au inaugurat o masina de turnare continua, cea mai buna din Europa. Au investit 35 de milioane dolari acolo. Peste obligatiile asumate in contractul de privatizare. Vreau sa atrag oameni care au bani sa vina aici sa bage banul. Ziuzin este foarte serios. Eu vad cum lucreaza. Are un avion de specialisti”.

Golovin ne-a mai dezvaluit ca unul dintre scopurile vizitei oligarhului in Romania este achizitionarea unei electrocentrale din tara noastra. Interesele lui Ziuzin ne-au fost traduse chiar de omul lui: „Domeniul lui este mineritul de carbune, productia de otel si energia. Daca controlezi productia, de ce sa nu bagi aici banul ca sa produci energie electrica pentru intreprinderile tale? Ai controlul preturilor”.

________________________________________

INDUSTRIA AUTO, SARCINA DE LA PUTIN

Proiectul „Deripaska” la UCM Resita

„Oleg Deripaska a primit sarcina de la presedintele Rusiei sa revigoreze industria automobilelor rusesti”, spune Boris Golovin. In Romania, interesele oligarhului se leaga de Uzina Constructoare de Masini Resita, detinuta de oamenii mogulului energiei, Nicolae Bogdan Buzaianu. Acesta are legaturi mai vechi cu afaceristii din spatiul ex-sovietic, cum ar fi asocierea sa cu Constantin Iavorski, fost angajat al lui Roman Abramovici.

Compania lui Deripaska, GAZ Ruskii Autobus, e un gigant rus care, sustine Golovin, a cumparat Chrysler si Gaz Volga, fabrica de pe vremea URSS.

„Deripaska voia sa vina direct la Resita, dar, dupa analiza pe care a facut-o, cu taxe, cu tot, nu i-a iesit la socoteala, economic vorbind. Dar acum, cu intrarea in Europa, sunt facilitati foarte mari. Au disparut taxele. Erau 30% la autobuze, iar pe urma au ajuns la 11a. Rusia are taxe zero cu Europa. Acum, daca Romania a intrat in UE, trebuie sa accepte taxele europene. Si atunci este profitabil. Poate, pe viitor, cand incepe productia, Deripaska va cumpara actiuni”, povesteste Golovin.

Caroseria se face in Rusia, licentele sunt cumparate de la grupul lui Deripaska. Autobuzele sunt produse la Resita, iar piata vizata e cea interna. Producatorul e firma Robus, controlata de UCM Resita. Golovin detine un procent foarte mic in Robus, in schimb, controleaza Romcar Russian Buses SA, casa de comert pentru acest proiect.

Printre actionarii si administratorii Romcar ii regasim pe Horia Bejan (fostul director din Ministerul Industriilor), Vlad Soare (fost presedinte Bancorex si al grupului Gelsor, al lui Sorin Ovidiu Vintu) si Corneliu Rosu, fost candidat al PNG (formatiunea lui Gigi Becali) la Primaria Capitalei.

Soare, administrator al firmei, ne-a declarat ca i-a facut lui Golovin un plan de afaceri dupa ce l-a cunoscut, in urma cu un an si jumatate. „Probabil ca nu le-a placut”, a adaugat. Sustine ca s-a retras din firma, dar informatia nu a fost actualizata de Registrul Comertului.

UCM Resita a incheiat anul trecut cu o pierdere de 15 milioane de euro.

Compania a fost privatizata la sfarsitul anului 2003. Firma INET AG din Elvetia, in consortiu cu asociatia salariatilor, a fost singurul ofertant.

Potrivit unei stiri Mediafax, cumparatorul trebuia sa aiba minimum 15 ani de experienta in domeniul utilajelor. INET AG avea insa ca obiect de activitate „detinerea de actiuni la alte intreprinderi”, conform registrului elvetian al comertului. Firma e administrata, potrivit CRJI, de Beat Corpataux, asociat cu Buzaianu in afacerea „Energy Holding”.
Suma achitata pentru UCM a fost 13,1 milioane euro. Dupa cum au spus cei de la Resita, statul s-a angajat sa le stearga datoriile istorice, dar in 2006 firma era mentionata printre marii debitori.

Negociatorul Buzaianu

Recent, presedintele UCM Resita, Adrian Chebutiu (si el un apropiat al lui Buzaianu si fost vicepresedinte al Energy Holding), a recunoscut ca Buzaianu a negociat privatizarea de la Resita. UCM era subcontractant in afacerea „Portile de Fier”, revenindu-i 12 milioane de franci elvetieni din scandaloasa afacere gestionata de acelasi Buzaianu, ca reprezentant al VA-Tech.

El a sustinut, de asemenea, ca INET e o firma cu actiuni la purtator, ceea ce inseamna ca proprietarul poate fi oricine. Reporterii EVZ l-au intrebat pe Boris Golovin daca Buzaianu este in spatele afacerii de la Resita. „Nu pot sa spun. Poate… nu pot sa spun, nu pot sa confirm”, a raspuns Golovin, razand.

________________________________________

Oligarhia si mogulul

Firma lui Golovin, in casa lui Buzaianu

Compania lui Golovin, Romcar Russian Busses, are sediul chiar in casa lui Nicolae Bogdan Buzaianu din zona Piata Aviatorilor. Legaturile dintre Golovin si Buzaianu sunt vechi. „Sunt prieten cu Buzaianu, il cunosc de ani multi”.

Reprezentantul oligarhilor a incercat sa intermedieze o afacere cu energie intre Buzaianu si COS Targoviste (a lui Ziuzin), dar spune ca aceasta a esuat intrucat cei de la combinat „au pus conditii dure”. Golovin mai spune ca nu au gasit inca un domeniu comun de „business”. „Din pacate, pentru ca el e baiat bun, destept”, a completat el.

30 Martie 2007

Mihai Munteanu, Calin Cosmaciuc

“Miliardar rus, cumpar fabrica de megawati la Giurgiu”

Oligarhul Igor Ziuzin a facut slalom printre “gunoaiele” din sudul Romaniei.
El ar putea cumpara o termocentrala in care sa investeasca 200 de milioane de euro si sa pastreze doar jumatate dintre angajati.

Odata cu intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, oligarhii Moscovei isi extind afacerile pe teritoriul tarii noastre. Vizata e si industria energetica, domeniu in care inceputul anului a adus miscari de trupe dinspre Est.

Astfel, Igor Ziuzin, miliardarul rus cu afaceri in Romania, intentioneaza sa achizitioneze termocentrala din Giurgiu, Uzina Termoelectrica SA, care apartine de consiliul judetean.Aceasta ar crea o sursa de energie pentru intreprinderile pe care colosul rus Mechel, al carui proprietar e Ziuzin, le are in Romania.

Oligarhul care a primit afacerea de la megaescrocul international Marc Rich mai are un avantaj: e unul dintre furnizorii principali de carbune ai termocentralei, ca si ai altora din Romania. Daca va cumpara centrala, el va furniza materia prima, el va produce si tot el va consuma. Si mai poate si sa vanda.

Salvatorul si concedierile

Intentia lui Ziuzin a fost facuta publica, intr-o declaratie acordata EVZ, de reprezentantul sau din Romania, Boris Golovin. Dupa cum am relatat, Golovin, fost ofiter al spionajului militar sovietic, e si intermediarul altui oligarh, Oleg Deripaska, dar si al companiei de stat Ziomar, implicata intr-o schema de compensare a datoriei URSS fata de Romania.

Mechel e un gigant din domeniul carbunelui si otelului. In Romania, a preluat Combinatul de Oteluri Speciale Targoviste si Industria Sarmei Campia Turzii.

Golovin ne-a povestit: „I-am spus lui Ziuzin: „Dragul meu, fa-ti o strategie. (…) Daca tu controlezi productia, produsul finit, de ce sa nu bagi aici banul ca sa produci energie electrica pentru intreprinderile tale. Ai controlul preturilor. Nu mai arunci banii”. A fost de acord, iar acum studiaza propunerea. Sper sa-l conving pe el sa vina cu investitia de aproape 200 de milioane de euro”.

Reprezentantul oligarhilor rusi zugraveste venirea lui Ziuzin ca pe cea a unui salvator: „E in dezastru zona Giurgiu, orasul n-are viitor. Centrala e in paragina, are datorii si o sa intre in faliment. Trebuie sa bage cineva bani multi.” Dar „salvatorii” au si alte ganduri: eventuale concedieri de personal, de la 1.000 de angajati la 500.

Datorii de sters

Procedurile de privatizare la Giurgiu au fost initiate, cel putin pe hartie, in urma cu exact doi ani. Uzina face parte din grupul celor 34 de intreprinderi de stat ale caror datorii urmeaza sa fie sterse, conform unei ordonante de urgenta a cabinetului Tariceanu.

ANAF isi propusese, la finele lui 2006, sa execute silit termocentrala, insa a suspendat procesul pentru ca populatia sa nu ramana fara caldura. Datoriile depaseau zece milioane de euro.

Presedintele Consiliului Judetean Giurgiu, Victor Boiangiu, a confirmat negocierile, insa spune ca discutiile recente s-au referit la preluarea de catre Mechel a productiei de energie pentru populatie.

„M-am intalnit cu Igor Ziuzin. Doresc o gigacalorie ieftina, produsa prin carbune. De aceea consider viabila solutia Mechel, cel mai mare distribuitor de carbune din Rusia. Avem doua puncte de vedere, noi, consiliul judetean, si Primaria Giurgiu. Primaria doreste distributia caldurii prin realizarea unui sistem racordat de gaze. Dar aceasta presupune costuri mult mai mari. (…) Daca rusul vine si produce energie ieftina prin cogenerare, e mult mai avantajos pentru populatie.” Boiangiu si Ziuzin urmeaza sa ajunga la intelegerea finala peste o luna.

________________________________________

FURNIZORUL HALPERN

Contract de 5 milioane de dolari

Un „furnizor” de carbuni al centralei de la Giurgiu este Petlon Entreprises, compania Tonyei Halpern, israelianca implicata in afacerile lui Boris Golovin sustinute de statul rus.

Infiintat in Cipru, Petlon e, de fapt, intermediar pentru carbune din Rusia. Firma lui Halpern, suspectata ca a lucrat pentru serviciile de spionaj militar ale Israelului, a primit, anul trecut, la Giurgiu, un contract de 5 milioane de dolari, prin care Petlon furnizeaza 60 de mii tone de carbune rusesc, produs de grupul Mechel.

Firma Tonyei Halpern a cartelizat licitatiile de furnizare a huilei catre CET-urile romanesti, printre care si SCUT Giurgiu, clientul sau traditional.

________________________________________

UN OLIGARH PE TEREN

La uzina, printre gunoaie

Ziuzin a vizitat Giurgiu in urma cu doua saptamani, impreuna cu propriii specialisti din Rusia. Vizita a fost pe nepregatite. Oligarhul a venit cu avionul la Bucuresti, dupa care a mers cu masina pana la Giurgiu.

Martorii oculari spun ca a luat la puricat toata uzina termoelectrica, inclusiv locurile unde se depoziteaza cenusa. Inginer de profesie si un om destul de nepretentios, Ziuzin a fost nevoit sa mearga „chiar si prin gunoaiele din zona” pentru a inspecta tot ceea ce era de inspectat, afirma sursele citate.

________________________________________

Esec rusesc pe malul opus al Dunarii

Boris Golovin ne-a spus si mai mult. Ca Ziuzin priveste si spre Ruse, unde e si acolo o termocentrala de vanzare. „Ziuzin a vizitat in Bulgaria cateva centrale (…). El vrea sa participe la licitatia de preluare a unei centrale de la Ruse, care este in functiune (…).”

Reporterii EVZ au mers la Ruse pentru a vedea cat de interesati sunt rusii de producatorii de energie ai „vecinilor” de la sud de Dunare.
Ruse e un oras in care se intalnesc spiritul balcanic, arhitectura care-i aduce renumele de Mica Viena si aspiratia de localitate a Uniunii Europene.

Odata cu intrarea in Uniune au disparut numeroasele taxe de la vama, asa ca aici au dat buzna romanii, veniti la cumparaturi.
Aflat la trei kilometri de Dunare, CET-ul bulgaresc aduce cu cele din Romania, mosteniri ale erei industriale. Suntem primiti de directorul executiv al Toplokicacia Ruse (termocentrala), Tonyo Tomov.

E circumspect cand vine vorba despre rusi si povesteste ca se negociaza vanzarea termocentralei catre compania de stat din Slovenia, Holding Slovenske Elektrarne, selectata la sfarsitul anului trecut pentru negocieri finale.

Bazele de date accesate de EVZ arata insa si un interes constant al rusilor. Printre cele sapte firme care s-au inscris au fost firma lui Ziuzin – Mechel International AG din Zug (Elvetia), dar si Inter RAO UES, reprezentantul colosului de electricitate RAO UES din Rusia. Si Gazprom a fost interesat, dar Overgas, firma in care aparea actionar, nu s-a calificat.

Suma cu care slovenii au intrat in negocierile finale a fost de 85 de milioane de euro. In final, ei devin proprietarii unei termocentrale pe care, in anul 2004, o castigasera la licitatie rusii de la RAO UES. Din motive neclare, au renuntat la plata celor 185 de milioane de euro cu care castigasera.

Carbune din Est, dar fara intermediari

Si aici carbunele vine din Rusia. „Il luam din zona Kuznetk, e de o calitate buna. Carbunele vine de la Mechel. Trimitem invitatii catre toate companiile care pot vinde carbune, iar in ultimii doi ani au disparut intermediarii. Diferenta de pret e acum mare, ne costa mult mai putin decat prin intermediari”, spune Tomov, directorul de la Ruse.

________________________________________

Consultantii oligarhului, legaturi cu Bittner

Perioada 2002-2003. In cadrul proceselor de privatizare a combinatelor COS Targoviste si Industria Sarmei Campia Turzii SA, beneficiarul Conares Trading (actuala Mechel Trading – casa de comert a lui Ziuzin) a beneficiat de serviciile de consultanta, oferite de o firma autohtona: Romair Consulting, patronata de un anume Gheorghe Boeru.

Acesta a fost, timp de 15 ani, ofiter in Armata Romana, dupa care s-a reprofilat, in 1995, pe afaceri. Firma lui a castigat numeroase licitatii pe bani publici.

Presa a aratat ca, in 2005, Romair Consulting a obtinut de la Administratia Lacuri, Parcuri si Agrement Bucuresti (ALPAB) contracte de efectuare a studiilor de fezabilitate pentru reecologizarea celor mai mari parcuri bucurestene (9,9 miliarde de lei vechi).

Directorul general al ALPAB, Virgil Carstea, este un apropiat al gruparii de afaceri conduse de Alexandru Bittner numite de Basescu „Mafia de Baneasa”.

Si Boeru are legaturi cu gruparea Bittner. El este administratorul fostei firme de stat Piscicola Arad, cumparata pe nimic sub guvernarea Nastase, de Petre Ion, omul lui Bittner.

Pentru Conares Trading, a prestat si societatea de avocatura „Anastasescu”, care a reprezentat juridic in Romania firma lui Igor Ziuzin. Patroana, Marieta Anastasescu, este avocata firmelor infiintate de Alexandru Bittner si este vecina in blocul de pe Zambaccian cu insusi Adrian Nastase. Ea a fost avocata celebrei „matusi Tamara”, pe care Bittner o consilia in afaceri.

CRJI a dezvaluit cum conexiunile lui Alexandru Bittner conduc tot spre oligarhii rusi. Primul indiciu se reflecta in Mastertrade Ltd., o firma din Marea Britanie care detine actiuni in societatile infiintate de Bittner la noi.

Mastertrade este administrata de avocatul englez Matthew Cunningham, judecat la New York, alaturi de oligarhul Mikhail Fridman, in procesul „Norex”. Acuzatiile: spalare de bani si mituirea unor oficiali guvernamentali din Moscova.

In acelasi proces sunt judecate Gillian Norah Caine si Susan Christine Cubbon, directoarele suveicii off-shore din Insula Man (Marea Britanie), care controleaza compania Heavy Industry din Anglia reprezentata de Bittner. Heavy Industry detine 65% din firma Piscicola Tour, careia guvernul Nastase i-a concesionat jumatate din Delta Dunarii.

________________________________________

CUMPARATI DE INDUSTRIA ARMELOR?

Ordinul lui Putin: Mechel se militarizeaza

Companiile metalurgice ale Mechel ar putea fi preluate de Rosoboronexport, o corporatie rusa de stat care intermediaza importurile si exporturile de armament, relata, recent, „Russian Business Monitor”.

Rosoboronexport a decis sa-si creeze o divizie speciala, care se numeste Russian Special Steel (RusSpetsStal), destinata producerii de otel pentru armament. Igor Ziuzin, bossul Mechel, a avut o intalnire cu presedintele rus Vladimir Putin.

Potrivit unui manager din industrie, „dupa o asemenea intalnire, un om de afaceri fie vinde, fie cumpara companii importante”.

2 Aprilie 2007

Oligarhii rusi vaneaza Romania

Miscarile magnatului Oleg Deripaska si ale lui Mihail Cernoi, “omul de la RAFO”, se afla sub lupa SRI.

Serviciile de informatii au monitorizat, in ultimii doi ani, implicarea oligarhului Mihail Cernoi, ai carui oameni controleaza si RAFO Onesti in industria aluminiului din Romania. Astfel, ofiterii de informatii au identificat legaturile de afaceri ale lui Cernoi cu alti magnati din spatiul ex-sovietic, Vitali Machitski si Oleg Deripaska.

Potrivit unei note SRI din 2006 referitoare la fratii Mihail si Lev Cernoi, a existat o tentativa de preluare a intregii industrii a aluminiului de catre grupul Ruskii Aluminii (Rusal), controlat de Deripaska. Acesta este ruda cu Boris Eltan, fostul presedinte al Federatiei Ruse, si a facut afaceri cu Mihail Cernoi, ambii fiind veterani ai “razboaielor aluminiului” din anii ‘90, soldate cu fraude si asasinate de tip mafiot.

“Pe teritoriul Romaniei, (…) exista reprezentanti ai grupurilor economice ce apartin sau au legaturi cu fratii Cernoi, care au dezvoltat sau incearca sa dezvolte afaceri in Romania”, se arata in nota.

E nominalizat grupul RINKO, proprietarul casei de comert Marco din Statele Unite, care, la randul ei, controleaza “perlele” industriei romanesti de aluminiu: ALRO Slatina, ALPROM Slatina si ALUM Tulcea. Grupul RINKO este patronat de un alt oligarh, Vitali Machitski (52 de ani).

Practic, Cernoi are interese intr-o ampla operatiune de preluare a intreprinderilor romanesti din industria de profil. Ofiterii SRI semnalau, anul trecut, intentia Rusal de a prelua firmele din Slatina si Tulcea.

“Personaj al crimei organizate”

“Personaj important al crimei organizate ruso-israeliene”, Cernoi a profitat de situatia politico-economica din Rusia anilor ‘90. Atunci, milioane de tone de aluminiu de provenienta ruseasca au inundat piata mondiala, potrivit documentului. Cernoi a preluat de la stat combinate din fosta URSS, prin compania sa, Trans World Ltd.

INTERESUL OLIGARHULUI

“Triada” Machitski-Deripaska-Cernoi

Presa a dezvaluit, in 2005, ca Machitski vrea sa-i vanda lui Deripaska intreprinderile de aluminiu din Romania, aceasta fiind strategia grupului RINKO. Practic, Cernoi, fostul partener lui Deripaska, ar deveni astfel unul dintre potentialii beneficiari ai preluarii in bloc a industriei romanesti de laminate. Interesele lui Deripaska sunt insa mai vechi.

Declansata la sfarsitul anilor ‘90, privatizarea industriei de aluminiu din Romania urma sa-l aiba ca actor principal pe nepotul lui Eltan. Grupul sau, Rusal, s-a retras insa de la privatizarea ALRO, cumparand doar combinatul ALRO din Oradea.

Acesta era controlat, in 2002, prin Dilcor International, un off-shore din Insulele Virgine, al carui nume aparea intr-o ancheta a politiei din Liechtenstein cu privire la legaturile dintre Deripaska, Cernoi si Iskander Mahmudov (personaj prezent si in afacerea RAFO).

Peste toate acestea, in noiembrie 2006, Cernoi a revendicat in justitie 20 la suta din Rusal, afirmand ca detine aceste actiuni (peste 3 miliarde de euro) pe numele lui Deripaska.
Mult-ravnita firma din Slatina face profit si din importurile de gaz de la Gazprom. In Romania, o firma controlata de ravnita societate ALRO intermediaza importurile de gaz din Rusia. Astfel, partenerul Gazprom (firma prin care se semneaza contractele de livrare a gazului) este compania Conef SA, controlata de aceiasi oameni de afaceri de la ALRO.

Adica de grupul Marco, al magnatului Vitali Machitski, care detine 99,97a din Conef prin compania din Slatina. Altfel spus, cel care aduce gaze in Romania este grupul Marco, in spatele caruia sta Machitski.

Faimosul disident rus Vladimir Bukovski a pus semnul de egalitate intre Gazprom si KGB, referindu-se la cohorta de manageri proveniti din structurile de decizie ale defunctei URSS.

Conef SA intermediaza in Romania aproape jumatate din cantitatea totala de gaze pe care Gazprom o livreaza tarii noastre. In 2005, Conef a adus pe plaiurile mioritice 1,5 miliarde de metri cubi de gaz rusesc. Acordul semnat de firma inregistrata in Romania cu Gazprom este valabil timp de 25 de ani si confera Conef o pozitie dominanta pe piata distributiei.

Pionul conservator

Totodata, in Romania, Conef a dezvoltat o vasta suveica de firma, participand direct in alte societati. Unul dintre pionii grupului rusesc este Dan Victor Alesandru, fost secretar de stat in Ministerul Economiei si Comertului (MEC) pana in august 2005. Alesandru fusese numit in functie din partea Partidului Conservator condus de Dan Voiculescu, din care face parte si fostul ministru Codrut Seres.

Implicat in mai multe scandaluri cu bani publici, Dan Victor Alesandru este acum administratorul firmei Conef Gaz, controlata in proportie de 70a de compania-mama, Conef SA. Interesele rusilor de la Conef graviteaza si in zona IMGB, fostul colos industrial ceausist. Scopul: fabricarea usilor de aluminiu.

La randul sau, Romplumb SA Baia Mare, cel mai mare producator autohton de plumb primar, a fost luat in vizor de oamenii lui Machitski. Conef a preluat un pachet minoritar (2,49a) in Romplumb, fiind asociat direct cu statul roman, prin MEC, care este inca actionar majoritar.
AFACEREA RAFO

Umbra lui Mihail Cernoi la Onesti

In aceeasi nota SRI, se arata ca Cernoi era interesat sa investeasca in Romania sume importante de bani, “in special prin achizitionarea unor agenti economici reprezentativi din domeniul industriei petrochimice”.

O investigatie privind implicarea lui Cernoi in afacerea RAFO a fost declansata, in secret, de autoritatile romane, scria “Financial Times” (FT) la sfarsitul anului trecut. Printre actionarii care s-au perindat pe la rafinaria din Onesti se afla fosti asociati ai oligarhului Cernoi.

Unii oficiali romani sunt convinsi ca in spatele oamenilor de afaceri de la RAFO se afla Cernoi, care insa a negat, consemna FT. El spunea doar ca a cumparat, in 2005, o parte din datoriile RAFO, dar i le-a vandut fostului sau asociat, Yacov Goldovski.

Primiti la Stolojan

Anul trecut, afaceristii de la RAFO au fost primiti la Cotroceni de Theodor Stolojan. Intalnirea a avut loc pe 14 martie si a fost urmata de o scrisoare semnata de reprezentantii Calder-A International B.V. (actionari RAFO), Ofer Kerzner si Uri Bider. Solicitarea Calder era de a demara o serie de proceduri in urma carora ar fi obtinut controlul total asupra afacerii si o reducere a datoriilor rafinariei la stat.

In scrisoare, afaceristii ii cereau lui Stolojan sa-i ajute pentru “finalizarea procedurii cu AVAS” Bider si Kerzner se refereau la stingerea unei datorii (7 milioane de euro) pe care RAFO o avea la AVAS.

RAFO e detinuta de Petrochemical Holding, o companie austriaca in care are interese Goldovski. Datoria la AVAS a fost platita, dar ramane in negociere cea catre Fiscul roman (peste 250 de milioane de euro). Atat Goldovski, cat si Bider sunt oameni de afaceri controversati din spatiul ex-sovietic.

24 Ianuarie 2007

Moscova ne baga in priza

Nepotul lui Eltan. Dupa prabusirea Uniunii Sovietice, Oleg Deripaska a izat pe relatiile sale cu puterea de la Kremlin

Gigantul energetic rusesc de stat RAO UES, condus de oligarhul Anatoli Ciubais, a intrat, printr-o firma-paravan, pe piata “baietilor destepti” din Romania.

In mare discretie, statul rus si-a trimis oamenii pe piata intermediarilor de energie din Romania. Ei au inregistrat, la jumatatea anului trecut, un banal SRL controlat la vedere de o companie cu sediul in Marea Britanie.

„Evenimentul zilei” a mers pe urmele proprietarilor acestei firme – care se ramifica undeva in nordul Europei. Inregistrate in Marea Britanie, Suedia, Norvegia ori Lituania, companiile au un numitor comun: sunt intesate cu angajati din spatiul ex-sovietic (majoritatea rusi) si au legaturi puternice cu RAO UES, colosul energiei din Federatia Rusa.
Aceasta corporatie de stat e condusa de Anatoli Ciubais, un oligarh care a supravietuit tuturor regimurilor de la Moscova: a fost omul lui Boris Eltan, iar acum a ajuns la aceeasi masa cu Vladimir Putin. In consiliul de administratie al RAO UES il intalnim si pe Oleg Deripaska, un alt oligarh rus cu interese de afaceri in Romania.

Intreprinderea-gigant de la Rasarit are un plan general de investitii de nu mai putin de 90 de miliarde de euro pentru urmatorii ani si se extinde in zonele limitrofe spatiului ex-sovietic.

Dupa cum am aratat in episoadele anterioare, oligarhii rusi cu afaceri in tara noastra incearca sa-si creeze sisteme integrate. Ei vor sa obtina, de exemplu, surse proprii de energie pentru industria metalurgica, pentru a nu mai depinde de furnizori romani.
In afara capitalurilor uriase de care dispun, au si alte argumente: carbunele, petrolul si gazele, pe care le pot oferi romanilor ca baza de negociere.

„Britanicii” cu accent slav

De cateva luni, „traderii” romani de energie, faimosii „baieti destepti” – cum i-a numit chiar presedintele Romaniei, Traian Basescu, au intrat la idei. In piata se vorbeste tot mai insistent despre un concurent din Rusia. Uriasa forta financiara a mostenitorilor imperiului sovietic le da fiori celor care au reusit sa faca averi colosale „din pix”, adica prin cumpararea de energie de la stat si vanzarea ei mai departe.

PASUL UNU. La sfarsitul lunii iunie 2006, la Registrul Comertului se inregistreaza Inteltra SRL, firma de distributie si comercializare a energiei electrice. Datele accesate de EVZ arata ca firma e administrata de Victor Drighenici, cetatean al Republicii Moldova, in varsta de 44 de ani.

Controlul total il detine unicul asociat Unitrade Services LLP, cu sediul in Londra. Capital social subscris: 600.000 de dolari, o suma mare care, inca de la infiintare, situa firma pe locul 20 in clasamentul societatilor comerciale dupa participarea straina. Expertii economici spun ca o companie cu o asemenea cifra de lansare are, in mod sigur, planuri mari de afaceri.

PASUL DOI. Inteltra incepe sa faca angajari. Se dau anunturi pe internet si se transmit si „din gura in gura”, intre angajatii altor companii din energie. Conditie obligatorie: cunoasterea limbii ruse. In luna decembrie a anului trecut, firma aparea deja ca furnizor de energie in scriptele Autoritatii Nationale de Reglementare in Domeniul Energiei.
PASUL TREI. Termocentrala Mintia-Deva e aprovizionata cu carbune din Rusia, adus de compania Inteltra. Centrala din vestul tarii ofera la schimb energie, conform presei de specialitate.

PASUL PATRU. Compania „scoate capul” pe Bursa de marfuri, unde negociaza o tranzactie cu Ennet, firma condusa de un fost consilier prezidential al lui Ion Iliescu, Dan Moraru. Nu se inteleg la pret. Era 22 februarie 2007. Negocierea a avut loc pe „ringul” Bursei Romane de Marfuri (BRM). Contextul: BRM incearca sa fondeze o bursa alternativa.

PASUL CINCI. Firma „britanica” face o oferta pentru lucrari la CET Brasov. Conform presei locale, e vorba despre trecerea pe huila a unui cazan al termocentralei. Carbunele ar veni din Rusia. Potrivit unor documente accesate de EVZ, firma a lansat cereri de oferta de carbune si pe piata din Ucraina.

________________________________________

Seful colosului

Ciubais, magnat la stat

Anatoli Ciubais, oligarhul care a stat la masa celor doi „tari” de la Kremlin, Boris Eltan si Vladimir Putin, e de profesie economist. S-a nascut in Belarus, are 51 de ani si o avere greu de estimat. E unul dintre artizanii „terapiei de soc” din anii ‘90, cand patrimoniul URSS a fost preluat, pe doi bani, de noii magnati ai Moscovei. Vicepremier in timpul lui Eltan, in perioada in care au fost „inventati” oligarhii.

Ciubais a supravietuit „rotatiei” de la Kremlin, conducand, in mandatul Putin, compania de stat RAO UES. Aceasta controleaza intreaga retea de electricitate precum si instalatiile de generare a electricitatii de pe teritoriul Rusiei. Ciubais a supravietuit unui atentat, in 2005.

A avut un om de incredere din Republica Moldova, Valeriu Pasat (fost sef al serviciilor de informatii), arestat pentru implicare intr-o afacere cu arme. Expresia preferata a lui Ciubais: „I-am tras pe sfoara!”.

________________________________________

LEGATURI

„Sefii au interese in actiunile firmei”

Reporterii EVZ au descoperit insa ca in spatele Inteltra sta o retea de firme strans legate de RAO UES (Sistemul Unificat de Energie), corporatia de stat din Rusia.

Suveica de firme care se ocupa de comertul cu energie are ca punct de plecare Londra. Unitrade Services LLP, firma care controleaza, suta la suta, societatea Inteltra din Romania, a fost detinuta de alte doua companii din domeniu, cu sediul in Dublin: Scaent Europower Limited (SEL) si Nordbalt Energy Limited (NEI).

In urma unei tranzactii, actionar unic al Unitrade Services a ramas SEL. Fostul actionar NEI ramane legat de firma-mama, fiind detinut, acum, in parti egale, de Edgars Kvalis, cetatean leton, si de Unitrade Services – parte a Unitrade Group. In acelasi grup ramane insa si SEL, care e, potrivit site-ului companiei, o subsidiara a Unitrade Group, impreuna cu firma-sora Scaent A.B.

O monitorizare a contractelor obtinute de toate aceste companii, reunite sub „palaria” Unitrade Group – detinut de „investitori privati” (conform propriei prezentari) – arata ca ele sunt legatura dintre compania rusa de stat RAO UES si pietele din Suedia, Norvegia, Finlanda, tarile baltice si chiar Bulgaria.

Cazul Lituania

Enigmaticul Unitrade Group declara ca ii are ca parteneri principali pe Scaent A.B. (subsidiara sa din Suedia) si pe JSC „Energijos realizacijos centras” (JSC ERC) din Lituania. ERC este si partener, si reprezentant al Inter RAO UES – divizia internationala a RAO UES (corporatia de stat rusa) in care mai detine actiuni si grupul Rosenergoatom. In Lituania, in 2004, aparitia ERC pe piata a fost insotita de informatii importante cu privire la paternitatea acestei companii.

Experti independenti citati de publicatia „Kauno Diena” au declarat ca ERC e detinuta de Unitrade, pe care o prezentau drept o companie de tip „off-shore”. Rymantas Juozaitis, seful Lietuvos Energija, principala companie din tara, a spus ca Unitrade a fost infiintata in momentul in care Rusia a inceput sa-si restructureze domeniul energetic, separand productia de transport, distributie si vanzari.

Expertii citati de ziarul lituanian au declarat ca „persoane din conducerea RAO UES au interese in actiunile companiei Unitrade”, in conditiile in care in Rusia e o practica obisnuita ca sefii firmelor mari de stat sa obtina „dividende” in afara salariilor.

„E plecat in strainatate”

Reporterii EVZ au facut cateva incercari de a sta de vorba cu directorul firmei din Romania, Inteltra SRL. Moldoveanul Victor Drighenici nu a fost de gasit nici la telefon si nici la sediul companiei. E situata in zona Baneasa, intr-o vila construita recent. Am fost intampinati de secretara directorului, o tanara cu accent basarabean, care ne-a spus ca seful ei e plecat din Romania, iar la firma nu mai e nimeni.

Am luat legatura si cu „traderul” firmei, Nicolae Buzaianu. Ne-a spus ca nu are nicio legatura cu „mogulul” de la Energy Holding („doar o asemanare de nume”) si ca singurul care poate vorbi in numele firmei e directorul Drighenici.

________________________________________

TINTE

Zonele de granita ale fostului imperiu

Banuielile ca rusii sunt in spatele suveicii de firme sunt intarite de faptul ca grupul a intermediat multe tranzactii avand la unul dintre capete statul rus.

> In 2007, Scaent Europower Ltd. a castigat licitatia pentru export de energie intre enclava ruseasca Boris Gleb si Norvegia. Aceeasi firma, precum si „sora” Scaent AB controleaza exporturi la granita dintre Rusia si Finlanda.

> In 2004, Scaent semneaza un contract de livrare de energie in zona de frontiera a Bulgariei. Compania afirma ca vinde energie inclusiv tarilor din UE si ca vizeaza piata Balcanilor.

> JSC ERC, „bratul” de la Vilnius, are drept exclusiv de import de energie ruseasca in Lituania pana in anul 2010.

> Unitrade a vrut sa cumpere, anul trecut, compania de energie a Republicii autonome Ajaria (parte a Georgiei), insa a pierdut licitatia, la care se inscrisese si Inter RAO UES. Cursa a fost castigata de Energo Pro din Cehia.

Romania, „piata-cheie”

„Romania e una dintre pietele-cheie” pentru RAO UES, arata un raport publicat anul trecut de Inter RAO UES. „Dezvoltarea pietei din Romania” impreuna cu „cresterea capacitatii de export din Republica Moldova” (n.r. – din Transnistria) au devenit prioritati.

Potrivit presei ruse, Inter RAO UES (divizie a RAO UES) vrea sa foloseasca Romania si pentru exportul in Balcani. Planul dateaza din 2002, cand rusii formasera Inter RAO EES-Balkany, din care mai facea parte statul moldovean si o centrala transnistreana.

________________________________________

RAO UES

Furnizorul Romaniei din Transnistria

Rao ues, gigantul rus al energiei, este si proprietarul centralei de Cuciurgan din Transnistria. Societatea romaneasca de stat Electrica a angajat, recent, importuri de energie din aceasta „republica” considerata ilegitima de Bucuresti si nerecunoscuta pe plan international. Importul, care trebuia sa inceapa la 1 aprilie, a fost blocat de autoritatile romane din motive financiare si tehnice.

Potrivit unor surse din piata energiei de la Chisinau, importul ar putea incepe la 1 mai. Nu ar fi prima tranzactie catre teritoriul romanesc: conform unor informatii publicate, anul trecut, de Centrul Roman pentru Jurnalism de Investigatie, producatorul de aluminiu ALRO Slatina (controlat tot de rusi) a importat energie de la Cuciurgan.

18 Aprilie 2007

Calin Cosmaciuc, Mihai Munteanu

Urmariti cu atentie sectiunile Intelligence, Geopolitica Marii Negre si Strategia Nationala Externa