Prin desertul de idei al dlui Pirvulescu la vanatoare de minciuni


VEZI SI: “Universitati curate” cu vocile si mainile murdare


de Mihai Damian

Vi s-a intamplat vreodata sa va pierdeti intr-un timp relativ scurt toata consideratia fata de o persoana ? Este un sentiment neplacut pe care il am in ultima vreme fata de dl. Pirvulescu. Asociatia APD pe care a condus-o are un merit incontestabil in promovarea sistemului de vot uninominal. A redactat un proiect cat se poate de amanuntit, l-a negociat cu partidele si a denuntat reticenta acestora fata de orice fel de schimbare. A fost deci un model de ONG care militeaza activ pentru democratizarea unui sistem politic deficient. In ultima vreme insa interventiile publice ale actualului ex-presedinte APD se carcterizeaza printr-o doza de rea-credinta similiara celei a politicienilor pe care doreste sa-i reformeze. Orice argument a devenit bun in favoarea sistemului APD au contra tuturor celorlalte. Inclusiv cele mincinoase. Iata o enumerare a celor din ultimul sau editorial din Cotidianul.



1. Franta se pregateste de “reformarea radicala” a sistemului sau electoral. NU este adevarat ! Aceasta tema NU este prezenta in dezbaterea publica din Franta. Presedintele Sarkozy a promis intr-adevar introducerea unei doze de reprezentare proportionala in sistem, dar aceasta doza va fi mica (comisia Balladur propune cca. 5%; in timp ce la noi sistemul APD, la fel ca cel pe liste, ar fi in principiu 100% proportional) si nu va afecta caracterul majoritar al sistemului de vot. Acest argument intra la categoria “minciuni cu repetitie” alaturi de cel cu sistemul de vot care provoaca greve.

2. Comparatia intre regimul Basescu si “monarhia referendara” a lui de Gaulle. Spune dl. Pirvulescu :

Generalul spunea: „Legitimitatea mi-a fost conferita de istorie. Si e necesar ca legitimitatea sa fie in mod direct atribuita de catre suveran, adica de popor“. Iata de ce referendumul a devenit principala sa arma impotriva „regimului partidelor“ care diviza, prin luptele ideologice, prin rivalitatile personale sau de clan, natiunea. Dar cind instrumentul de relegitimare nu a mai functionat, la referendumul pentru descentralizare din 1969, generalul si-a dat demisia.

Deci generalul de Gaulle ar fi guvernat Franta prin referendumuri impotriva vointei partidelor. NU este adevarat. Pentru informarea cititorilor trebuie sa spunem ca in cei 11 ani de presedentie a lui C. de Gaulle au avut loc 4 referendumuri. Doua dintre acestea au avut ca tema sfarsitul razboiului din Algeria, nicidecum o tema de conflict cu partidele. Dintre celelalte doua doar primul ar putea intra in argumentatia dlui Pirvulescu. Este vorba de cel din 1962 prin care C. de Gaulle a instaurat sufragiul direct la alegerile prezidentiale, in pofida opozitiei stangii. Nu se poate insa vorbi aici de un conflict intre Parlament si presedinte de vreme ce Charles de Gaulle a avut o majoritate de dreapta fidela pe tot timpul presedentiei sale !! De asemenea nu trebuie uitat ca in toata aceasta perioada Franta a fost (ca si acum) o republica prezidentiala in care presedintele avea posibilitatea sa dizolve Parlamentul. Nimic de-a face cu regimul struto-camilitic din Romania in care un presedinte ales direct este practic lipsit de putere executiva. Referendumul lui Basescu – contrar celor din Franta – poate fi vazut ca o consecinta a luptei pentru putere intre presedinte si majoritatea parlamentara in conditiile unei Constitutii deficiente la acest capitol. Constitutie pe care dl. Pirvulescu si alti “politologi” au luat-o de foarte buna in 2003 fara a-i remarca gravele carente.

3. Esecul referendumului. In 1969 referendumul propus de Charles de Gaulle a fost respins si acesta a demisonat. Trebuie spus ca generalul promisese ca-si va da demisia in caz de esec ceea ce a facut ca acest referendum sa aiba valoare de test de incredere. Pornind de la aceasta idee, dl. Pirvulescu nu merge pana la a cere demisia lui Traian Basescu dar spune ca acesta da o lovitura “monarhiei sale referendare”. Dupa care se lanseaza intr-o aritmetica complicata mentia sa demonstreze ca referendumul a fost intr-adevar un esec :

“Din cei aproape 18.300.000 de alegatori inscrisi, aproximativ 4.850.000 s-au prezentat la urne pentru referendum (26,4%), cu peste o jumatate de milion mai putin decit la alegerile europene (unde au participat la scrutin aproape 5.360.000 de votanti, adica 29,4%). In 25 noiembrie 2007 „DA“-ul a insemnat sub 3.940.000 de voturi, pe cind in 19 mai, la referendumul pentru revocare, „NU“-ul depasea cu putin 6.000.000. Trecerea de la 74,48 la 81,34%, care in alte conditii ar fi marcat o victorie plebiscitara, nu mai pare chiar un succes. Din contra, nu doar ca pragul psihologic de 4 milioane de alegatori nu a fost atins – ca sa nu mai vorbim de cele 6 milioane de „DA“-uri de care vorbea Traian Basescu cu doar trei zile inainte de scrutin -, dar presedintele obtine si sub cele 5.130.000 de voturi de la turul al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidentiale din 2004.”

Ceea ce NU spune dl. Pirvulescu este ca in Franta nu exista un prag de paticipare pentru a declara valid un referendum !! Daca s-ar fi desfasurat acolo, referendumul actual ar fi constituit o victorie categorica pentru adeptii reformei sustinuta de presedinte. Comparatia cu Franta este odata in plus mincinoasa.

4. Poanta finala. Ati inteles deci ca dl. Pirvulescu considera absentii la referendum drept opozanti ai sistemului majoritar propus de presedinte. Se pune atunci o intrebare de bun simt : nu cumva absentii respectivi se opun de fapt schimbarii sistemului de vot ? Si deci sunt si contra sistemului APD ? Iata unde duce o argumentatie de nivel Lucian Bolcas. Vai, vai, vai !!

Postat in Actualitate, Inventarul stricăciunilor de presă

HotNews.ro

28 noiembrie 2007

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.