Fragment dintr-un interviu acordat ziarului Romania libera, la 28 decembrie 2007

Cum si cind s-au involburat apele?

Totul a inceput in martie, in momentul in care m-am pomenit la mine, in birou, cu un grup de tineri din Institut, care doreau schimbari. Erau sapte persoane care formulau doleante in numele lor si al altora din aceeasi institutie.

Le puteti da numele?

Nu asta are importanta. Nu conteaza atit persoana ca atare, cit principiul. Pot sa va spun ca toti fusesera angajati de mine in anii ’90 sau chiar in anii 2000. Pot spune ca, mai mult sau mai putin, mi-au fost discipoli si le-am indrumat pasii in cercetarea istorica. Faptul ca cereau schimbari nu are pina la un punct nimic scandalos. Intr-o societate democratica, tineretea are mai mult drept sa se faca auzita decit in oricare alt tip de societate. Numai ca, din perspectiva timpului care a trecut de atunci si a avalansei de intimplari, acel deziderat pentru efectuarea unor schimbari a dovedit ca ascunde un plan de adincime. La suprafata a fost formulata in mod just o disfunctie administrativa, potrivit careia se intirziase realegerea Consiliului stiintific al Institutului. Numai ca descoperirea acestei carente a fost punctul de plecare pentru altceva, o reformare radicala a consiliului. […]

Cum ati reactionat?

In ajunul adunarii, intr-un ziar local aparuse un articol vehement, in care se vorbea despre revolta tinerilor de la „Xenopol“, impotriva unor stari de lucruri invechite, fapt ce m-a indignat. Le-am replicat insurgentilor ca asa ceva nu se face, nu reflecta un comportament colegial, cu atit mai mult un spirit academic. Au urmat alegerile cu statutul in fata, care prevede ca, in componenta consiliului, directorul si secretarul stiintific sint numiti prin concurs de Academie, iar apoi partea eligibila este formata cu precadere din sefii de departamente din Institut. Acest „cu precadere“ a fost instrumentul de care s-au folosit cei tineri, considerind ca precizarea poate fi interpretata in sensul dorit de ei si, deci, si-au inchipuit ca pot porni de jos, ca la sindicat, pentru a-si impune oamenii. Am parasit sala in semn de protest fata de felul in care decurgeau lucrurile, iar a doua zi ziarele locale anuntau victoria tinerilor.

Chiar au cistigat?

Doar in mod aparent… Conform procedurii, hotarirea privind alegerea unui nou Consiliu stiintific al unei institutii de cercetare intra in vigoare abia dupa ce primeste avizul forului ierarhic superior, in cazul nostru – Sectia de Stiinte Istorice si Arheologie a Academiei. Stiind cel mai bine cum stau lucrurile, fiindca sint presedintele sectiei, am prezentat situatia membrilor, iar acestia au infirmat rezultatul alegerilor de la Institut, recomandind organizarea altora noi. Aceasta decizie a produs mari nemultumiri in rindul tinerilor care au dat imediat in judecata sectia Academiei pentru verdictul emis. Procesul a ajuns deja la al patrulea termen.

Vi s-a mai intimplat vreodata asa ceva?

Nu-mi amintesc… Evident, am fost chestionat asupra starii de fapt de la Institut. Am raspuns sobru: e vorba de o criza de identitate profesionala, deoarece atacul a fost declansat tocmai in clipa in care le cerusem tinerilor sa-si constientizeze mai bine menirea de istorici, fiindca una este campania in presa, si alta e sa fii istoric. Ceea ce m-a deranjat in mod deosebit a fost tocmai abandonarea unor principii de negociere si aducerea in prim-plan a santajului mediatic. Cum v-am spus, initial persoana mea nu fusese pusa in discutie. Tinerii au socotit ca ma pot folosi de partea lor.

Ce reclama detractorii profesorului Zub

Institutul de Istorie „A. D. Xenopol“ continua sa se afle in stare de blocaj, de la izbucnirea conflictului din primavara despre care opinia publica a putut afla din mass-media. […]

Blocajul din Institut si incalcarile repetate ale legii afecteaza performantele stiintifice ale institutiei, activitatea administrativa si politica de personal. Institutul, desi este o institutie publica, nu este condus dupa rigorile pe care le presupune acest statut. Proiectul de management pe baza caruia se presupune ca dl Zub a cistigat concursul de director nu este public, desi legea cere sa fie. Deciziile sint luate exclusiv in functie de interesele imediate ale directorului. Acesta pretinde sa conduca institutia dictatorial si sa nu dea seama pentru ceea ce face. Dl Zub cumuleaza in acest moment o multime de functii: sef al Sectiei de Stiinte Istorice si Arheologie a Academiei, director al Institutului, sef al colectivului de la Istoria culturii, presedinte al Fundatiei Academice „A. D. Xenopol“, redactor-sef al Anuarului Institutului, coordonator al revistei Xenopoliana (de care, in realitate, se ocupa tinerii protestatari) etc. Este ca si cum ar fi, in sistemul universitar, si rector, si decan, si sef de catedra etc. Apropiatii d-lui Zub sint in toate comisiile posibile din institutie, obstructionind de multe ori initiativele concurente.

Institutul este in acest moment subadministrat. Nu este pusa in aplicare vreo strategie de angajare in proiecte de cercetare nationale si internationale. Manifestarile stiintifice din acest an au fost putine la numar si precar organizate, iar directorul nu manifesta nici un fel de preocupare pentru interesele angajatilor. […]

Tinind cont de incalcarile repetate ale legii, de blocarea activitatilor stiintifice si a actului administrativ, de apelul la presiuni, calomnii si amenintari, semnatarii acestui comunicat isi exprima indoiala profunda ca dl Zub isi poate exercita in continuare functia de director al Institutului de Istorie „A. D. Xenopol“, pe baza reglementarilor legale in domeniu si a rigorilor unui management modern. In aceasta situatie, solicitam Academiei sa-si asume atributiile de for tutelar si sa intervina grabnic pentru deblocarea situatiei si instaurarea legalitatii la Institutul de Istorie „A. D. Xenopol“. In fine, facem cunoscut ca vom semnala toate abuzurile si incalcarile legii in justitie si la alte institutii si organisme abilitate. (Fragment dintr-un comunicat trimis presei in luna noiembrie 2007 si semnat de Liviu Bratescu, Mihai Chiper, Adrian Cioflanca, Dorin Dobrincu, Alexandru Istrate, Catalina Mihalache, Andi-Emanuel Mihalache, Paul Nistor, Leonidas Rados, Flavius Solomon, Petronel Zahariuc)

n

Solidaritate cu Alexandru Zub

Fragment dintr-un „Apel al unui grup de intelectuali catre Academia Romana“ publicat in ziarul Romania libera, 11 ianuarie 2008

N-am fi utilizat aceasta cale neacademica de a va adresa un mesaj public, dar presiunea la care este supus un om de stiinta, presedinte al Sectiei de Stiinte Istorice si Arheologie a Academiei Romane, ne determina sa actionam in acest chip.

Este vorba de acad. Alexandru Zub, indrumatorul unui mare numar de tineri cercetatori, din cadrul Institutului „A.D. Xenopol“ din Iasi, o parte dintre ei lansindu-se intr-o campanie furibunda de presa impotriva magistrului. Tinerii care azi il ataca pe profesorul Zub sint cei pe care acesta i-a format, i-a trimis cu generozitate la burse, la specializari si stagii documentare, le-a creat un mediu stimulativ, le-a urmarit doctoratele, i-a indemnat sa publice, din pozitia sa de director. Numele acestor tineri „protestatari“ (14 din 27 citi cercetatori are Institutul) nu sint cunoscute marelui public. Ii vom regasi alaturi de mentorul lor in publicatiile institutului, Anuarul, Xenopoliana, sau in proiectele comune de cercetare nationale si internationale. Nimeni nu le-a ingradit ascensiunea, cu atit mai putin distinsul lor dascal. Le-a cerut doar, cu fermitate, sa se concentreze asupra meseriei de istoric si mai putin in prestatii jurnalistice si in oportunitati administrative.

Ne-am intrebat: ce-i determina sa se aventureze intr-o nedemna polemica, sa-si hartuiasca mentorul, sa mentina de aproape un an o batalie de presa plina de mizerii si venin?

Pretextul ultim invocat de grupul revoltatilor ar fi legat de pretinse inadvertente produse la alegerea Consiliului stiintific al Institutului de Istorie „A.D. Xenopol“ din Iasi, din martie 2007. Inadvertente pe care Academia Romana le-a solutionat printr-o adresa ce ofera formula corecta de linistire a spiritelor si de pastrare a legalitatii.

Dar nu acesta este adevaratul motiv care poate pretexta campania agresiva la adresa istoricului Alexandru Zub. Ci, mai degraba, prezenta acad. Alexandru Zub in Comisia de Analiza a Dictaturii Comuniste. Angajarea sa in procesul de condamnare a comunismului este momentul in care s-a declansat in presa regionala, in reviste, o teribila confruntare. […]

Semneaza: Constantin Ticu Dumitrescu; Asociatia Fostilor Detinuti Politici din Romania; Ana Blandiana; Romulus Rusan; Fundatia „Academia Civica“; Ioana Voicu-Arnautoiu; Lucia Hossu-Longin; Stela Pogorilovschi-Covaci; dr. Eusebiu Munteanu; Florin Constantin Pavlovici; Ion Varlam; dr. Florin Alexandru Stanescu; Emanoil Mihailescu; Teodor Stanca; pr. Matei Boila; Alexandru Mihalcea; Petre Mihai Bacanu; Mihai Creanga; prof. Ioan Panican; Forumul Civic Crestin.

Ne refuzati dreptul de a gindi si de a decide liber

Scrisoare deschisa adresata doamnelor si domnilor A. Blandiana, C. Ticu Dumitrescu, R. Rusan, I. Voicu-Arnautoiu, L. Hossu-Longin, S. Pogorilovschi-Covaci, E. Munteanu, F.C. Pavlovici, I. Varlam, F.A. Stanescu, E. Mihailescu, T. Stanca, M. Boila, A. Mihalcea, P.M. Bacanu, M. Creanga, I. Panican.

Doamnelor si domnilor,

[…] Am dori sa credem in continuare ca idealurile noastre coincid cu ale dumneavoastra. Lucru nu tocmai usor, de vreme ce ne refuzati dreptul de a gindi si de a decide liber, si aceasta doar pentru ca sintem tineri si „necunoscuti marelui public“. Daca ar fi asa, inseamna ca ar trebui sa asteptam si noi, inca doua-trei decenii, pina am putea proceda la fel cu generatia de istorici ce ne va urma. Am sti, cel putin, ca si altii, prin simplul argument al virstei si al unor merite adevarate sau imaginare, au ignorat si anulat vointa liber exprimata de catre majoritatea covirsitoare a cercetatorilor, anume aceea de a avea la Institut o noua conducere administrativa. […] Purtam, va rugam sa ne credeti, un respect profund fata de toti cei care au luptat impotriva totalitarismelor de orice fel. Inclusiv din acest motiv, temele noastre de cercetare, luarile publice de pozitie fata de chestiuni de prima importanta pentru realitatile romanesti, afilierile institutionale, cooperarile interne si externe sint expresia acestei atitudini sincere. Nu din pricina unor beneficii mediatice sau veleitati administrative, cum incercati sa insinuati, ci pentru ca experientele traumatizante pe care le-au trait cei mai multi dintre dumneavoastra sa nu se repete, credem ca societatea pe care dorim sa o construim trebuie sa aiba la baza principiile probate in democratiile consacrate, iar unul dintre acestea este respectarea Legii de catre toti cetatenii, indiferent de originea sociala, statutul economic sau pozitia administrativa.

Pentru ca noi si domnul Zub tratam diferit acest principiu, cel putin in cazul alegerilor pentru Consiliul stiintific de la Institutul „A. D. Xenopol“, mediul academic si opinia publica asista in continuare la atacuri mediatice impotriva noastra, care tind tot mai mult sa ia forma unor executii simbolice. Daca mai exista lucruri pe care ni le putem reprosa in toata aceasta disputa, atunci ne reprosam si faptul ca nu am stiut sa reactionam mai ferm cind activitatea noastra de pina acum a fost umbrita de afirmatii fara nici un fel de acoperire. Tocmai de aceea, va trebui sa punem la dispozitia celor interesati toate informatiile legate de volumele pe copertele carora domnul Zub apare alaturi de noi in calitate de editor, de simpozioanele pe care le-am organizat, de bursele si premiile pe care le-am obtinut, de activitatea in Comisia Tismaneanu si pozitionarea fata de trecutul comunist. […]

(Fragment dintr-un comunicat semnat de Liviu Bratescu, Mihai Chiper, Catalina Chelcu, Marius Chelcu, Adrian Cioflanca, Dorin Dobrincu, Alexandru Istrate, Catalina Mihalache, Andi-Emanuel Mihalache, Paul Nistor, Leonidas Rados, Flavius Solomon, Petronel Zahariuc)

Observator Cultural

NR. 148 (406) 17 – 23 ianuarie 2008