de Mircea Platon

Marxismul ca filosofie a istoriei al carei dinam e “lupta de clasa” si idealul marii revolutii proletare care ar aduce dupa sine o societate bazata pe socializarea “mijloacelor de productie” a disparut.

A fost Inlocuit de socializarea omului prin intermediul noii politii ideologice si a noilor tehnici de inginerie sociala. E un marxism “soft”, o tastatura, nu un baros. In mod paradoxal, dupa cum liberalismul absorbise ceva din matricea Europei aristocratice in care s-a format, de exemplu responsabilitatea care face posibila libertatea, marxismul a imprumutat ceva din matricea Europei burgheze a secolului al XIX-lea, un anume simt al epicului, al istoriei, si o anume virilitate manifesta in cultul proletarului. Sau in barba profetica a lui Marx, mai patriarhala decat tacalia contopista a lui Lenin.

Incepand cu epoca postbelica, sub influenta Scolii de la Frankfurt, marxismul si-a lepadat caracterul pozitivist, mostenire a secolului XIX-lea, si a ramas numai ca nud impuls “umanist” anti-burghez, anti-crestin, anti-patriarhal. Teoreticienii marxisti au abandonat electoratul muncitoresc (prea patriarhal) si au trecut la edificarea emotiva a unei noi majoritati alcatuite din “minoritati” de tot soiul, de la feministe la imigranti musulmani, de la activisti multiculturalisti la militanti pentru gay rights. Sesizand metamorfoza marxismului din doctrina economico-politica populist-proletara in infuzie estetico-minoritara administrata populatiei albe, crestine si masculine de catre statul-terapeutic, Tony Kushner vorbea entuziast de un “socialism al pielii” pe care Ian Fleming il taxa drept “homintern”.

Sub atacul noului marxism se afla nu o clasa sociala sau un sistem economic, ci orice lucru normal, intreaga tesatura socio-culturala a Europei traditionale, de la familie la literatura clasica sau religie, de la sarbatori sau obiceiuri traditionale la educatie. Tot ce e normal e, pentru noul marxism, “cripto-fascist”, adica opresiv, misogin, xenofob, rasist si, in ultima instanta, patologic. Noii marxisti nu mai vor cucerirea revolutionara a puterii, ci rescrierea realitatii in folosul lor, nu mai vor exproprierea imobilelor, ci a normalitatii. Sub acest aspect de front global impotriva “fascismului burghez-crestin-heterosexual” – asortat perfect indiferentei marilor corporatii transnationale (in randul carora includ si UE) la specificul cultural, la etica responsabilitatii si la educatia discernamantului, marxismul e infloritor si stafia marxista e din ce in ce mai asemenea angelilor: de sex incert.CAt despre RomAnia, nu ma mira ca avem si noi marxistii nostri. La urma urmelor, Proudhon definea comunismul drept “conspiratia escrocilor impotriva oamenilor cinstiti”.

Singura problema e ca, in starea de ticalosie generalizata in care ne aflam, in curand nu vor mai exista oameni cinstiti impotriva carora sa conspire escrocii, manati astfel sa conspire unii impotriva altora. Probabil ca marxismul a aparut in secolul al XIX-lea din cauza ca acel secol mic-burghez a produs destui oameni cinstiti cat sa ingaduie unei miscari subversive sa traiasca de pe urma lor. Din aceasta cauza, nu cred totusi ca marxismul va reveni in forta in mediile intelectuale romanesti. De ingineria sociala se ocupa acum UE, nu PCUS. Sprijinita politic de fosti sau actuali marxist-leninist/trotkisti precum Durao Barroso, Joschka Fischer sau Walter Veltroni, intelighentia europeana si deci si romaneasca e prea bine instalata in deliciile “eurosocialismului” pentru a se mai intoarce la virilul Marx.

“Stanga romaneasca nu mai poate fi anticapitalista”, ne anunta recent domnul Alexandru Matei. E un discurs. O “barba”, dar nu a lui Marx, ci a “liberalismului social luminat”.

ZIUA