Argument pentru initiativa legislativa

Din dorinta de a consolida relatiile de buna vecinatate ale Romaniei in mod direct si ca tara de frontiera a Uniunii Europene, necesare la constructia unui stabiliment democratic rasaritean dupa modelul occidental,
In incercarea de a contribui la edificarea unei mentalitati europene fara perceperea unui nou zid al Berlinului sau unei noi cortine de fier, pe care adversarii democratiei si ai libertatii sa le speculeze impotriva constructiei europene,

Declarandu-ne solidari cu tinerii din statele care au trecut prin ”inchisoarea popoarelor” si cu aspiratiile lor legitime catre o lume mai buna si mai dreapta,
Pentru a incuraja proiectele educationale, facilitarea studiului in limba materna,
Pentru a spori contactele interpersonale, schimburile culturale si mobilitatile pentru tineri,

Pentru a veni in sprijinul mediului de afaceri si al stimularii relatiilor comerciale si circulatiei bunurilor, marfurilor si capitalurilor,
Pentru dezvoltarea raporturilor dintre subiecti de drept public si de drept privat din euroregiunile existente, intarind cooperarea transfrontaliera, (inclusiv prin interconectarea proiectelor PHARE-TACIS),

In realizarea dreptului la libera circulatie al persoanelor, potrivit Conventiei Europene a Drepturilor Omului si celorlate documente internationale, fara constrangeri de ordin material pentru tineri, pentru categoriile defavorizate, si nu in ultimul rand,

In scopul sprijinirii cetatenilor de etnie romana din statele invecinate, evitand orice nuanta discriminatorie,

Avand in vedere precedentele existente in materie de drept international si relatii internationale,

Pentru a restrange inconvenientele create imaginii, politicii externe si unor interese romanesti regionale prin introducerea de la 1 iulie a.c a sistemului de vize pentru cetatenii statelor vecine,

p r o p u n e m si s u s t i n e m

Initiativa Legislativa – 27 martie 2007 – Asociatia Civic Media si Seniorii Ligii Studentilor

Recunoasterea cetateniei romane pentru Basarabeni, Bucovineni, Herteni, Romanii din Jurul Granitelor si Exil

PROIECT: forma pentru dezbateri

Parlamentul Romaniei

L E G E*

pentru reglementarea cetateniei unor categorii de persoane

Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege:

Art. 1. – (1) In scopul repararii pe cat posibil, a prejudiciului cauzat de ocupatia sovietica si instaurarea regimului comunist, Statul Roman recunoaste cetatenia romana persoanelor care – chiar daca nu au indeplinit formalitatile cerute de legile romane anterioare prezentei – la data de 26 Septembrie 1920 aveau domiciliul pe teritoriul supus jurisdictiunei Statului Roman/Regatului Romaniei, sau care s-au nascut inainte de aceasta data pe respectivul teritoriu.

(2) Este pe deplin recunoscuta cetatenia romana inclusiv acelor persoane care la data de 28 iunie 1940 aveau cetatenia romana precum si acelora nascute din parinti care la data respectiva aveau domiciliul pe teritoriul mai sus-aratat, ori erau functionari sau oficianti ai serviciilor publice si nu au putut fi evacuate, sau erau inrolate in Armata Regala a Romaniei si au cazut prizonieri/in captivitatea inamicului.

Art. 2. – Se excepteaza de la prevederile acestei legi: a) Persoanele care au dobandit la cerere cetatenia URSS; b) Persoanele care au avut, dar au renuntat in mod expres la cetatenia romana; c) descendentii persoanelor indicate la literele a) si b).

Art. 3. – Se considera ca au renuntat in mod expres la calitatea de cetatean roman: a) Persoanele care au intrat voluntar in organizatiile de politie politica si represiune ale Uniunii Sovietice; b) Persoanele care au desfasurat activitati sau misiuni externe in favoarea URSS pe teritoriul Romaniei sau al statelor membre ale Uniunii Europene, impotriva cetatenilor romani sau a comunitatilor romanesti din afara frontierelor.

Art. 4. – Persoanele indreptatite la recunoasterea cetateniei romane prin prezenta lege sau prin cele anterioare, care n-au indeplinit formele cerute de legile anterioare sau ale caror cereri au fost respinse, vor putea cere Judecatoriei, constatarea calitatii lor de cetatean roman, in termen de 1 an de la intrarea in vigoare a prezentei legi.

Art.5. – (1) Cererile pentru constatarea cetateniei romane vor fi insotite de actele doveditoare si de declaratia petitionarului, data in forma autentica, in sensul ca indeplineste conditiunile prevazute mai sus; aceste declaratii vor putea fi facute si in instanta sau atestate in fata avocatului, in acest ultim caz cu respectarea riguroasa a prevederilor art.2412, alin.2 Cod Proc.Civ. (introdus prin Legea nr.247/2005).

(2) Pentru incapabili, cererile vor fi facute de reprezentantii lor legali, iar in lipsa acestora de mandatarii speciali, numiti de instanta competenta conform alin. 1, la cererea autoritatii sau a persoanelor sub protectia carora se afla incapabilii.

Art. 6. – Petitionarii care se afla in imposibilitatea de a-si procura acte doveditoare din cauza ca nu le sunt eliberate de Arhive ori ca s-au pierdut ca urmare a persecutiilor, represiunii, arestarii, deportarii, internarii in lagar, evacuarii fortate din zonele militare, ca urmare a dezastrelor de razboi sau altor cauze de forta majora, vor putea dovedi cu orice mijloace legale de proba inclusiv martori si prezumtii atat cauzele de forta majora cat si faptele juridice pe care-si intemeiaza cererea de constatare a cetateniei.
Art. 7. – (1)Hotararile de constatare a cetateniei romane se vor da de urgenta in camera de consiliu cu citarea partii si cu participarea Ministerului Public.

(2)Hotararile sunt executorii de drept iar termenul de apel curge de la pronuntare.

Art.8 – (1)Hotararile definitive de constatare a cetateniei se vor comunica din oficiu institutiilor competente teritorial sa administreze registrele publice de evidenta a persoanei si a cetateniei pentru eliberarea actelor de identitate, pasaportului – in functie de domiciliul (in Romania sau in alt stat) pe care si-l vor declara petitionarii prin cererea de constatare sau cel stabilit la momentul judecarii apelului.

(2)Termenul de recurs se socoteste de la pronuntare pentru cei prezenti si de la comunicarea hotararii definitive pentru cei lipsa.

Art. 9. – Dupa expirarea termenului prevazut de art. 4 cei interesati vor putea cere recunoasterea cetateniei romane prin actiunea in constatare potrivit dreptului comun, hotararile primei instante de recunoastere a cetateniei fiind executorii, iar termenele de judecata nu vor fi la intervale mai mari lungi fata de cele prevazute de dispozitiile pentru accelerarea judecatii prevazute in Legea nr.247/2005, decat la cererea petitionarului – petitionarul avand obligatia de a indica la depunerea cererii de constatare si domiciliul procesual ales in Romania.

Art. 10. – Ministerul Public va putea cere Tribunalului anularea hotararii de constatare a cetateniei romane daca a fost obtinuta prin declaratii false sau mijloace frauduloase.

Art. 11 – Cei care au obtinut constatarea cetateniei romane prin declaratii false sau mijloace frauduloase, precum si martorii care au facut afirmatii mincinoase in favoarea acestora, vor fi sanctionati cu pedeapsa prevazuta de Codul Penal pentu fals in declaratii, al carei minim si maxim se majoreaza cu doi ani.

Art. 12 – (1)Deciziile administrative si hotararile judecatoresti, date dupa 28 iunie 1940, prin care s-a statuat ca o persoana nu este cetatean roman, sunt nule de drept.

(2) Toti cei interesati, persoana vatamata sau in caz de deces sotul/sotia sau descendentii acestuia, vor putea cere direct la autoritatea competenta teritorial in functie de domiciliul actual al petitionarului, reinregistrarea in evidentele publice romanesti, din care au fost inlaturati in temeiul unor asemenea hotarari.
Art.13. – Cererile si actele de procedura facute in aplicarea dispozitiunilor prezentei legi, sunt scutite de taxa de timbru sau timbru judiciar.

Art.14 – (1) Nici o dispozitie din prezenta lege nu va putea fi interpetata ca aducand atingere drepturilor si libertatilor democratice – protejate prin Convetia Europeana a Drepturilor Omului sau Tratate bilaterale – apartinand unei persoane, indiferent de cetatenie.

(2) Procedura de recunoastere prevazuta de prezenta lege, nu aduce atingere procedurilor de dobandire si re-dobandire prevazute de Legea nr.21/1991 privind cetatenia romana, cu modificarile si completarile ulterioare.

(3) Prezenta lege completeaza masurile legislative cu caracter reparator adoptate in Estul Europei si in Romania, in beneficiul persoanelor care au avut de suferit din cauza regimului de dictatura instaurat prin ocupatia sovietica;

Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, în condiţiile art. 155 alin. (1), cu respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată

Presedintele Camerei Deputatilor

Bogdan Olteanu

Presedintele Senatului

Nicolae Vacaroiu

——————————————————————————————————————————–* prezenta initiativa poate fi adoptata de Guvern, prin Ordonanta de Urgenta .

Comitetul de Sprijin pentru Initiativa Legislativa – 27 martie 2007

Recunoasterea cetateniei romane pentru Basarabeni, Bucovineni si Romanii din Exil

Condamnarea oficiala a regimului comunist si intrarea Romaniei in Uniunea Europeana au deschis si calea inlaturarii unor consecinte nefaste ale ocupatiei sovietice, efectele care persista si astazi neputand fi inlaturate decat prin masuri reparatorii efective.

Intarziata impardonabil, recunoasterea (termen distinct de dobandire sau re-dobandire si de care ne delimitam) cetateniei romane pentru acele persoane care au dobandit-o prin nastere sau care au dobandit-o ca traitori in cuprinsul Regatului Romaniei pana la ocuparea de catre URSS la sfarsitul celui de-ai doilea Razboi Mondial a tarii noastre (incepand cu Basarabia inclusiv Sudul, cu Nordul Bucovinei si Tinutul Herta), precum si pentru descendentii lor, trebuie sa se faca printr-o procedura simplificata.

Era de asteptat ca dupa 1989 printr-o lege speciala cu caracter reparatoriu, Statul Roman sa recunoasca in bloc, drepturile (rezultand din calitatea de cetatean roman) acestor persoane si descendentilor lor, iar mai apoi la autoritatea administrativa sa se faca simple verificari si inregistrari in evidenta populatiei cu eliberarea actelor de stare civila si de identitate.

Timp de peste un deceniu, orice demers reparatoriu fata de conationalii din Rasarit era trunchiat sau zadarnicit “ca sa nu se supere vecinii”. Au existat doar unele putin semnificative exceptii generate mai degraba de presiunea de la Chisinau dinspre Frontul Popular sau dinspre unii reprezentanti de marca ai societatilor culturale Pro-Basarabia si Bucovina, Bucuresti-Chisinau ori Tinutul Herta, de Presa (in principal Romania Libera, ZIUA si Cotidianul) si de Liga Studentilor din Universitatea Bucuresti.

I. Astazi, simplificarea nu trebuie sa priveasca doar actul care face dovada cetateniei romane a descendentului. Trebuie spus ca, potrivit tuturor legilor romane privind cetatenia, inclusiv celei semnate de Nicolae Ceausescu in 1971, abrogate in 1991 de Legea actuala – cetatenia romana se dobandea prin nasterea din cetateni romani.(cazul descendentilor din cetateni ai Regatului Romaniei) – Certificatul de Nastere, Buletinul de Identitate, Pasaportul nu fac decat o simpla dovada a acestui drept dobandit prin nastere. In lipsa lor, dovada se face cu orice mijloc de proba permis de legea Romana – Codul Civil Roman si de Codul de Procedura Civila.

Cetatenia nici nu putea fi retrasa celui care a dobandit-o prin nastere. Doar simpla lui vointa (consimtamant neviciat) putea duce la renuntarea la cetatenie, exprimata printr-un demers individual.

Or, nu se poate renunta la cetatenia unui stat printr-o cerere facuta unei autoritati straine. In acelasi sens stipuleaza conventiile internationale si europene cu privire la cetatenie, reglementarile ultimilor ani fiind tot mai complexe in scopul evitarii situatiilor de apatridie.

Imprejurarea ca guvernul URSS i-a “repatriat” pe numerosi cetateni romani in fosta URSS (cu complicitatea celor care conduceau atunci autoritatea romana) si ca le-a acordat fara sa-i intrebe cetatenia sovietica (si ca legea sovietica nu concepea a doua cetatenie sau dubla cetatenie) nu putea produce si nu are nici un efect juridic fata de legea si autoritatea romana, Romania fiind un stat suveran si nu un stat vasal. (Romania chiar permitea o a doua cetatenie; veti face diferentierea de dubla cetatenie care presupune un acord intre doua state cu privire la recunoasterea cetateniei celui de-al doilea intemeiata pe reciprocitate).

In anul 1998, cele Zece Programe pentru Romanii de Pretutindeni ale atunci-infiintatului departament al Guvernului Romaniei de resortul caruia erau aceste relatii cu romanii din teritoriul ocupat de fosta URSS, din alte zone locuite de romani (bastinasi – Timoc, Vestul Banatului -Voivodina, Ungaria, Maramuresul de peste Tisa precum si din Sudul Dunarii – Aromani, Meglenoromani si Istroromani) din cuprinsul altor state si din diaspora – prevedeau recunoasterea/dobandirea/redobandirea cetateniei romane intr-o procedura simplificata.

La nivelul anilor 1999-2000 nu s-a reusit insa (din cauza rezistentei la reforma din institutiile publice romanesti) decat o accelerare a lucrarilor unicei Comisii (centrale) dar s-a descentralizat receptia actelor (de la aplicanti/solicitanti) in sensul in care cererile si dosarele se depuneau pe langa misiunile diplomatice si consulare si la toate Inspectoratele de politie din Judetele de la frontiera de nord-est a Romaniei. Trebuie spus ca inainte de 1989, depunerea cererilor de cetatenie romana se facea la Inspectoratele Judetene de Militie si la misiunile diplomatice si consulare ale Romaniei.

Din nefericire, in anul 2001 s-a suspendat pentru 6 luni solutionarea cererilor, apoi procedura a fost suspendata sine die, iar receptia cererilor nu mai putea fi facuta decat ca in trecut, la misiunile diplomatice. Multi din cei care au ratat”dezghetul” 1999-2000 au ratat si pasaportul european acum.

II. Astazi, o procedura cu adevarat simplificata de recunoastere a cetateniei romane inseamna:

1. In primul rand ca proba sa fie simpla ( deci fara aberanta probatio diabolica, cu rusinoasa trimitere a solicitantilor in “gura lupului” la autoritatea RM sau Ucraineana pentru confirmari ale denumirilor localitatilor, ale prezentei lor in organizarea administrativa a Judetului X, ori supunerea solicitantilor la calvarul rectificarilor de nume rusificate, ucrainizate, rectificare inutila din moment ce erau prezente in acte celelalte elemente de identificare, stabilire a starii civile.

2. In al doilea rand receptia cererilor sa revina la nivelul autoritatii judetene sau direct instantelor de judecata –Judecatoriile (de la frontiera de nord-est, spre exemplu dar nu numai, ci la nivelul tuturor judetelor – eventual mai putin Municipiul Bucuresti din cauza aglomerarii instantelor) si

3. In al treilea rand, dar cel mai important – pentru urgentarea rezolvarii situatiei – solutionarea cererilor sa fie data instantei civile (oricarei Judecatorii, apelul la Tribunal la Sectia civila – sectie competenta pentru orice act de stare civila, recursul la Curtea de Apel).

III. Procedura direct inaintea instantei judecatoresti va fi mai rapida:se poate prevedea prin lege solutionarea intr-o procedura accelerata in camera de Consiliu, cu participarea Procurorului, sau pentru cazuri mai complicate de lipsa unor dovezi, in procedura de drept comun, cu acordarea de termene scurte intocmai ca pentru litigiile de munca sau de fond funciar, de max. 2 saptamani, (doar solicitantul cetateniei putand cere un termen mai lung in cazul in care nu are actele complete), in acest caz judecarea fiind in sedinta publica, deci transparenta, se va putea vedea dosarul oricand, ii vei sti stadiul.

In epoca descentralizarii/deconcentrarii, existenta unei singure Comisii pe tara arata un inutil control, de inspiratie sovietica care favorizeaza coruptia, favoritismele si blocarea solutionarii cu celeritate a cererilor, inlauntrul unui termen rezonabil (a se vedea blamul dat Comisiei centrale de magistrati integri ai Curtii de Apel Bucuresti, prin hotarari judecatoresti pronuntate in 2004 in cauze de blocare a solutionarii cererii timp de mai multi ani).

Ministrul Justitiei trebuie sfatuit ca ca nu face reforma (si nu realizeaza mare lucru) daca nu descentralizeaza activitatea de solutionare a cererilor: dupa indelunga asteptare la Comisie, procedurii administrative ii va urma si una judecatoreasca plangerea impotriva solutiei Comisiei la Tribunalul-sectia de contencios administrativ apoi recursul la Curtea de Apel – Sectia de contencios administrativ.

Daca in locul Comisiei Centrale analiza dosarelor se va face la nivelul fiecarui Judet, de catre Judecatorie, practic vor fi dintr-odata peste 150 de Judecatorii/Comisii in loc de una singura. Iar Ministerul Justitiei trebuie sa fie de acord pentru ca analiza dosarelor se va face tot in reteaua sa, si tot de catre Judecatori.

Argumentul ca s-ar incarca activitatea instantelor este putin serios si trebuie respins pentru ca Romania este datoare sa rezolve si aceasta problema care tine tot de condamnarea oficiala a regimului comunist care a dus la aservirea Romaniei catre URSS. Nu cred ca magistratii se opun, asa cum s-ar grabi unii sa spuna; oricum reforma justitiei presupune si existenta unui numar corespunzator de magistrati astfel incat activitatea instantelor sa decurga in conditii de celeritate, principiul bunei guvernari obligand Ministerul Justitiei si Guvernul sa ia masuri adecvate si in termen rezonabil.

Deocamdata, este apreciata ca inoportuna/contraproductiva – si ne apare si abuziva – mentinerea procedurii administrative de solutionare a cererilor de recunoastere a cetateniei – intocmai ca pentru dobandire sau redobandirea cetateniei chiar daca s-ar face la mai multe judete din tara (la autoritati administrative) ca s-ar descentraliza poate doar abuzurile, coruptia si favoritismele… lipsa unui personal instruit din administratie isi poate pune o amprenta nefasta asupra reformei care se declara acum!

De 10-15 ani obsesia Chisinaului e ca prin acordarea cetateniei romane Bucurestiul vrea sa faca sectii de votare in Basarabia si sa “lichideze statalitatea R.Moldova”.Alegatiuni pe care faceau semioficial reprezentantii Chisinaului candva mai discret, acum cu insolenta, public si pe la alte Cancelarii. Bucurestiul nu are insa obsesii, temeri dar nici initiative de sprijin pentru aceste persoane pe care dupa al doilea Razboi Mondial, Statul Roman i-a abandonat in teritoriul ocupat de fosta URSS. Singurul sprijin in plan educational, diminuat drastic in ultimii sapte ani, nu e de natura sa atenueze pierderile si suferintele.
Se poate urma exemplu Germaniei care la semnarea in 1957 a Tratatului de instituire a Comunitatii Economice Europene si a Tratatului de instituire a Comunitatii Europene a Energiei Atomice a facut doua declaratii de rezerva cu privire la definitia data de Guvernul RFG resortizantilor germani: “ In ceea ce priveste Republica Federala Germania, prin resortisanti se inteleg toti germanii, in sensul definit de Legea Fundamentala” si a doua, referitoare la aplicarea Tratatelor in cazul Berlinului: “guvernul Republicii Federale Germania isi rezerva dreptul sa declare, la depunerea instrumentelor de ratificare, ca Tratatul instituind Comunitatea Economica Europeana si Tratatul instituind Comunitatea Economica a Energiei Atomice se aplica si landului Berlinului”.

Asadar, in 1957, invinsa din al doilea razboi mondial, RFG nu avea complexe, nu avea un Guvern care semna “in genunchi” ii apara pe “Toti Germanii” si nu uita nici de “Basarabia” lor, de la Berlin, RDG, o Republica Moldova disparuta insa ca si creatoarea ei URSS.

Continuatorii acelei politici exerne si interne, au faurit Germania de astazi.

Cu aleasa consideratie,

Pentru Comitetul de Initiativa

Pentru Comitetul de Sprijin

27 Martie 2007

_______________________________________________________________

Comitetul de Initiativa:

Antonie Popescu

Romeo Mosoiu

Victor Roncea

Eugen Popescu

Bogdan Grabowski

Comitetul de Sprijin:

Seniorii Ligii Studentilor

Asociatia Civic Media

Fundatia Nationala pentru Romanii de Pretutindeni

Restitutio in integrum

CONTACT:

Str Mitropolit Filaret Nr 80

Sector 4, Buceresti

Tel: 021-336-3293

Fax: 031-805-9562

www.romanii.ro

www.civicmedia.ro

E-mail:

popescu@romanii.ro

office@civicmedia.ro

Cetatenia Romanilor Recunoscuta!

Asociatia Civic Media, constant alaturi de cei mai napastuiti romani ai lumii, romanii din jurul Romaniei actuale, de cele mai multe ori abandonati de guvernarile de pe Dambovita, propune o dezbatere pentru simplificarea procesului de redobandire a cetateniei cuvenite. Milioanele de romani de la Nistru, de peste Prut, din Basarabia, din Bucovina si Tinutul Herta, de la sudul Dunarii, din Voivodina, Timoc, Banat, Ungaria si dincolo de Tisa, au dreptul inalienabil de recunoastere a cetateniei romane pe o cale cat mai facila, fara umilire din partea autoritatilor cu apucaturi bolsevice de pe toate malurile raurilor care ne despart arbitrar.

A existat o vreme cand pentru anumite institutii romanesti refacerea spatiului cultural, spiritual si etnic romanesc si reintegrarea lui in Europa constituia prioritatea nationala. Poate nu intamplator a coincis cu vremea cand presiunea Ligilor Studentilor in acelasi sens era remarcabila.

Din pacate in ultimii ani, institutiile de la interfata cu exteriorul s-au indepartat de acest obiectiv strategic. Inlauntrul Uniunii Europene este posibila insa readucerea in actualitate a Chestiunii Basarabiei si a Bucovinei si a Timocului a Chestiunii Aromanilor – chestiuni care, pentru mai multa eficienta a demersului propriu al Basarabenilor/Bucovinenilor, cred ca trebuie privite ca nedespartite.

Intarziata impardonabil, recunoasterea (termen mai adecvat decat re-dobandire) cetateniei romane pentru aceia carora le-a fost pur si simplu furata, dupa ocuparea de catre urss la sfarsitul celui de-ai doilea Razboi Mondial a Regatului Romaniei (incepand cu Basarabia inclusiv Sudul, cu Nordul Bucovinei si Tinutul Herta), precum si pentru descendentii lor, trebuie sa se faca printr-o procedura simplificata.

Era de asteptat ca dupa 1989 printr-o lege speciala cu caracter reparatoriu, Statul Roman sa recunoasca in bloc, drepturile (rezultand din calitatea de cetatean roman) acestor persoane si descendentilor lor, iar mai apoi la autoritatea administrativa sa se faca simple verificari si inregistrari in evidenta populatiei cu eliberarea actelor de stare civila si de identitate. Dar agentura sovietica din Romania era inca puternica si, in ciuda dezmembrarii urss, la Bucuresti mentalitatea subalterna, autocenzura jenanta a unei diplomatii in genunchi explicabile din pozitia de indelunga vasalitate fata de Moscova, era intalnitala nivelul oricarei autoritati romane de resortul careia erau relatiile externe incat orice demers reparatoriu fata de conationalii din Rasarit era trunchiat sau zadarnicit “ca sa nu se supere vecinii”. Au existat doar unele putin semnificative exceptii generate mai degraba de presiunea de la Chisinau dinspre Frontul Popular sau dinspre unii reprezentanti de marca ai societatilor culturale Pro-Basarabia si Bucovina, Bucuresti-Chisinau ori Tinutul Herta de presa si de Liga Studentilor din Universitatea Bucuresti.

I. Astazi, simplificarea nu trebuie sa priveasca doar actul care face dovada cetateniei romane a descendentului. Trebuie spus ca, potrivit legii romane, cetatenia romana se dobandea prin nasterea din cetateni romani.(cazul descendentilor din cetateni ai Regatului Romaniei) – Certificatul de Nastere, Buletinul de Identitate, Pasaportul nu fac decat o simpla dovada a acestui drept dobandit prin nastere. In lipsa lor, dovada se face cu orice mijloc de proba permis de legea Romana – Codul Civil Roman si de Codul de Procedura Civila.

In toata aceasta perioada de la ocupatia sovietica din Estul Europei si al Romaniei (interval privativ de drepturi rezultand din calitatea de cetatean roman) legislatia Regatului Romaniei, a RPR, a RSR, a Romaniei de dupa Decembrie 1989, chiar daca ordinea constitutionala a fost rasturnata, stabilea ca cetatenia romana se dobandeste prin nastere. Ea nici nu poate fi retrasa celui care a dobandit-o prin nastere. Doar simpla vointa lui (consimtamant neviciat) poate duce la renuntarea la cetatenie, prin cerere individuala adresat autoritatii statului roman, de care cerere acesta sa fi luat act si sa fi urmat procedura prevazuta de lege.

Or, nu se poate renunta la cetatenia unui stat printr-o cerere facuta unei autoritati straine.In acelasi sens stipuleaza conventiile internationale si europene cu privire la cetatenie, reglementarile ultimilor ani fiind tot mai complexe in scopul evitarii situatiilor de apatridie.

Imprejurarea ca guvernul URSS i-a “repatriat” pe numerosi cetateni romani in fosta URSS (cu complicitatea celor care conduceau atunci autoritatea romana) si ca le-a acordat fara sa-i intrebe cetatenia sovietica (si ca legea sovietica nu concepea a doua cetatenie sau dubla cetatenie) nu putea produce si nu are nici un efect juridic fata de legea si autoritatea romana, Romania fiind un stat suveran si nu un stat vasal. (Romania chiar permitea o a doua cetatenie; veti face diferentierea de dubla cetatenie care presupune un acord intre doua state cu privire la recunoasterea cetateniei celui de-al doilea intemeiata pe reciprocitate).

In anul 1998, cele Zece Programe pentru Romanii de Pretutindeni ale atunci-infiintatului departament al Guvernului Romaniei de resortul caruia erau aceste relatii cu romanii din teritoriul ocupat de fosta URSS, din alte zone locuite de romani (bastinasi – Timoc, Vestul Banatului -Voivodina, Ungaria, Maramuresul de peste Tisa precum si din Sudul Dunarii – Aromani, Meglenoromani si Istroromani) din cuprinsul altor state si din diaspora – prevedeau recunoasterea/dobandirea cetateniei romane intr-o procedura simplificata. La nivelul anilor 1999-2000 nu s-a reusit insa (din cauza rezistentei la reforma din institutiile publice romanesti) decat o accelerare a lucrarilor unicei Comisii (centrale) dar s-a descentralizat receptia actelor (de la aplicanti/solicitanti) in sensul in care cererile si dosarele se depuneau pe langa misiunile diplomatice si consulare si la toate Inspectoratele de politie din Judetele de la frontiera de nord-est a Romaniei.

Din nefericire, la inceputul anului 2001 guvernul nou instalat a suspendat pentru 6 luni solutionarea cererilor, apoi procedura a fost suspendata sine die, iar receptia cererilor nu mai putea fi facuta decat ca in trecut, la misiunile diplomatice. Multi din cei care au ratat”dezghetul” 1999-2000 au ratat si pasaportul european acum.

II. Astazi, o procedura cu adevarat simplificata de recunoastere a cetateniei romane ar insemna

1. In primul rand ca proba sa fie simpla (deci fara aberanta probatio diabolica, cu rusinoasa trimitere a solicitantilor in “gura lupului” la autoritatea RM sau Ucraineana pentru confirmari ale denumirilor localitatilor, ale prezentei lor in organizarea administrativa a Judetului X, ori supunerea solicitantilor la calvarul rectificarilor de nume rusificate, ucrainizate, rectificare inutila din moment ce erau prezente in acte celelalte elemente de identificare, stabilire a starii civile.

2. In al doilea rand receptia cererilor sa revina la nivelul autoritatii judetene (de la frontiera de nord-est, spre exemplu) si

3. In al treilea rand, dar cel mai important – pentru urgentarea rezolvarii situatiei – solutionarea cererilor sa fie data Sectiei Civile a Tribunalui (oricarui tribunal judetean, dar sectiei civile – sectie competenta pentru orice act de stare civila – ca sa existe cai de atac apelul si recursul).

III. Procedura direct inaintea instantei judecatoresti va fi mai rapida (se poate prevedea prin lege acordarea de termene scurte intocmai ca pentru litigiile de munca sau de fond funciar, de max. 2 saptamani, doar solicitantul cetateniei putand cere un termen mai lung in cazul in care nu are actele complete), va fi in sedinta publica, deci transparenta, se va putea vedea dosarul oricand, ii vei sti stadiul.

In epoca descentralizarii/deconcentrarii, existenta unei singure Comisii pe tara arata un inutil control, de inspiratie sovietica care favorizeaza coruptia, favoritismele si blocarea solutionarii cu celeritate a cererilor, inlauntrul unui termen rezonabil (a se vedea blamul dat Comisiei centrale de magistrati integri ai Curtii de Apel Bucuresti, prin hotarari judecatoresti pronuntate in 2004 in cauze de blocare a solutionarii cererii timp de mai multi ani).

Ministrul Justitiei trebuie sfatuit ca ca nu face reforma (si nu realizeaza mare lucru) daca nu descentralizeaza activitatea de solutionare a cererilor: dupa indelunga asteptare la Comisie, procedurii administrative ii va urma si una judecatoreasca plangerea impotriva solutiei Comisiei la Tribunalul-sectia de contencios administrativ apoi recursul la Curtea de Apel – Sectia de contencios administrativ.

Daca in locul Comisiei Centrale analiza dosarelor se va face la nivelul fiecarui Judet, de catre Tribunal, practic vor fi dintr-odata 41 de Comisii in loc de una singura. Iar Ministerul Justitiei trebuie sa fie de acord pentru ca analiza dosarelor se va face tot in reteaua sa, si tot de catre Judecatori.

Argumentul ca s-ar incarca activitatea instantelor este putin serios si trebuie respins pentru ca Romania este datoare sa rezolve si aceasta problema care tine tot de condamnarea oficiala a regimului comunist care a dus la aservirea Romaniei catre fosta URSS.

Nu cred ca magistratii se opun, asa cum s-ar grabi unii sa spuna; oricum reforma justitiei presupune si existenta unui numar corespunzator de magistrati astfel incat activitatea instantelor sa decurga in conditii de celeritate, principiul bunei guvernari obligand Ministerul Justitiei si Guvernul sa ia masuri adecvate si in termen rezonabil.

Deocamdata, este apreciata ca inoportuna/contraproductiva mentinerea procedurii administrative de solutionare a cererilor la mai multe judete din tara (la autoritati administrative) ca s-ar descentraliza poate doar abuzurile, coruptia si favoritismele… lipsa unui personal instruit din administratie isi poate pune o amprenta nefasta asupra reformei care se declara acum!

Daca va ramane totusi o procedura administrativa de prima solutionare a cererii, trebuie insistat ca din Comisia Centrala sa aiba un aparat si metoda de lucru performante, logistica si numar de personal corespunzatoare si, pentru transparenta, din ea sa faca parte, fie si numai cu statut de observator, si ONG-uri avand ca scop apararea drepturilor conationalilor din Basarabia si Bucovina- ca de pilda organizatiile studentesti, cele consecrate.

De 10-15 ani obsesia Chisinaului e ca prin acordarea cetateniei romane Bucurestiul vrea sa faca sectii de votare in Basarabia si sa “lichideze statalitatea R.Moldova”. Alegatiuni pe care faceau semioficial reprezentantii Chisinaului candva mai discret, acum cu insolenta, public si pe la alte Cancelarii. Bucurestiul nu are insa obsesii, temeri dar nici initiative de sprijin pentru aceste persoane pe care dupa al doilea Razboi Mondial, Statul Roman i-a abandonat in teritoriul ocupat de fosta URSS. Singurul sprijin in plan educational, diminuat drastic in ultimii sapte ani, nu e de natura sa atenueze pierderile si suferintele.

Seniorii Ligii Studentilor

Asociatia Civic Media

27 Martie 2007