ï‚· Europa Libera:
“Ministrul român de externe demisionează în urma scandalului muncitorilor din Irak. Cei doi au fost arestati din 31 octombrie pentru că au facut fotografii fără să aibă permisiune si au fost eliberati după ce autoritati ale coalitiei din Irak au stabilit că acestia nu erau rău intentionati.”

 BBC NEWS: “Ministrul român, fortat să demisioneze. Premierul Tăriceanu i-a cerut demisia lui Mihai-Răzvan Ungureanu. “Prim-ministrul consideră că guvernul trebuie să apere interesele cetatenilor români, oriunde s-ar afla acestia”, se arată într-un comunicat de presă al guvernului”.

 INTERNATIONAL HERALD TRIBUNE: “Ministrul român de externe Mihai-Răzvan Ungureanu a demisionat vineri la cererea prim-ministrului Tăriceanu, care i-a reprosat că nu a informat guvernul despre cei doi muncitori români arestati în Irak. Liberalul Mihai-Răzvan Ungureanu este considerat mai apropiat de presedintele Traian Băsescu, care a spus că a fost informat în legătură cu situatia muncitorilor arestati.”

Punctele slabe: Cazul celor doi cetăteni români arestati în Irak a scos în evidentă o serie întreagă de erori ale autoritătilor si a arătat că, pănă la aparitia în “Evenimentul zilei” a faptului că Nelu Ilie si Adrian Gâncean stăteau de trei luni în detentie, într-o bază militară americană, demersurile pentru eliberarea lor au fost nule. NEGLIJENTĂ. Familiile celor doi români au precizat în mai multe rânduri că nimeni nu le-a informat despre arestarea muncitorilor si au facut eforturi pe cont propriu pentru a descoperi ce se întâmplase cu Ilie si Gâncean. Ministerul Afacerilor Externe se scuză spunând că “a fost dorinta celor doi muncitori” ca familiile să nu fie informate.

Români-prizonierii americanilor în Irak!

31 Ianuarie 2007 Liviu Iolu – Ev.Zilei „Arestati de către americani acum trei luni, un tâmplar si un electrician români sunt captivi într-o bază SUA, acuzatia fiind “culegere de informatii”. Doi muncitori români din Irak care au filmat si fotografiat fără autorizatie o bază americană se află, de trei luni, în custodia US Army. Ei au fost arestati, pe 31 octombrie, la Al Ramadi (lângă Bagdad), de soldatii Fortei Multinationale a Coalitiei si apoi transferati într-o bază a Statelor Unite. Tâmplarul Adrian Gâncean (39 de ani), din Toplita, si electricianul Nelu Ilie (41 de ani), din Galati, sunt acuzati de spionaj, spun surse apropiate captivilor. Ei lucrau, pentru o firma americană, subcontractor al US Army, într-o fabrică aflată într-o bază militară americană. Românii au fost angajati pentru a asigura “hidratarea” trupelor în zona de conflict si munceau la întretinerea instalatiilor de îmbuteliere a apei plate destinate soldatilor SUA. Serviciul de presă al Coalitiei din Irak a confirmat pentru “Evenimentul zilei” că autoritătile române au fost informate în legătură cu acest caz. Ministerul român de Externe nu a anuntat si familiile celor doi muncitori, care au început, cu propriile resurse, investigatiile si demersurile pentru a afla în ce stare se află captivii. De altfel, autoritătile române au tinut secret acest caz, procedând diferit fată de alte evenimente asemănătoare.”

Scenarita nu se trateaza cu fapte bune

4 Februarie 2007 Liviu Iolu “Au primit-o de la SIE sau de la MAE?”, îl intrebă Stelian Tanase pe Mircea Dinescu. Cei doi discutau exact despre cum a ajuns în presă “pontul” că doi români sunt arestati în Irak, cărui politician îi foloseste de fapt si încropeau scenarii imposibile. O făceau si altii, pe la diverse posturi de televiziune, o făcuse si Ion Cristoiu în scris. Am urmărit cu atentie aceste discutii pentru că, în definitiv, mă vizau atât pe mine, cât si “Evenimentul zilei”, locul unde dezvăluirea a apărut prima dată în România. Concluzia amară pe care am tras-o este că niste oameni care fac si desfac de peste un deceniu scenarii politice sunt incapabili să mai creadă într-un demers jurnalistic onest, lipsit de vreo eventuală finalitate politică programată malefic. Tratati-vă, oameni buni, si apoi reîncepeti dezbaterile! “Pontul”, oricât de ciudat v-ar părea, l-am “găsit” la Vaslui, în timp ce lucram la un alt subiect. O să detaliez în zilele următoare dacă o să mai intereseze pe cineva si în cazul în care alti oameni bolnavi de scenarită continuă discutiile. “Muncitorii români retinuti timp de trei luni în Irak urmează să revină în tară în următoarele trei zile”, anuntă un comunicat dat sâmbătă si preluat de agentiile de presă. Aceasta este stirea pe care o vizam ca jurnalist în momentul în care am decis ca povestea celor doi – Adrian Gâncean si Nelu Ilie – trebuie publicată. Erau de trei luni “aruncati” într-o puscărie militară americană, iar vestile către familii erau din ce în ce mai îngrijoratoare.

Doi oameni au fost eliberati din detentia Armatei SUA datorita dezvaluirilor mele

Niciodată nu mi-as fi putut imagina că băiatul slabut, care a intrat cu o privire timidă în biroul meu din Vaslui va determina atât de multe evenimente grave în viata mea. Mi-a fost simpatic si, în mod paradoxal, înainte de a rosti un cuvânt mi-a castigat încrederea. Am discutat cu el despre muncitorii români pe care îi trimite agentia mea în străinătate. Era împreună cu Stephan, un ziarist francez de la „Le Tegraphe” un regional din Sudul Frantei. Simpatici si profesionisti amândoi.

După o numai o săptămană, la sediul companiei mele din Bucuresti am avut o întâlnire de afaceri cu unul din managerii HR ai Al Morrell Development SUA, companie americană al cărei partener sunt. La sfârsitul întâlnirii Mr. Anisia îmi spune: „M-ati intrebat acum trei zile pe cand eram în Kuwait ce stiu despre Gâncean si Ilie Nelu. Întelegeti că nu puteam să vă spun prin telefon că sunt în detentia Armatei americane.”Apoi ne-am strâns mâinile si ne-am despărtit.

In urmă cu numai trei zile fusesem sunat de sotia lui Ilie Nelu. Femeia era disperată. De peste 3 luni nu mai stia nimic de sotul ei. M-a rugat sa mă informez direct la angajator. Atunci mi s-a spus oficial din Kuwait să iau legătura cu Ambasada României din Bagdad pentru relatii. Mi s-a parut suspect si de-a dreptul ciudat tonul oficial si grav al celor de la Al Morrell SUA. Mi-am imaginat ca Ilie Nelu a facut vre-o poznă sau a furat ceva prin bază.
După ce m-am despărtit de Mr. Anisia am realizat că mă aflam în fata unui subiect de presă. Nu mi-am pierdut niciodată simturile de ziarist. Am lucrat ani de zile pentru Evenimentul Zilei.

Apoi a urmat întreg scandalul national soldat cu demisia ministrului de externe Răzvan Mihai Ungureanu. In plină evolutie am fost abordat în direct de postul TV „Realitatea”. Am făcut fără să clipesc declaratia de rigoare: „ Eu sunt sursa. Nu sunt angajat SIE, doar un fost ziarist al Evenimentului Zilei”.

A doua zi comisarii Garzii Financiare Vaslui erau prezenti la firmă. Control la sânge. 10 milioane amendă. In următoarele zile inspectorii ITM Vaslui au apărut ca prin farmec. Sunt verificat la pâna la globulele albe. Noptile târziu sunt sunat de pe numere ascunse si amenintat. Pe moment nu-mi pasă. „Te vom distruge mai devreme sau mai târziu!”. Aud si acum în urechi amenintările telefonice.

După căteva săptămâni apele s-au linistit. Până la urmă făcusem un lucru bun: doi oameni au fost eliberati dintr-o detentie abuzivă datorită dezvăluirilor mele. Am sperat că toată afacerea a murit si este dată uitării, dar eram undeva trecut pe o lista neagră.

In 21 septembrie 2007 cei care răspund de executii au ajuns la mine. Un procuror primeste ordinul. Firmele mele: agentie, editură sunt luate cu asalt. Pechezitii dure acasă si la sedii. Simt forta obscură a statului român pe propria-mi piele. Îmi dau seama ca împotriva mea s-a declansat teroarea penală bine orchestrată. Mă pregătesc să lupt cu ei. Le stiu armele si le voi întoarce împotriva lor. Luati de valul protectiei oferită de la nivel înalt procurii nu s-au mai sinchisit să scoată mandate pentru toate sediile. Perchezitionează fără mandat una din companii si încarcă în dube tot, în speranta că mă vor înfunda cu ceva. Orice. Ordinele se execută, nu se discută!

PERCHEZITIE ILEGALA LA SEDIUL CENTRAL AL CONFRUNTARII

Sub directa coordonare a procurorilor D.I.I.C.O.T, Politia Vaslui a executat abuziv o
PERCHEZITIE ILEGALA ÃŽN SEDIUL CENTRAL AL CONFRUNTARII
ï‚· Aparitia primului numar a saptamanalului de investigatii a fost oprita

ï‚· Ex-ministrul de externe Razvan Ungureanu poate fi in spatele descinderilor

21 Septembie, ora 6,45: conduc relaxat cu 130 spre Constanta. Sunt pe autostradă, după ce am ratacit putin prin Bucuresti în căutarea iesirii. S-a luminat binisor, iar Meganul diesel torcea frumos. Las în urmă una după alta dacii sau limuzine conduse de soferi ceva mai prudenti. Deodată habitaclul este spart de soneria mobilului. Sunt surprins ! Este cam devreme să înceapă să sune telefoanele. Este sotia mea: „Gabriel, Politia a venit la tata acasă si au mandat de perchezitie ! „Blocat ! Continui să rulez cu 130 fără să îmi dau seama ce fac. „Au spus ce vor ? ce naiba cauta ? „Sotia mea nu stie nimic. Se gândeste doar sa nu se sperie copiii cand va descinde politia si acasă. O linistesc si îi spun ca îl voi suna pe tata. Sun. Imi răspunde cu glasul gâtuit. ÃŽl intreb ce se întâmplă si îmi spune acelasi lucru ca apartamentul este plin de politie. Il rog să-mi dea un ofiter la telefon. Un glas se recomandă: „Inspector principal Moraru Florin”! ÃŽi întreb ce vor de la mine. Un glas mieros: „Nu putem vorbi prin telefon.De ce nu veniti să bem o cafea si să discutăm Domnu’Huides”.

Rămân perplex. La mine în casă sunt zece perechi de bocanci MAI si asta vrea să bea cafea cu mine! „Îmi pare rau dar sunt în drum spre Constanta si îmi este imposibil să ajung mai devreme de 3-4 ore”. Nu mă crede. E convins că deja m-am ascuns prin boscheti în zona industrială si tremur de frica lor. Îl cer din nou pe tata si îl întreb de unde vin astia , cine îi coordonează. Îmi spune ceva despre unul Bulgaru de la Droguri, Arme si Munitii. Sunt în ceată. Ce arme, ce munitii? Ultima oară când am văzut o puscă a fost în armată in ‘82. Iar munitii? Doamne iarta-mă, cred că la Revelionul trecut n-am aprins toate petardele.

Ex-ministrul de externe in spatele descinderilor

21 septembrie, 9,30 Trag pe dreapta, scot harta si mă orientez. Sunt aproape de Slobozia. Caut o iesire din autostradă si glont spre Vaslui. Sună din nou telefonul. Ana de la Agentie: „A venit Politia la firmă si răscolesc totul domnule Gabriel „Blocat din nou. Ce vor oamenii ăstia ? Confiscă totul de la cele două firme: calculatoare, zeci de mii de pagini de contracte, manuscrise de ziar, fotografii, contabilitati. Nu mai stiu ce să cred. Apăs acceleratia. Mă uit la vitezometru : 170. Frânez încet si trag pe dreapta în câmp.Cobor si fac cativa pasi prin rouă. Masinile trec vâjâind pe lângă mine. Oare ce naiba am făcut de se întamplă toate astea? Se spune că atunci când mori iti trece toată viata prin fată. Cam la fel este si cand esti perchezitionat si iti intră politia cu fota în intimitatea si afacerile tale. Îti trec prin fata ochilor toate semnăturile pe care le-ai dat, toate contractele, toate articolele de ziar pe care le-ai scris, toate investigatiile de presă pe care le-ai facut. Nu se poate ! Am facut totul ca la carte. Demiterea ministrului de externe Ungureanu din primavară, e drept mi se datorează. Cei doi muncitori arestati de armata americană au fost eliberati datorită mie si prietenilor mei de la Evenimentul Zilei. A fost un scandal national.Nu l-am pus eu pe ministrul de externe să ascundă nenorocirea celor doi si s-o discute pe sub masă doar cu Băsescu. Mă gândesc : dacă eu eram ministru si mă săpa un nimeni de la Vaslui cum as reactiona ? M-as da peste cap să îl extermin. Totusi acest Răzvan Mihai Ungureanu părea că are clasă. Dar poate n-are si se pretează la orice.

Proiectul „Confruntarea”este indezirabil

Mă mai gândesc. Poate mi se trage de la Corevas S.A. al cărei patron si administrator este Romeo Costan. COREVAS datoreaza editurii două miliarde de lei vechi. Debitorul a construit vile si a cărat materiale pe la toti gaborii si politicienii din judetul Vaslui. Dacă faci ecografie la vilele astea, imposibil să nu găsesti măcar 20.000 de caramizi cu stampila S.A.-ului sau măcar 100 metri cubi de beton deturnati din proiectele finantate de stat. L-am dat în judecată. A trebuit să refinanteze justitia în vre-o trei procese. Până la urmă din investigatii a reiesit că este „acoperit”, fără a se cerceta cu adevărat dacă actele prezentate de Corevas SA sunt false sau nu. Am făcut plângere penală dar, ghici ? A primit neâncepere. Din păcate cu modernismele astea ale justitiei poti să te plângi împotriva procurilor care trec pe lângă infractiuni grave fluierând ca la schimbarea vremii. Asta o fi oare la bază? Simt că cineva influent a pornit o cruciadă împotriva mea. Sunt indezirabil. Poate proiectul „Confruntarea „ îi agită si vor să mă elimine din fasă. Până la urmă, cât de tare poate fi si Romeo ăsta? Dar poate e disperat si încoltit, dornic să se salveze pe orice căi. Ce solutie mai simplă poate fi decât să mă înlăture de pe scenă dintr-o miscare folosindu-i pe cei îndatorati lui? Mă gândesc că poate la origine sunt proprietarele ziarului vasluian “Obiectiv”, doamnele Irina Sadici si Clara Bisog, care mi-au „plătit” niste facturi de câteva sute de miloane cu CEC-uri fără acoperire. Si cum cadourile nu prea mai sunt la modă si doamnele au dosar penal. Sau poate au facut cu totii sedintă: exministrul, proprietari de ziare aservite, patroni si adminstratori si m-au pus pe răboj. Demarez.

Un mafiot sicilian deghizat in manager roman

21 septembrie, 12, 00 Ajung la Vaslui chiar când politistii încărcau în dube ultimii saci verzi de plastic în care erau aruncate alandala actele celor două companii pe care le detin. Calculatoarele sigilate erau stivuite ca la Flanco, aruncate neglijent si ele în porbagajul unui Cielo bleumarin. Conversez cu un politist în civil care stă protăpit în front office: “Văd că mi-ati făcut curat în birouri?” Nu are reactie. Se uita la mine cu poftă. Îi citesc în ochi dorinta imensă de a-mi pune cătusele. Îmi dă o citatie să mă prezint la acel Bulgaru care este ceva pe la D.I.I.C.O.T. Nici nu stiu ce înseamnă literele astea. Până la urmă se asterne linistea. Au aruncat în dube ultimii saci si dusi au fost. In jur dezastru. Companiile mele nu vând cartofi, bocanci, perdele sau gablonzuri. Tot ce facem se bazează pe hârtii: editura, negocieri si contracte cu parteneri din State, Qatar, Irlanda, Anglia etc. Cel mai important proiect este acum însă ziarul. „Confrunarea„ este prevazută să apară la începutul lui octombrie. Este visul meu pentru care am intrat în afaceri. Să am posibilitatea să fac presă fără să stau cu mâna întinsă. Mă uit în jur. Birourile sunt răvăsite: resturi de dosare, coperti aruncate, hălci de noroi pe mochete si toate posturile de lucru pustii fără calculatoare. Doar din LCD-uri se scurg cabluri către nicăieri. Nu realizez gravitatea întamplării. Parcă am fost anesteziat. Nu stiu, nu am idee ce se întamplă si ce am făcut încât să se declanseze o procedură atât de drastică si gravă împotriva mea asa cum este procedura perchezitiei. Echipa este dezorientată. Toti se întreaba cine sunt eu de fapt? Ce se ascunde până la urmă în spatele acestui fost ziarist? Un infractor international căutat de toate Politiile din lume? Un mafiot sicilian deghizat în manager român? Simt că îmi pierd identitatea, că dispare orice raport cu realitatea. Nu stiu ce se întâmplă!

Week-endul blestemat

In toate noptile din week-endul blestemat care a urmat am întors ultimele întâmplări pe toate fetele. Nu îmi pot da seama pentru ce s-a ajuns aici? Luni dimineată mă duc la DIICOT Vaslui. Stau 3 ore si astept să fiu primit la procurorul Constantin Bulgaru.Îl văd cum iese de câteva ori pe hol si mă priveste prin vitrinele largi si cam nespălate de intrarea în Parchet. E un tip bine, cu trăsaturi acviline si pare decis să îsi facă treaba de anchetator după toate regulile. Imi dau seama că nu l-am văzut în viata mea. Omul ăsta pe care abia îl zăresc prin vitrinele incerte este călăul meu. Încă nu stiu pentru ce mă vrea, dar îmi vine greu să cred că nu mă va distruge. Mă trezeste după trei ore din asteptarea de cosmar jandarmul de la intrare. “Dl. Procuror Bulgaru nu vă poate primi. Aveti citatie pentru 27.09. si vă asteaptă atunci” Mă duc iute la Arhiva Tribunalul Vaslui si solicit dosarul de perchezitie 3090/2007. Nu e la ei, e la Prim Grefier. Fac o cerere scrisă simplu: să mi se comunice doar pentru ce infractiune sunt cercetat. Cer să mi se spună articolul de lege care mă incriminează. Înregistrez legal cererea în 24.09. Vreau doar să stiu pentru ce articol de cod penal s-a pus în miscare această masinărie sinistră împotriva mea. Nu am primit răspuns nici în ziua de azi.

Garbiel HUIDES

Editor Executiv

www.confruntarea.ro