de Bedros HORASANGIAN

— Starea conflictuala din sanul societatii romanesti se acutizeaza. Din nefericire, din pacate.

Conflictul deschis dintre presedinte si premier, dintre presedinte si Parlament, dintre partile componente ale Aliantei DA, dintre segmente ale societatii civile cu alte segmente ale ei, dar si brusca resuscitare a miscarilor sindicale, pe fondul unor mai vechi nemultumiri salariale – si lista diverselor incontrari intre individualitati sau grupuri, mai mult sau mai putin de interese, se poate prelungi – intretine o atmosfera belicoasa ce nu va duce nicaieri. Deja palierul polemicii de idei a fost mult depasit, deja stacheta dezbaterii civilizate a unor grave situatii din societatea noastra a fost mult coborata. Polemica iscata in jurul suspendarii presedintelui a incins spiritele partidelor din opozitie, vanzoleala din preajma votului de neincredere in actualul ministru al Justitiei, dna Monica Macovei, a polarizat parte din intelectualitea romana. O scrisoare-mesaj de sustinere a presedintelui Basescu a pus pe jar societatea civila, un miting anticoruptie organizat de sase ONG-uri a inflamat atat presa, cat si televiziunile, alimentand polarizarile partizane. Partizanat exclusivist ce obnubileaza spiritul critic, excese nu doar retorice ducand la un fel de “Totaleskrieg”/ razboi total, intre fiecare cu ceilalti, si restul cu cine sta deoparte si nu intra in acest joc al acuzelor si incriminarilor/dezincriminarilor reciproce.

Dezavuam cu titlu personal materialele publicate in ZIUA, atat cele semnate de membri ai redactiei, cat si cele ale colaboratorilor, mai vechi polemici si idiosincrazii din sanul breslei intelectuale rabufnind la modul urat in prim planul actualitatii. Frecventarea lui Constantin Noica, la Paltinis sau Bucuresti, nu duce neaparat la un certificat de calitate intelectuala. Destinul dramatic si drumul singular ales de Noica, de mantuire prin cultura, dupa dramatice experiente politice si carcerale, a fost o acceptare individuala. “Paltinisanismul”, ca experienta individuala, a fost trait si asumat in variate feluri de fiecare dintre cei care l-au frecventat pe marele carturar. De la Liiceanu si Plesu, cei mai cunoscuti dintre membrii grupului, pana la Sorin Vieru, Andrei Cornea sau Vasile Dem. Zamfirescu, care si-a netezit propriul drum in psihanaliza, parasind “Holzwegge”a filozofiei. Chiar daca la randul nostru consideram mitingul/demonstratie al ONG-urilor o inadecvata si neinspirata iesire in agora, nu putem accepta, in nici un chip, atacurile si acuzele dlui Constantin Barbu si ale dlui Ion Spanu la adresa lui Liiceanu si a intelectualitatii romanesti, din zona cea mai prestigioasa a ei. Ca ne este simpatica sau nu, ca avem si alte preferinte sau admiratii. Ideologice, politice, culturale. Limbajul utilizat de un ziarist precum Victor Roncea la adresa unor intelectuali, dar si a Parintelui Justin Marchis, pe care-l apreciem in mod deosebit si a carui devotiune pentru ortodoxia romaneasca este de toata lauda, ni se pare de neacceptat. Fara paranteze, glose, comentarii, grave incriminari. Ura nu poate duce nicaieri.

Basescu si Tariceanu sunt obligati sa se intalneasca intre patru ochi si sa puna “tara la cale”, nu la televizor. S-au inmultit nepermis cei care pun paie pe focul dusmanelilor, in loc de a se gasi cai de reconciliere si avansa programe/strategii pentru viitorul imediat. Este cu totul regretabil ca s-a ajuns aici, dar credem ca se pot gasi solutii de compromis ca institutiile statului sa functioneze corect si eficient. Nu doar in regim de avarie. Iar galceava intelectualilor ar putea fi retrasa din strada in cazarmile revistelor de cultura. Am avea de castigat cu totii. Inclusiv presedintele si premierul.

ZIUA / 28.02.2007