Chiar la Bruxelles, în calitatea sa de europarlamentar, Iuliu Winkler reia o temă favorită a UDMR. Este vorba de reîmpărÅ£irea teritorială a României. ÃŽn cadrul unei reuniuni cu reprezentanÅ£ii din capitala Belgiei ai Consiliilor JudeÅ£ene, reprezentantul României în Parlamentul European a subliniat necesitatea imperioasă a reorganizării regiunilor de dezvoltare prin înfiinÅ£area unui număr mai mare de regiuni, între 14 ÅŸi 16, faţă de actualul număr de opt. “Este nevoie de regiuni mai mici, care să prezinte o mai bună coeziune economico-socială, care să urmeze structura regiunilor tradiÅ£ionale din România, care să aibă personalitate juridică, competenÅ£e administrative ÅŸi să fie conduse de consilii regionale alese. Asigurarea eficienÅ£ei dorite în atragerea de fonduri de coeziune ÅŸi fonduri structurale este posibilă numai cu o condiÅ£ie a reorganizării regiunilor”, a afirmat parlamentarul european. Mai mult, susÅ£ine Iuliu Winkler, ” în România, AgenÅ£iile de Dezvoltare Regională nu pot produce proiecte de anvergură, ÅŸi aceasta deoarece organismele nu pot realiza politici coerente la nivel regional din cauza lipsei coeziunii intraregionale a actualelor structuri”. Abilă miÅŸcarea. Se forÅ£ează formarea de noi regiuni, 16 la număr, una dintre ele, întâmplător sau nu, formată din judeÅ£ele MureÅŸ, Harghita ÅŸi Covasna, punând în faţă aÅŸa-zisul interes naÅ£ional, ÅŸi anume absorbÅ£ia fondurilor europene. De aici până la mult dorita autonomie teritorială cerută cu insistenţă de UDMR nu mai este decât un pas. Lucru recunoscut deschis de politicienii maghiari. “Pe plan naÅ£ional, UDMR aspiră pentru crearea cadrului legislativ al autonomiei culturale ÅŸi teritoriale, respectiv înfiinÅ£area sistemului instituÅ£ional necesar exercitării dreptului la autodeterminare. Considerăm oportună elaborarea ÅŸi prezentarea în faÅ£a Parlamentului României a unui proiect de lege, care să asigure un statut special acelor unităţi administrative – îndeosebi Å¢inutului Secuiesc – unde comunităţile naÅ£ionale maghiare se află în majoritate”, se susÅ£ine în documentele programatice ale UDMR. Cum mai afirmam, extrem de grav este faptul că acest plan de reîmpărÅ£ire teritorială a României este deja pus în practică de miniÅŸtrii Uniunii, folosind abuziv inclusiv fondurile europene. A se vedea, de pildă, alocările de fonduri europene de anul trecut. “Este de importanţă fundamentală ca regiunile ce vor fi create să dispună de sisteme instituÅ£ionale autonome ÅŸi eficiente, precum ÅŸi de identitate proprie”, declara în luna octombrie Laszlo Borbely, ministrul Dezvoltării, lucrărilor publice ÅŸi locuinÅ£elor, ministrul care gestionează Programele OperaÅ£ionale Regionale fiind, prin lege, preÅŸedintele Comitetului de Monitorizare a acestor Programe. Nu cred că folosirea fondurilor europene în scopuri de partid ÅŸi atribuirea lor pe criterii etnice sunt practici europene. Pe lângă banii europeni, ÅŸi statistica a devenit o unealtă politică.

Statistica UDMR – peste cea europeană

La reuniunea de la Bruxelles, Iuliu Winkler a reamintit faptul că UDMR a elaborat o propunere concretă în acest sens, bazată pe un studiu economic ÅŸi bugetar, aratând că este nevoie de o dezbatere publică pentru a obÅ£ine un consens, care să transceadă guvernele. ÃŽn acest caz, europarlamentarul face referire directă la aÅŸa-zisul studiu lansat de UDMR la Târgu MureÅŸ în data de 13 octombrie 2007. Domnul Winkler uită să amintească faptul că pseudomaterialul, mai mult document programatic, deÅŸi pare bine fundamentat pe bibliografia de specialitate, se bazează pe fotografii statice nedatate ale absorbÅ£iei fondurilor de preaderare, precum ÅŸi pe valorile desuete ale PIB-urilor regionale de la nivelul anului 2003, neluând în calcul tendinÅ£ele de dezvoltare, amplasarea polilor de dezvoltare, precum ÅŸi armonizarea interregională ÅŸi intraregională a domeniilor de interes. Aceasta este concluzia specialiÅŸtilor care au analizat “oferta UDMR”.

Autorul acestui document, fostul secretar de stat în Ministerul Integrării, Csutak Istvan, cunoaşte foarte bine că prin datele statistice însăilate recurge la dezinformare. La fel, europarlamentarul nu aminteşte faptul că documentul UDMR s-a mai aflat anul trecut în dezbatere publică, fiind trimis tuturor autorităţilor locale, şi a fost demontat dată cu dată. Cum mai afirmam şi în articolele anterioare, statistica a fost transformată, de Istvan Csutak, în unealtă politică atunci când s-a analizat ritmul de dezvoltare pe judeţe şi pe actualele 8 Regiuni de Dezvoltare în scopul atingerii autonomiei Ţinutului Secuiesc, teritoriu delimitat clar pe harta UDMR. Nici nu mai contează legislaţia şi acordurile încheiate de România. Practic, prin reluata idee de reîmpărţire teritorială, sub masca grijii faţă de absorbţia fondurilor europene, se încalcă flagrant prevederile Capitolului 21 negociat cu Uniunea Europeană. Nu cred că actualii sau foştii miniştri ai UDMR nu cunosc că în concordanţă cu prevederile Uniunii Europene şi ale legislaţiei naţionale actualele regiuni de dezvoltare s-au constituit prin asociere benevolă de judeţe vecine, iar regiunea de dezvoltare nu este unitate administrativ-teritorială, aşa cum ar dori iniţiatorii şi susţinătorii proiectului de reîmpărţire a României. Că doresc să înţeleagă sau nu, conform clasificării statistice obligatorii odată cu integrarea ţării noastre în Uniunea Europeană, România este împărţită în următoarele unităţi teritoriale statistice, şi anume: Macroregiunea 1, din care fac parte Regiunile de Dezvoltare Nord-Vest şi Centru, regiuni care cuprind judeţele Bihor, Bistriţa-Năsăud, Cluj, Maramureş, Satu Mare, Sălaj, Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş şi Sibiu; Macroregiunea 2, formată din Regiunile de Dezvoltare Nord-Est şi Sud-Est; Macroregiunea 3, compusă din Regiunile Sud-Muntenia şi Bucureşti-Ilfov, şi Macroregiunea 4, formată din Regiunile Sud-Vest Oltenia şi Vest.

În total, 4 Macroregiuni, 8 Regiuni de Dezvoltare Regională şi 42 de judeţe. Dar se vede că aceste lucruri nu au valoare pentru UDMR, scopul demersului de formare de 16 noi regiuni teritoriale fiind evident acela de atingere a statutului de autonomie a Ţinutului Secuiesc. Absorbţia fondurilor europene, dezvoltarea regională şi statistica sunt doar pretexte, fiind folosite date neelocvente.