Mie unuia nu-mi place sa uit. Ca daca uit, nu mai tin minte. Si daca nu mai tin minte, am impresia ca parca nu mai stiu pe ce lume ma aflu. Din aceste motive si pentru nevoi urgente, am selectat si pus deoparte, din toata literatura universala, o carticica intitulata „Mic dictionar social-politic pentru tineret“.

Coordonata de Virgil Magureanu, lucrarea imi asigura tot necesarul zilnic de raspunsuri competente la posibilele lapsusuri inerente bunei functionari a memoriei.

Din ea citesc inainte de culcare si imediat ce ma trezesc. Cu ea dorm sub perna, caci nu stii niciodata cand suna telefonul pe la 4 noaptea si cineva te intreaba brusc: ce-nseamna „abnegatie revolutionara“?, ce este „codul principiilor si normelor muncii si vietii comunistilor, ale eticii si echitatii socialiste“?, sau cu ce se mananca „tipizarea produselor industriale“ ori „stiinta ca forta nemijlocita de productie“? Da, cu lucrarea asta sub capatai, pot dormi linistit. Fireste ca, dupa o frecventare atat de asidua, am ajuns sa am unele pasaje preferate, si din extraordinarul colectiv de autori, am sfarsit prin a ma simti mai apropiat de unii, in detrimentul altora. Mai exact de unul. Fragmentele sale imi merg direct la suflet si nu le mai pot scoate afara. Le stiu pe dinafara si adesea ma trezesc declamandu-le la telefon, mult dupa ce interlocutorul a inchis. Cum de ceva vreme nu ma mai suna nimeni, imi permit sa spicuiesc aici din ele. Iata, asadar, o mica lista de greatest hits: „Respectul pentru adevar, promovarea onestitatii si intransigentei in relatiile interumane, refuzul minciunii si al ipocriziei sint proprii normelor comuniste de munca si de viata, in al caror spirit organizatiile U.T.C. isi orienteaza intreaga munca de formare si educare revolutionara a tineretului“ (p.12). Sau: „… autoconducerea muncitoreasca pune in fata personalului muncitor din fiecare intreprindere indatorirea de a folosi tot mai activ si cu responsabilitate sporita cadrul organizatoric larg democratic ce a fost creat si care asigura fiecarui om al muncii posibilitatea de a-si spune cuvintul in dezbaterea si solutionarea celor mai importante probleme economice si sociale, la adoptarea deciziilor care privesc bunul mers al intreprinderii. Referindu-se la continutul autoconducerii muncitoresti, tovarasul Nicolae Ceausescu sublinia:…“ (p. 37), nu mai dau citatul din tovarasul, ca-l stie toata lumea. Iata, in schimb, un alt pasaj de suflet din autorul nostru: „Autonomia reflecta pozitia si eforturile P.C.R., ale altor partide comuniste, de a realiza in cadrul miscarii comuniste internationale o unitate de tip nou, pe baza careia fiecare partid sa-si elaboreze de-sine-statator propriile optiuni strategice…“ (p. 40). Dar ce este partidul? „Partidul actioneaza continuu pentru perfectionarea organizarii si conducerii economiei, vazind in aceasta actiune o dimensiune esentiala a fauririi societatii socialiste multilateral dezvoltate. In aceeasi directie sint indreptate eforturile de dezvoltare si perfectionare a suprastructurii socialiste, a cadrului institutional specific noii societati, a intregii vieti spirituale, eforturi in care rolul determinant, de organizator si dinamizator al actiunii revolutionare a maselor revine Partidului Comunist Roman“. (pp. 47-48). Cateodata, e adevarat, autorul nostru tinde sa devina cam tehnic. Dar au si aceste pasaje farmecul lor: astfel, dupa un alt citat din tovarasul Nicolae Ceausescu, aflam ca „Hotarirea-Apel a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. (ianuarie 1981) subliniaza ca pentru a se realiza o calitate noua, superioara, este necesar ca in fiecare unitate productiva, in fiecare loc de munca sa se asigure indeplinirea integrala, ritmica si cu inalta eficienta a productiei fizice si nete, a tuturor indicatorilor de plan“ (p. 60). Dar alternativa capitalista? „Capitalismul nu poate solutiona in interesul maselor populare si al progresului problemele majore ale contemporaneitatii“ (p. 63). Mie-mi zici!? Pentru cei nu prea convinsi, autorul nostru ofera imediat dupa un citat elocvent din Programul P.C.R.. Noi trecem peste. Si ajungem, dupa cateva pagini, cam tot acolo: „Asa cum subliniaza Programul P.C.R., dinamica procesului cultural in socialism, necesitatea sa obiectiva sint determinate de faptul ca etapa actuala de faurire a societatii socialiste multilateral dezvoltate si inaintare a Romaniei spre comunism impune cresterea continua a rolului factorului constient, participarea activa a maselor si a personalitatilor la opera de creatie istorica“ (p. 151). Imediat dupa, un citat din Lenin. O suta de pagini mai departe, autorul nostru condamna vehement devierile periculoase ale stingii occidentale: „Lipsiti de un program coerent sau de o ideologie sistematica, tinerii hippies si-au transformat disperarea intr-o renuntare treptata la orice protest explicit, prin potentarea dimensiunii contemplative, de resemnare a miscarii, printr-un refuz steril al unei vieti sociale active“ (p. 237). Daca asa stau lucrurile la americani, oare ce se intampla cu intelectualitatea de la noi? „Provenita in covirsitoarea ei majoritate din rindurile muncitorilor si taranilor, reflectind dinamismul mutatiilor sociale si exigentele progresului stiintific si tehnic, intelectualitatea reprezinta in societatea noastra o categorie sociala de tip nou, socialist, care, asa cum se arata in Programul P.C.R., adera fundamental la conceptia despre lume a clasei muncitoare“ (pp. 250-251). Iar libertatea? „Trecerea revolutionara de la capitalism la socialism reprezinta un salt istoric din imperiul necesitatii in imperiul libertatii“ (p. 272). Si, in fine – desi n-am ajuns nici la jumatatea cartii – sa sarim si noi direct la adevarurile ultime: „Marxismul se dezvolta neincetat prin gindirea creatoare a partidelor comuniste si muncitoresti, care in elaborarea strategiei si tacticii lor revolutionare tin seama de conditiile concret-istorice, de experienta specifica si de nivelul de dezvoltare proprii fiecarei tari. O contributie de seama la imbogatirea creatoare a marxismului au adus si aduc Partidul Comunist Roman, secretarul general al partidului, tovarasul Nicolae Ceausescu…“ (p. 281).

Sfanta tinerete utecista! Unde-i oare astazi acest sarman autor devotat? Prin ce hauri ale uitarii se va fi adapostit el de furoarea anti-comunista? Pe la ce periferie se va fi ascuns el de victoria neconditionata a capitalismului? Oare ce-ar spune el cand ar auzi despre „datoria morala“ de a condamna comunismul in termeni de regim „ilegitim si criminal“? Eu zic ca nu-i frumos sa uiti. Ca daca uiti, risti sa-ti aduci aminte cand ti-e lumea mai draga. De aceea, oriunde s-ar afla autorul nostru, as vrea sa stie ca eu, cel putin, nu-l voi uita niciodata si-l voi purta mereu sub perna. Despre cine-i vorba? Care e autorul in cauza? E unul, biata victima a memoriei si a istoriei, pe care dumneavoastra probabil ca nici nu vi-l mai amintiti: unul pe nume Vladimir Tismaneanu. Ce nume simplu.

Alex Cistelecan

www.revistacultura.ro

Nr.: 81

2007-07-19

Vezi si

Tinerete revolutionara – Tismaneanu, intaiul comunist al tarii