Noua noastră publicaţie se numeşte “Veghea”. Un titlu care îi plăcea grozav magistrului nostru, Petre Ţuţea. Ne place şi nouă. Debutăm în Sfântul Post al Învierii Domnului, tocmai perioada care descoperă semnificaţia postului, a santinelei care se găseşte la datorie, a celui care ştie că are de dus o luptă şi că această luptă, dincolo de socotelile noastre, ne angajează în toate ipostazele, inclusiv în ipostaza istorică. Pentru că nu suntem chemaţi să fim doar creatori de istorie, ci să fim răspunzători chiar atunci când nu o creăm sau atunci când ni se pare că mai putem rămâne departe de ea.

Şi pentru că răul nu este impersonal, o să încercăm să facem nişte referiri concrete. Trăim într-o societate din ce în ce mai secularizată, într-o societate din care, dacă ar fi să ne luăm după reprezentanţii “religiei” drepturilor omului, ar trebui să dispară orice însemne sau manifestare creştină din spaţiul public. Ni se par relevante, în acest sens, tentativele de scoatere a icoanelor sau de eliminare a religiei din şcoli. Toate aceste campanii sunt întreţinute de o reţea mică, dar activă şi gălăgioasă, puternic susţinută de vechi structuri ateiste. Este aceeaşi reţea care a fost împotriva ridicării unei biserici în incinta Universităţii din Bucureşti, care s-a împotrivit ridicării Catedralei Mântuirii Neamului sau care a cerut să se scoată rugăciunea “Tatăl nostru” din programele de radio. O reţea care, în partea ei vizibilă, îi are ca reprezentanţi pe “toleranta” Smaranda Enache, Gabriel Andreescu, Renate Weber, Marius Cernea, Mircea Toma sau Alina Mungiu Pippidi (autoarea lucrării blasfemiatoare “Evangheliştii”). Fiecare dintre aceştia reprezintă organizaţii cu nume pompoase, pretinzând că reprezintă societatea civilă. Toţi aceştia încearcă să ne servească un Piteşti “soft”. Dar având aceeaşi finalitate ca şi Piteştiul “hard”: reeducarea prin spălarea creierelor, depersonalizarea, ruperea nodurilor etnice, batjocorirea Bisericii şi a Mântuitorului Iisus Hristos. Este Piteştiul după Piteşti.

Într-un articol din acest număr al revistei publicăm o mărturie de excepţie a unui om care a trecut prin iadul închisorii de la Piteşti, blândul Nicolae Purcărea. Acesta descrie supliciile îndurate de dânsul şi de către studenţii generaţiei sale în perioada Săptămânii Patimilor. Sunt experienţe halucinante, de înfruntare faţă către faţă a satanei. Şi cu toate torturile extreme la care a fost supus dânsul, şi alţii ca dânsul, la întrebarea şefului echipei de reeducatori, Ţurcanu, dacă mai există cineva care crede în Dumnezeu, ridică mâna. Sub spectrul reînceperii torturilor. Dar, iată că Dumnezeu a îngăduit breşe în acest mecanism satanic, pentru ca mărturisirea lui să fie o dovadă a Atotputerniciei lui Dumnezeu. Citind acest material despre Piteştiul “hard”, veţi observa sursa inspiraţiei Alinei Mungiu Pippidi, această nouă preoteasă a societăţii civile. Atât de asemănătoare cu vechea preoteasă a regimului ateu bolşevic, Ana Pauker.

În faţa atâtor atacuri împotriva fundamentelor noastre sufleteşti, ne-am hotărât să ne îndeplinim datoria noastră de creştini, de a-l mărturisi pe Hristos şi de a reacţiona împotriva atacurilor nedrepte îndreptate împotriva Bisericii Ortodoxe Române.

Picătura care a umplut paharul a fost atacul împotriva icoanei creştine, atac desfăşurat concomitent cu publicarea unui necesar raport pentru condamnarea crimelor comunismului, dar atât de necinstit împotriva Bisericii şi a slujitorilor ei. Este suficient să amintim de aprecierea făcută în raportul Tismăneanu, că cel mai mare teolog creştin al secolului XX, Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, a fost un teolog penibil, sau de terfelirea numelui Patriarhului de duioasă amintire Teoctist. De altfel, autorii raportului acreditează teza “colaboraţionismului” Bisericii Ortodoxe. Pentru a vedea reaua credinţă a oamenilor fără Dumnezeu, autori ai acestui raport, o să apelăm la lucrarea intitulată “Biserica întemniţată. România: 1944-1989”, alcătuită de Paul Caravia, Virgiliu Constantinescu şi Flori Stănescu (apărută sub egida unui for al Academiei Române – Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului), în care se află înregistraţi 2398 de preoţi, dintre care 1725 sunt ortodocşi. Sunt menţionaţi şi 31 de ierarhi ortodocşi scoşi din scaun, sechestraţi. Alţii au fost omorâţi pur şi simplu, cum este cazul episcopilor Irineu Mihălcescu sau Nicolae Popovici. Sunt enumeraţi şi 60 de monahi despre care se ştie că au sprijinit rezistenţa românească anticomunistă. Într-o altă lucrare de excepţie, “Martiri pentru Hristos, din România, în perioada regimului comunist”, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2007, realizată de un colectiv multiconfesional de specialişti condus de un tânăr istoric remarcabil, Adrian Nicolae Petcu, sunt evidenţiaţi peste 240 de martiri creştini care şi-au dat viaţa pentru Hristos în timpul persecuţiei comuniste. Dintre aceştia, menţionăm că 206 sunt ortodocşi, 30 sunt romano-catolici şi 4 sunt protestanţi evanghelici (greco-catolicii nu-şi definitivaseră evidenţa până în momentul editării lucrării). Cifrele sunt grăitoare.

Ce e de făcut? Iată ce ne spune Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Efeseni:

“Lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva domniilor, împotriva stăpânirilor (diavoleşti), împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, răspândite în văzduhuri.

Pentru aceea, luaţi toate armele dumnezeieşti, ca să puteţi sta împotrivă în ziua cea rea (ziua ispitei – n.n.) şi toate biruindu-le să rămâneţi în picioare.

Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu brâul adevărului, şi îmbrăcaţi-vă cu platoşa dreptăţii. Şi încălţaţi picioarele voastre cu sandalele vestirii Evangheliei păcii. În toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea să stingeţi toate săgeţile cele arzătoare ale vicleanului. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu.

Faceţi în toată vremea, întru Duhul tot felul de rugăciuni şi de cereri şi în toate acestea privegheaţi, cu toată stăruinţa, rugându-vă pentru toţi sfinţii.”

Este nevoie să fim în stare de veghe, să-l mărturisim pe Hristos cu toată puterea, căci, nu-i aşa?, „cu noi este Dumnezeu”. „Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea” este îndemnul Mântuitorului Iisus Hristos.

Florian PALAS / VEGHEA