de Mihai Pelin

Prin toata retorica ei, asa-zisa societate civila din Romania e monarhista prin excelenta. Pentru ansamblul ei, nu prea se stie ce beneficiu rezulta din aceasta afacere. Poate doar satisfactia de a se comporta in stilul de Gica contra in raport cu opiniile dominante in tara, cu preferintele tarii si politicienilor pentru republica. Semn ca ei se considera un soi special de aristocratie, adica mai mult decat simpli snobi. Insa, fiind absolut sigur ca anumiti societari nu pleaca cu buzunarele goale de la Palatul Elisabeta.

Si cum societatea civila nu poate sa-l gadile zi de zi cu omagiile sale pe fostul rege al Romaniei si-a desemnat reprezentanti destinati sa o faca in locul ei. Unul dintre acestia si cel mai dat in stamba este Stelian Tanase, nelipsit cu comentariile sale ori de cate ori autoproclamata Casa Regala face un gest sau este adusa in centrul atentiei de diferite imprejurari, mai mult sau mai putin importante. De regula foarte putin importante. Dincolo de omagii, sandramaua regala este atent proptita cu bete ca sa stea in picioare in vazul lumii intregi, mai bine zis a acelei lumi care are timp sa-i acorde o oarecare insemnatate. Si in astfel de situatii Stelian Tanase este un veritabil maestru, este gata oricand sa sara cu vorba, sa ne toace brasoave ori de cate ori e nevoie, sau sa-i combata pe recalcitranti, daca acestia indraznesc sa aiba alte pareri. Si asta impotriva experientei de viata a unei natiuni intregi, din care experienta de viata a lui Stelian Tanase ar trebui sa faca parte integranta. Dar nu se intampla asa, pentru ca, mai tare decat experienta de viata, exista in unii oameni mentalitatea de sluga, a toate biruitoare. Rand pe rand, Stelian Tanase a sarit, alaturi de un avocat de la Londra, in favoarea pretentiilor fostului rege asupra unor bunuri care nu-i apartin. A ajuns pana acolo incat sa propuna ca ziua nationala a Romaniei sa nu se mai serbeze la 30 decembrie, ci la 10 mai, probabil urmand sa schimbam si imnul de stat al tarii in mod corespunzator, de la Desteapta-te romane la vetustul Traiasca Regele, in pace si onor! L-a invitat apoi intr-o emisiune si pe faimosul print Duda, cu titlul nobiliar obtinut in conditii suspecte si devenit colonel al armatei romane printr-o innadmisibila renuntare la demnitate a conducerii Ministerului Apararii. Este adevarat, i-a adresat si unele intrebari referitoare la colaborarea „printului” cu Securitatea, despre care au circulat niste zvonuri, si la felul in care a fost investit „print”. Dar s-a facut ca ploua cand raspunsurile lui Duda au trecut peste fondul problemelor si s-au incurcat in neclaritati flagrante. Si a trecut mai departe fara sa solicite clarificari. Nu l-a intrebat nici macar cat cheltuie statul roman, in speta contribuabilul, cu intretinerea acestei familii parazitare, cat costa calatoriile lui in strainatate, cate parale se duc pe albumele omagiale dedicate periodic „Casei Regale” si asa mai departe. Desigur, Stelian Tanase l-ar invita la o emisiune televizata si pe Mihai, dar se teme ca va fi refuzat. Intr-adevar, fostul monarh, renumit prin raguseala glasului sau si prin balbele cu care ne onoreaza la zile festive, nu vorbeste in public daca nu are la indemana o hartiuta de pe care sa-si citeasca asa cum poate discursul. E greu sa dovedesti ca toata averea pretinsa astazi de fostul rege Mihai provine din bocceluta cu care sosise Carol I in tara, dar Stelian Tanase recurge si la acest numar de adevarata prestidigitatie, fara sa se incurce in scrupule. Si, uneori, chiar ma simt tentat sa ma intreb: cum mi-ar sta mie s-o fac pe sluga unui suveran abdicat in conditii jenante? Insa stiu ca e imposibil. Absolut imposibil. In august 1944, tatal meu a fost surprins de evenimentele cunoscute in sudul Basarabiei, mai exact in Bugeac, cu un tun Skoda autotractat pe care trebuia sa-l aduca in tara, si ca sa ajunga la Galati, inainte de a se fi imbarcat pe unul din slepurile ancorate in rada portului Reni, a fost nevoit sa traga in carne vie si uneori sa se lupte la baioneta, ca sa elibereze locul de partizani. La randul sau, un frate al lui, indus si el in eroare de comunicatul mincinos al fostului rege, conform caruia armistitiul cu rusii ar fi fost incheiat, incetase lupta si a fost capturat in rada portului Sevastopol, in echipajul unei vedete rapide torpiloare in care era incadrat. A revenit acasa aproape dupa un deceniu de prizonierat de o duritate de neconceput. Si unul si celalalt, cand imi vorbeau despre fostul rege, il tratau cu un dispret care mi-a ramas pana azi in memorie. Si nu pot decat sa cred in dispretul lor, nu in solemnitatea cu care se inconjoara si ni se prezinta Mihai, si nici in omagiile interesate si mirosind a tamaie pe care i le adreseaza Stelian Tanase, ori de cate ori i se iveste ocazia. Asemenea treceri pe alaturi de adevar nu se pot intampla decat unor oameni provenind din familii care au trait departe de orice zbucium al istoriei noastre. Care aproximeaza momentul caderii Romaniei sub jug comunist, cauzele acestei caderi, vinovatii si consecintele ei pentru cinci decenii. Si transforma istoria intr-o fictiune pentru uzul lor personal. De aici si mentalitatea de sluga existenta in ei, mentalitate a toate biruitoare. Precum si abilitatea lor de a se transforma imediat si oricand in slugi.

Cronica Romana

27.03.2007