"Obiectivul nostru este sa refacem unitatea nationala a romanilor, acesta trebuie sa fie scopul nostru" – Profesorul academician Florin Constantiniu la o conferinta Civic Media
Asociatia Civic Media, care a urmarit conditiile alegerilor in Republica Moldova, prin colaboratorii sai de pe teren, impreuna cu Oficiul pentru Comunicare Internationala si Drepturile Omului, reclama Ministerului Afacerilor Externe al Romaniei, Ambasadei Romaniei la Chisinau si Biroului Electoral Central incalcarea grava a dreptului la vot al unor cetatenti romani.
Organizatiile noastre considera ca organismele statului responsabile de ingradirea unui drept fundamental stipulat prin Constitutia Romaniei sunt obligate sa asigure desfasurarea in bune conditii a votului legitim pentru acei cetatenti romani indepartati abuziv de la sectiile de votare prin reluarea votului.
Dreptul la vot al cetatenilor romani basarabeni care au domiciliul in Republica Moldova a fost incalcat in ziua de 30 noiembrie 2008, prin refuzul comisiilor de la cele 4 sectii de votare din Chisinau de a le permite sa voteze pentru alegerea deputatilor si senatorilor din Circumscriptia 43 *romanii de pretutindeni/diaspora.
Legea electorala, nr.35/2008, nu precizeaza care este actul cu care se poate face dovada domiciliului/resedintei in “strainatate” – nici la art.8, nici in dictionarul de termeni de la art.2 si nici in restul prevederilor legale. Ordonanta nr.97/2008, de modificare a Legii electorale arata ca pentru “cetatenii romani cu domiciliul in strainatate” se poate face dovada cu “orice alt document emis de autoritatile straine care dovedeste resedinta in strainatate”. Daca legea nu distinge, nu puteau distinge nici birourile electorale, deci nu puteau sa restranga dreptul de vot, care este un drept fundamental. Procedand altfel, Birourile electorale, central, de circumscriptie, al sectiei de votare, au gresit grav, vina apartinand si Guvernului pentru lipsa de reglementari clare.
Se stie bine ca potrivit unei practici extinse la nivel international, in afara de actul de identitate emis de autoritatile romane cu mentiunea expresa a domicilului/resedintei, persoana in cauza poate face dovada domiciliului/resedintei si cu actul emis de autoritatea centrala/locala din statul respectiv.
Doua sau mai multe Romanii – provocare geopolitica, dilema existentiala sau insecuritate nationala?
Astăzi, insa, trupul ne este iarăşi frânt, pentru a treia oară, de la marea ÅŸi istorica nedreptate la care glorioÅŸii noÅŸtrii aliaÅ£i – ÅŸi unii ÅŸi alÅ£ii – ne-au condamnat, in urma cu 64 de ani.
Onorat auditoriu,
Respectuos Vă cer permisiunea să folosim acest prilej deosebit pentru a saluta apariţia Fundaţiei pentru România.
Să salutăm, aÅŸadar, în acest aÅŸezământ de imperioasă necesitate naÅ£ională, redeÅŸteptarea ÅŸi întărirea tradiÅ£iilor “Ligii pentru unitatea culturală a românilor” (înfiinÅ£ată la BucureÅŸti în anul 1890), în al cărei Manifest din 14 Decembrie 1914 se spunea : “Ceasul cel mare se apropie”.
Pentru a răspunde mai bine scopurilor pe care ceasul cel mare le anunÅ£a, fundaÅ£ia avea să-ÅŸi schimbe numele în “FundaÅ£ia pentru unitatea politică a Românilor”.
Dupa cum Nicolae Filipescu, se adresa participantilor la intrunirea Ligii din 15 februarie 1915, sa fim si noi bineveniţi toţi cei care ne-am intrunit astazi aici spre a ne întări credinţa şi a re oţeli sufletele, pentru a prim isi implini porunca strămoşilor.
Cu prilejul constituirii Comitetului National Roman pentru Unirea Tuturor Romanilor, continuatorul si ultimul mare combatant al tradiÅ£iilor luptătoare ale Åžcolii Ardelene, părintele Vasile Lucaciu, având parca o adâncă premoniÅ£ie asupra actualităţii pentru zilele noastre a marilor sale cuvinte, rostea: “ConÅŸtiinÅ£a noastră de patrioÅ£i ne dictează nouă, fraÅ£ilor liberi ai naÅ£iunii, răsfiraÅ£i în toate ţările aliaÅ£ilor noÅŸtrii glorioÅŸi, datoria de a continua lupta întreprinsă de fraÅ£ii noÅŸtrii, alungând din inimă tot ce ne poate dezbina(…) Trebuie să mergem înainte ÅŸi să afirmăm cu tărie drepturile noastre ÅŸi aspiraÅ£iile noastre naÅ£ionale, până în ziua când ele vor fi realizate (…) Evocând imaginea viitorului tuturor românilor, eu văd realizarea in răsăritul europei, a unei civilizaÅ£ii latino-române cum nu a mai fost vreodată. E suficient să vă gândiÅ£i că toată forÅ£a virtuÅ£ilor naÅ£ionale de care am dat dovadă în cursul secolelor, în lupta gigantică pe care a trebuit să o ducem ca să ne păstrăm fiinÅ£a, în ciuda tuturor încercărilor de oprimare-, noi le vom folosi liberi, la adăpost de orice ameninÅ£are pentru o operă splendidă de progres intelectual ÅŸi naÅ£ional (…)”. Åži acum să vorbească faptele: Continue reading →
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului în România, O istorie a comunismului din România, manual pentru licee, autori: Mihai Stamatescu, Raluca Grosescu, Dorin Dobrincu, Andrei Muraru, Liviu Pleşa, Sorin Alexandrescu. Observaţii privind maniera de prezentare a realităţilor religioase din România comunistă
ÃŽn interviul realizat în 11 septembrie 2008 de Armand GoÅŸu cu autorii manualului de istoria comunismului apărut sub egida IICCR , s-a subliniat în repetate rânduri ideea că manualul elaborat nu vine cu sentinÅ£e definitive ÅŸi irevocabile în ceea ce priveÅŸte evoluÅ£ia regimului comunist în spaÅ£iul românesc iar autorii nu au dorit crearea unui conflict între generaÅ£ii, cu alte cuvinte nu avem de-a face cu un „manual al lui Roller pe inversâ€. Unul din scopurile principale urmărite de autori a fost dezvoltarea gândirii critice a elevilor, prin recursul la activităţi de învăţare bazate în cea mai mare parte pe cercetare personală sau de echipă. ÃŽn acest sens, susÅ£in autorii, au fost puse la dispoziÅ£ia elevilor un mare număr de surse istorice de diferite tipuri, care să îndemne la descoperire, dezbatere ÅŸi exercitarea propriului spirit critic: „ExerciÅ£iile … îi îndeamnă pe elevi să se implice, să cerceteze, să pună la lucru ceea ce învaţă la lecÅ£ie ÅŸi ceea ce ÅŸtiu din alte locuri, să îi îndemne să ci-teas-că altceva, să poarte discuÅ£ii cu pă-rin-Å£ii, cu bunicii, între ei, într-un cuvant, să dez-bată. Din fericire, ÅŸi în România, cul-tura dezbaterii începe să câştige terenâ€.
Sunt doar câteva elemente din interviu care sugerează că autorii au dorit să redacteze manualul în spiritul „noii istorii†şi al multiperspectivităţii. Cuprinsul volumului, în care găsim teme de viaţă cotidiană, studii de gen, prezenÅ£a numărului mare de surse istorice, sunt elemente care conduc către această concluzie. Totul este însă aparenţă înÅŸelătoare. Cine are cât de cât cunoÅŸtinÅ£e despre ce înseamnă „noua istorie†şi multiperspectivitatea ÅŸi, în plus, deÅ£ine necesara onestitate intelectuală, va observa lesne că manualul dedicat istoriei comunismului nu are nici o treabă cu cele două concepte invocate mai sus. Este vorba de fapt de un discurs în maniera „litaniilor†de dinainte de 1989, sursele „multiple†inserate neavând decât caracter ilustrativ – demonstrativ al celor afirmate deja în textul lecÅ£iei. Mai mult, există diferenÅ£e de abordare de la un capitol la altul în cee ce priveÅŸte utilizarea surselor. Read and see more
“Crist a învins cu litera de aur a adevărului ÅŸi a iubirei, Åžtefan cu spada cea de flăcări a dreptului. Unul a fost libertatea, cellalt apărătorul evanghelului ei”.
Eminescu la Putna
Cine citeÅŸte critică ÅŸi istorie literară eminesciană rămâne surprins de cel puÅ£in două tendinÅ£e, explicabile, la urma urmei, fiecare în felul ei, ori prin neînÅ£elegerea locului special pe care îl are preocuparea pentru cele ale credinÅ£ei în opera lui Eminescu, ori prin supralicitarea unor aspecte în dauna altora. Este totuÅŸi o distanţă prea mare între a-l crede pe Eminescu ateu ÅŸi a-l propune pentru… trecerea în rândul sfinÅ£ilor (este ÅŸi o asemenea opinie, să nu-i zicem altcumva).
Tudor Vianu (Poezia lui Eminescu, 1930, cap. Luceafărul), ponderat sau poate doar prudent (în epocă se înregistrează o carte care îl contrazice categoric), afirmă: „Poate că dacă elanul către Dumnezeu ar fi devenit disciplina fiinÅ£ei sale, o ultimă căldură binefăcătoare ar fi transformat pesimismul său în speranţă ÅŸi gândul către imobilitatea lumii în năzuinÅ£a către perefecÅ£iunea eiâ€, însă, aÅŸa cum stau lucrurile, „sub valurile sensibilităţii sale, uneori vulcanice, alteori molcome ÅŸi dulci, simÅ£im adâncul unei mari răceliâ€. Criticul vorbise despre „structura tripartită a lumiiâ€, vizibilă în Luceafărul (om, stea, Dumnezeu), dar, în loc să adâncească ideea pe linia unei apropieri de viziunea creÅŸtină asupra existenÅ£ei, rămâne la moda vremii de a explica totul prin filosofia lui Schopenhauer. Obnubilând ceea ce ar fi izvor creÅŸtin la Eminescu, Vianu creionează un portret interior al poetului din care elimină tocmai substanÅ£a care deschide orizonturile metafizice.
Pentru Pompiliu Constantinescu, altfel un critic sagace, M. Eminescu este, nici mai mult nici mai puÅ£in, „poet păgân†(V. ConferinÅ£a la Radio BucureÅŸti Eminescu – poet păgân, din 14 oct. 1945, reluată apoi în diferite volume), dar „un poet al pământului nostru, legat de matca tradiÅ£iei prin atâtea fireâ€; nu este un poet creÅŸtin, ortodox, „totuÅŸi este al nostru, este cel mai cuprinzător geniu individual de geniu colectiv, fără să fie mistic creÅŸtin sau ortodox tematicâ€; ba, mai mult, „nu poate fi creÅŸtin, ci păgân, fiindcă nu cunoaÅŸte nici un păcat, care este o frână în scrutarea ExistenÅ£ei†(!)
Citind asemenea afirmaţii, e greu să credem, de nu i-am cunoaşte activitatea, că autorul nu se joacă de-a critica, punând de-a valma supoziţii şi sentinţe, concluzii pripite şi afirmaţii care se bat cap în cap, când nu sunt de-a dreptul aberante.
Ioana Em. Petrescu, unul din cei mai prestigioÅŸi eminescologi din ultimele decenii ale secolului trecut (Eminescu – poet tragic, 1994), vede în Eminescu un ateu ÅŸi, comentând, între altele, postuma Demonism, crede că poetul prezintă „o lume în care umanitatea, jucărie a răutăţii divine (s.n.-O.M.), oferă zeului plictisit spectacolul comic al ambiÅ£iilor ei neputincioaseâ€, fiinÅ£ele demonice ar fi „corespondentul uman al răutăţii divine (…) care au înÅ£eles că puterea e condiÅ£ionată de nedreptate ÅŸi că pârghia e răul…â€
ÃŽl recunoaÅŸtem cu greu pe Eminescu „al nostru†în aceste oglinzi de lectură. Este de necrezut că poetul care scrie Rugăciune, Colinde, colinde, Răsai asupra mea… ÅŸ.a. poate fi ateu, păgân, rece faţă de Dumnezeu. „Este Eminescu un necredincios?â€, se întreabă Nichifor Crainic (Mihai Eminescu, în Spiritualitatea poeziei româneÅŸti, Muzeul Literaturii Române, Buc., 1998, p. 60). Åži răspunsul vine de îndată: „Dacă zig-zagurile sale filozofice ÅŸi etice ne-ar îmbia să admitem această grozăvie, priveliÅŸtea sufletului său absorbit în cea mai fierbinte rugăciune ne umple de un sfânt fior ÅŸi ne determină să-i recunoaÅŸtem înălÅ£imea spirituală. Cine se roagă să fie credincios nu poate fi un necredincios (trimitere la poezia Răsai asupra mea…, n.n.- O.M.) Cine ÅŸi-a pierdut credinÅ£a ÅŸi speranÅ£a, dar le cerÅŸeÅŸte înapoi ca daruri de la Dumnezeu, nu poate fi necredincios. Când Eminescu se spovedeÅŸte în rugăciune spunând: Eu nu mai cred nimic ÅŸi n-am tărie, e ca ÅŸi cum ar repeta în alÅ£i termeni cuvântul din Evanghelie: Cred, Doamne, ajută necredinÅ£ei mele…â€
Dar în faÅ£a unor construcÅ£ii critice mai mult sau mai puÅ£in subtile, mai mult sau mai puÅ£in convingătoare, rămâne mărturia peremptorie a operei, în oricare latură am deschide-o, fie poezie, fie proză, fie jurnalistică. Iată un răspuns celor care, în vremurile de acum, contestă credinÅ£a noastră ÅŸi formele prin care ea se manifestă: „… cine nu ne lasă să fim ceea ce suntem a rupt-o cu conÅŸtiinÅ£a noastră naÅ£ională ÅŸi cu simpatiile noastre intime, oricât de bune ar fi relaÅ£iile lui internaÅ£ionale cu statul nostru…†(Miahi Eminescu – Ortodoxia, 2003, p. 124); Biserica noastră este „păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăreâ€, aÅŸadar „Cine-o combate pe ea ÅŸi ritualele ei poate fi cosmopolit, socialist, nihilist, republican universal ÅŸi orice i-o veni în minte, dar numai român (s. a. – M. E. ) nu e†; „Noi, popor latin de confesie ortodoxă, suntem în realitate elementul menit a încheia lanÅ£ul dintre Apus ÅŸi Răsărit…â€
CredinÅ£a lui Eminescu nu trebuie căutată numai în opera poetică. Chiar ÅŸi acolo, a trage concluzii dintr-un detaliu sau altul înseamnă a extrapola nepermis, în dauna imaginii de ansamblu. Pompiliu Constantinescu, pentru care, după cum am văzut, Eminescu e un „poet păgânâ€, pleacă de la câteva referinÅ£e culturale, într-adevăr identificabile în opera poetului, pentru a conchide că viziunea lui asupra lumii „e turnată în budism, plationism, demonism – fără elemente creÅŸtine†şi că „nicăieri Eminescu nu mângâie cu mila, cu iluzia vieÅ£ii de-apoi, cu invierea, cu idila lui D-zeu†(Eminescu – poet păgân, în O catedră Eminescu, Junimea, IaÅŸi, 1987, p. 233 – reproducerea conferinÅ£ei din 1945). Criticul extinde
concluziile şi asupra publicisticii eminesciene, deşi numeroase texte, aşa cum vom vedea, îl contrazic:
„Doctrinarul politic n-are nici el un substrat creÅŸtin, ortodox (…). Nici de aici măcar, unde ar fi fost cu putinţă, nu se pot scote elemente cât de sumare, care să-i configureze o fizionomie creÅŸtină…†(ibidem, p. 231).
Nu este de mirare că în anii 50 autorii de manuale vor crea imaginea unui Eminescu „al nostruâ€, autor al poemului ÃŽmpărat ÅŸi proletar, al cărui geniu a „intuit†că „religia (este) o frază inventată de dânÅŸii  De-ar fi să-i căutăm ÅŸi pe înaintaÅŸii iconoclaÅŸtilor ÅŸi raÅ£ionaliÅŸtilor de azi, i-am găsi uÅŸor în publicistica din aceeaÅŸi perioadă a anilor 45-50, fiindcă ÅŸi atunci ÅŸi acum, se observă aceeaÅŸi brutală imixtiune a politicului ÅŸi culturalului în viaÅ£a de credinţă. Pregătită sau nu de intervenÅ£ii sub nume de prestigiu, cum era acela al lui Pompiliu Constantinescu, campania de schimbare a imaginii lui Eminescu seamănă izbitor cu aceea de denigrare a lui Eminescu din ultimii ani (v. „Dilemaâ€, 27 febr.-5 martie, 1998, sub directoratul lui Andrei PleÅŸu, ÅŸ.a.).
Iată ce i se contestă lui M.Eminescu: ORTODOXIA. Detractorii moderni nu mai aduc în discuÅ£ie subiectul, poate ÅŸi pentru că sunt indiferenÅ£i la EL, nu-i cunsoc coordonatele sau pur ÅŸi simplu nu-l cred important, lucru explicabil întrucâtva pentru mentalitatea lor. Pompiliu Constantinescu îi nega lui Eminescu orice legătură cu Ortodoxia, nu numai cu creÅŸtinismul, deÅŸi „este un poet al pământului nostruâ€. „În tot cazul, zice criticul, nu este un poet creÅŸtin, fiindcă elementele budiste, platonice, schopenhaueriene, romanticii germani (demonismul) nu configurează deloc imaginea unui poet creÅŸltin ÅŸi mai ales ortodox†(ibid., p. 230 ÅŸi urm.).
Oare cum se împacă această imagine cu afirmaÅ£iile lui Eminescu despre Ortodoxie, Biserică, sărbătorile noastre, înviere, toleranÅ£a românilor ÅŸ. a.? ÃŽncă din 1870, când Eminescu abia publicase trei poeme importante în „Convorbiri literareâ€, se angajează în organizarea Serbării de la Putna, în care vede o triplă manifestare: a credinÅ£ei ortodoxe a românilor, a marcării unui eveniment ÅŸi a elogierii figurii lui Åžtefan cel Mare ÅŸi Sfânt. „ Crist a învins cu litera de aur a adevărului ÅŸi a iubirei – spune Eminescu, care semnează aceste rânduri în calitate de secretar al comitetului de organizare a serbării- , Åžtefan cu spada cea de flăcări a dreptului. Unul a fost libertatea, cellalt apărătorul evanghelului
ei. Vom depune deci o urnă de argint pe mormântul lui Åžtefan, pe mormântul creÅŸtinului pios, al românului mareâ€.
Poate mulţi, când aud cuvintele unui preot în vreo predică despre afirmaţia lui Eminescu că „Biserica este mama neamului românesc†(şi, bineînţeles, Biserica Ortodoxă, nu alta!), cred că părintele exagerează ca să-i izbutească o figură retorică. „Biserica Lui Mateiu Basarab şi a lui Varlaam, maica spirituală a neamului românesc (s.n. – O.M.), care a născut unitatea limbei şi unitatea etnică a poporului, ea care domneşte puternică dincolo de graniţele noastre şi e azilul de mântuire naţională în ţări unde românul nu are stat, ce va deveni ea în mâna tagmei patriotice?†se întreabă Eminescu, apărând Biserica, cum trebuie să o facă orice bun creştin, de imixtiuni de toate felurile, care ţinteau, de cele mai multe ori, strângerea de capital politic.
Numai cine nu vrea nu simte patosul din cuvintele poetului, căldura, energia pledoariei, autentic creştine.
M. Eminescu consideră toleranţa religioasă o trăsătură fundamentală a românilor.
Gazetarul ia în discuÅ£ie acest aspect în contextul construirii Catedralei Sf. Iosif din BucureÅŸti (nu alta decât catedrala care a devenit în ultimul timp subiect de dispute, extinse ÅŸi în afara ţării) ÅŸi al demersurilor pentru înfiinÅ£area unei mitropolii catolice (termen folosit de poet) în România. Analiza ÅŸi comentariile legate de aceste împrejurări arată încă o dată un bun cunoscător al diferitelor aspecte ale vieÅ£ii religioase, privite în complexul de fenomene politice, sociale, culturale specifice unui moment de eforturi, asemănător celui de azi, pentru dovedirea vocaÅ£iei europene a românilor. „… Foarte tolerant cu orice lege ÅŸi orice limbă din lume, neamestecîndu-se nicicând în certuri religioase ÅŸi respectând în mod egal credinÅ£ele ÅŸi convingerile oriÅŸicui, românul n-are de înregistrat în decursul unor lungi veacuri nici o răscoală religioasă, nici o persecuÅ£ie în contra vreunei naÅ£ionalităţiâ€, spune Eminescu, aruncând o privire spre trecutul îndepărtat, în care românii ÅŸi-au dovedit prin fapte spiritul tolerant (Voim să ne spunem părerea…, în Opere, ediÅ£ia Perpessscius, vol X, Publicistică, 1989, p. 373). AÅŸa s-a întâmplat, de exmplu, când s-a introdus limba naÅ£ională în Biserică. Respectarea de către români a acestei opÅ£iuni ÅŸi la etniile conlocuitoare, în general de alte confesiuni, este explicată prin trimiteri semnficative la Noul Testament. Nu aÅŸa au procedat ÅŸi alÅ£ii. Eminescu numeÅŸte Rusia care, după ce s-a văzut stăpână pe Basarabia în urma Războiului de Independenţă, „a ÅŸtiut să scoată până ÅŸi din biserică limba românească, deÅŸi pravoslavia ar fi trebuit să ÅŸtie că un asemenea lucru e cu desăvârÅŸire anticanonic ÅŸi necreÅŸtinesc†(Åžtim prea bine…, Ibidem, p. 89).
Păstrarea limbii naţionale în Biserică este „un postulat al Noului Testament†şi, ca urmare, „Naţiile cari nu-l respectă ar trebui să şteargă din calendarul lor sărbătoarea Coborârei Sf. Duh asupra apostolilor, care în frumoasa concepţie a Noului Testament pluti în limbi de foc asupra lor, arătând că în multe limbi vorbeşte spiritul sfânt al îngăduirii creştineşti şi al iubirii aproapelui†( Ibidem, vol. X, p. 89).
NOU! Dupa FederaÈ›ia Română a JurnaliÅŸtilor MediaSind si Asociatia Civic Media, Uniunea Ziaristilor Profesionisti din Romania – UZP – intervine public si cere scuzele oficiale ale Ambasadei UNGARIEI fata de jurnalistii romani si indepartarea diplomatului-agresor. VEZI MAI JOS comunicatul UZP, un VIDEO cu atasatul-derbedeu JANOS TIBOR BARABAS si reactiile din presa ungara
ROMANIA
Ministerul Afacerilor Externe
Direcţia Purtător de Cuvânt
A8/3226
31 octombrie 2008
ÃŽn legătură cu situaÅ£ia gravă pe care ne-a semnalat-o ziarul „Curentulâ€, de care ne-aÅ£i sesizat ÅŸi prin scrisoarea dumneavoastră, vă informăm că ambasadorul Republicii Ungare la BucureÅŸti, Oszkár Füzes, a fost invitat la sediul Ministerului Afacerilor Externe, la 30 octombrie 2008. I s-a adus la cunoÅŸtinţă preocuparea MAE faţă de problema sesizată de dumneavoastră, subliniindu-se, în context, importanÅ£a deosebită a înscrierii conduitei oricărui diplomat în rigorile corespunzătoare statutului diplomatic.
Ambasadorul Oszkár Füzes a dat asigurări că, în urma verificărilor ce vor fi întreprinse, vor fi luate măsurile care se impun.
Asociatia Civic Media, organizatie neguvernamentala preocupata activ de consolidarea democratiei in Romania, contesta inregistrarea tuturor candidatilor la actualele alegeri parlamentare.
Contestatia noastra se bazeaza pe dreptul la nedisciminare al oricarui cetatean roman coroborat cu Declaratia Presedintelui Romaniei Traian Basescu de condamnare a regimului comunist si necesitatea deconspirarii agentilor politiei politice comuniste care au activat in Romania in perioada 1944-1989.
In speta contestam inregistrarea candidatilor prin completarea cu titlu obligatoriu, printre altele, a asa-numitei Declaratii pe Propria Raspundere, in care se arata, citam “că am fost/nu am fost lucrător al Securităţii sau colaborator al acesteiaâ€.
In primul rand, in Romania nu a existat nici o institutie cu denumirea de “Securitateâ€, ceea ce atrage din punct de vedere juridic nulitate actului in sensul dorit de lege, respectiv al delimitarii de lucratorii si colaboratorii Departamentului Securitatii Statului sau ai Directiei Generale a Securitatii Statului care au suprimat sau îngrădit drepturi ÅŸi libertăţi fundamentale ale omului, în scopul susÅ£inerii puterii totalitar comunisteâ€, conform OUG nr. 24/2008.
In fapt, ceea ce este mult mai grav, facem apel la urmatoarele Articole din Legea fundamentala a tarii, Constitutia Romaniei, pentru a denunta incalcarile drepturilor unor cetateni romani in favoarea unor cetateni romani cu dubla cetatenie sau/si legaturi cu servicii secrete ale totalitarismului comunist care au desfasurat activitati criminale si impotriva statului roman, pe perioada existentei Pactului de la Varsovia.
Astfel, ARTICOLUL 16 din Constitutia Romaniei, prevede:
“(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
In acelasi timp, in Discursul oficial de Condamnare a Regimului Comunist al Presedintelui Romaniei, Traian Basescu, de la data de 18 decembrie 2006, acesta afirma:
“Ca ÅŸef al statului român, condamn explicit ÅŸi categoric sistemul comunist din România, de la înfiinÅ£area sa, pe bază de dictat, în anii 1944-1947 ÅŸi până la prăbuÅŸire, în decembrie 1989.â€
In textul Declaratiei Sefului Statului se spune:
“Pentru cetăţenii României, comunismul a fost un regim impus de un grup politic autodesemnat ca deÅ£inător al adevărului, un regim totalitar născut prin violenţă ÅŸi încheiat tot prin violenţă. A fost un regim de opresiune, care a expropriat poporul român de cinci decenii de istorie modernă, care a călcat în picioare legea ÅŸi a obligat cetăţenii să trăiască în minciună ÅŸi frică.â€
De asemenea se arata ca “sistemul comunist totalitar din România a fost impus prin dictat străinâ€, printr-o ideologie “importată din URSSâ€.
Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii
SESIZARE
Stimati membri ai Colegiului CNSAS,
Dupa cum probabil unii dintre Dvs va mai amintiti, in cursul anului 2006, mai precis in luna iulie, sub numarul P/2865/06/13.07.2006 Asociatia Civic Media a depus spre cercetarea CNSAS o lista consistenta de circa 300 de jurnalisti, formatori de opinie si analisti din presa centrala precum si membri ai unor organizatii neguvernamentale. Am considerat ca venim in intampinarea atributiilor si misiunii CNSAS cat si a aspiratiilor noii Romanii, membra a Uniunii Europene si a NATO, in vederea eliberarii de un trecut mult prea incarcat. La data de 20.07.2006 am revenit cu o completare la operatiunea supranumita “Voci curate†– si derulata simultan si eficient in Bulgaria de care o organizatie partenera – adaugand, la cererea colegilor nostri din provincie, si o lista suplimentara de jurnalisti, din intreaga tara.
Inca de la bun inceput am fost acuzati – evident de catre multi dintre cei aflati pe lista depusa – ca vrem sa impiedicam activitatea CNSAS de deconspirare a politicienilor. Drept urmare nu am insistat asupra urgentarii rezolvarii acestei cereri, asteptand, cu rabdare. Cu toate acestea, de-a lungul perioadei scurse am avut mirarea sa constatam ca alte categorii sociale, aflate cu mult dupa litera fixata jurnalistilor in cadrul prioritatilor CNSAS, beneficiaza de o atentie exagerata (dam ca exemplu ierarhii, pana la preoti, aflati si in noua OG pe lista in jos, respectiv la litera “u†spre deosebire de jurnalisti, aflati la litera “pâ€).
Iata ca vin noi alegeri si CNSAS va avea din nou de lucru cu motoarele duduind. Cu toate acestea, nici dupa doi ani de zile, formatorii de opinie, cei care imping electoratul in directii politice anume, nu sunt deconspirati sau, dimpotriva, exonerati de colaborarea cu Securitate sau alte servicii secrete de sorginte totalitarista, cum ar fi AVO, STASI sau KGB.
Pe toata aceasta perioada, informarile si Deciziile privind lista “Voci curate†au venit sporadic, in ciuda asigurarilor regulate facute de Domniile Voastre. Iar in ultima perioada s-au intrerupt complet. Per total consideram ca, desi termenul legal a expirat de cateva zeci de ori, nici 10% din cerere nu a fost satisfacut, numele “grele†din lista, formatorii cei mai importanti, fiind oricum ca si nevazuti. Pentru a evita insa orice neintelegere va rugam sa faceti si dvs acest bilant si sa ni-l trimiteti insotit de Deciziile Colegiului CNSAS pentru a putea confrunta rezultatele: cele primite cu cele trimise. Avem, oricum, Decizii interesante.
In consecinta va solicitam sa urgentati si bilantul si definitivarea cererii si intr-un moment considerat proxim si pentru Dvs sa prezentam – daca doriti, chiar impreuna – opiniei publice cat si, evident, jurnalistilor si oengistilor, adevarul despre trecutul lor.
Cazul Horia Roman Patapievici, presedinte al Institutului Cultural Roman
Dnei Laura Codruta Kovesi, Procuror General
Ministerul Public
Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie
Bd. Libertatii nr.12-14, sector 5
Bucuresti, Fax: 021 / 311-3939
Dlui Alexandru Macovei, Presedinte
Agentia Nationala de Integritate
Bd. Lascar Catargiu nr. 15, sector 1,
Bucuresti, Fax : 021 / 212-0702
Avand in vedere urmatoarele Actele normative cu modificarile si completarile ulterioare publicate in Monitorul Oficial, respectiv:
РLegea nr. 144/2007 privind ̨nfiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Integritate, cu modificarile si completarile ulterioare
– Legea nr.115/1996 pentru declararea si controlul averii demnitarilor, magistratilor, a unor persoane cu functii de conducere si de control si a functionarilor publici, cu modificarile si completarile ulterioare
РLegea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei ̨n exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si ̨n mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei
РO.U.G. nr. 24/2004 privind cretterea transparentei ̨n exercitarea demnitatilor publice si a functiilor publice, precum si intensificarea masurilor de prevenire si combatere a coruptiei
– O.U.G. nr. 14/2005 privind modificarea formularelor pentru declaratia de avere si pentru declaratia de interese
– H.G. nr.175/2008 privind stabilirea modelelor Registrului declaratiilor de avere si Registrului declaratiilor de interese
Va solicitam sa cercetati incalcarea Legii de catre Patapievici Roman Horia (Horea), in prezent presedinte al Institutului Cultural Roman, luand in considerare, in special, urmatoarele prevederi legale:
1) Potrivit dispozitiilor art. 292 Cod Penal, Falsul în declaratii, „Declararea necorespunzatoare adevarului, facuta unui organ sau institutii de stat ori unei alte unitatea dintre cele la care se refera art. 145, în vederea producerii unei consecinte juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurarilor, declaratia facuta serveste pentru producerea acelei consecinte, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.”
2) Notiunea de conflict de interese este definita în Titlul IV, capitolul 2, sectiunea 1, art.70 din Legea nr.161/2003, modificata si completata ca fiind situatia în care persoana ce exercita o demnitate publica sau o functie publica are un interes personal de natura patrimoniala, care ar putea influenta îndeplinirea cu obiectivitate a atributiilor care îi revin potrivit Constitutiei si altor acte normative.
Astfel, va semnalam faptul ca in Declaratia sa de Avere dispusa pe portalul institutiei www.icr.ro, la rubrica referitoare la Bunuri Mobile, numitul Patapievici a trecut doar un autoturim Matiz-Daewoo si un altul, Renault – Clio iar rubrica VI este ignorata.
Potrivit propriilor sale declaratii, reproduse in ziarul Cotidianul din 24 Mai 2007, sub titlul “Masinile-surpriza ale intelectualilor de elita”, realitatea este alta. Citam: “Horia-Roman Patapievici a primit in dar o manusa luxoasa, desi “din piele mai groasa”, cu care i-a luat citeva luni sa se obisnuiasca: “Am primit telefon de la dna Huidan, de la Volvo, care mi-a propus sa-mi puna la dispozitie, fara nici o obligatie, un Volvo S60. Cind am trecut de la Espero la Megane era ca si cind as fi trecut la o naveta spatiala. Dar de la Megane la Volvo! Volvo e din alta lume! E ca diferenta dintre un costum de in vara, foarte placut si practic, si un costum de tip Hemingway, care si el e foarte comod, dar e cu totul altceva! Incerc sa transform Volvo-ul intr-o manusa, dar luni intregi m-am simtit ca o pata de murdarie pe tapiseria ei. Ma simteam sub standardele ei!”. Sofer tomnatic, Patapievici si-a luat carnetul la 43 de ani, nu e consumator de adrenalina si totusi pe soselele nemtesti n-a rezistat sa nu-si faca de cap, cu 190 km/h. Viteza atinsa in Romania e confidentiala: “Oficial, respect regulile de circulatie!””.
Facem asadar aceasta Plangere tinand cont de prevederea Capitolului VI din Declaratia de Avere pe care trebuie sa o completeze obligatoriu un functionar de stat cum e presedintele ICR, indiferent ce proptele are sau isi aroga, respectiv in ce priveste:
“Cadouri, servicii sau avantaje primite gratuit sau subventionate fata de valoarea de piata, din partea unor persoane, organizatii, societati comerciale, regii autonome, companii/societati nationale sau institutii publice românesti sau straine, inclusiv burse, credite, garantii, decontari de cheltuieli sau alte asemenea, a caror valoare individuala depaseste 300 EURO”
Interesandu-ne asupra aspectului invocat de Patapievici privind folosirea unui automobil de lux marca Volvo S60, am inteles ca doamna la care face referire acesta este Lavinia Huidan, presedinte fondator al unei Fundatii, “Life for live”, a carei activitate pare sa fi incetat candva in 2007. De pe portalul de internet al acestei organizatii “non-profit” aflam ca “Printre principalii sponsori se regaseste Grupul Euro Inter Trade si din cadrul sau, sucursala Forum Auto, importator Volvo in Romania, care aloca un procent din vanzarea fiecarei masini pentru sprijinirea Fundatiei Life for Life”. Presedintele Fundatiei este, insa, acelasi cu presedintele Grupul Euro Inter Trade care-si aloca siesi acel procent din vanzarea fiecarei masini Volvo, respectiv Lavinia Huidan. Atat Andrei Plesu, membru al Consiliului de Conducere al Institutului Cultural Roman (care sofeaza un Volvo S80), cat si Horia Roman Patapievici, presedinte al ICR, ca detinator al acestui “cadou, serviciu, avantaj primit gratuit”, au fost protagonistii speciali ai reuniuniilor despre “Afaceri si Cultura” desfasurate sub egida firmelor Volvo si a revistei Dilema (noua sau veche) dar prezentate, curios, pe protalul Fundatiei non-profit Life for Life.
Omiterea mentionarii folosintei unui astfel de bun echivalat la aproximativ 30.000 de EURO, in cazul unui functionar de stat care oricum are la dispozitie si automobilele institutiei, da nastere unor supozitii si fapte care trebuie sanctionate conform legii, public, pentru a ne alinia la mult ravnitele standarde europene la care tanjim ca cetateni ai Uniunii Europene, chiar fara pretentie de moralisti, cu sau fara blana.
In ceea ce priveste punctul 2), Conflictul de Interese, Patapievici Roman Horia (Horea) omite in Declaratia sa de Interese sa mentioneze, conform legii, ca este membru si al unor asociatii si grupuri de interese, respectiv Grupul pentru Dialog Social.
Atat unii directori ai ICR cat si multi dintre autorii unor carti precum si publicatiile lor sponsorizate de ICR din banul public apartin de acest Grup, infiintat, potrivit informatiilor noastre, de agentul NKVD-KGB Silviu Brucan si care beneficiaza, de la Guvernul Iliescu-Nastase, si de statutul de organizatie “de utilitate publica”.
Amintim aici ART. 45 din Legea ANI: (1) In cazul unui conflict de interese, toate actele juridice sau administrative incheiate direct sau prin persoane interpuse, cu incalcarea dispozitiilor legale privind conflictul de interese, sunt lovite de nulitate absoluta.
Pe site-ul organizatiei noastre, www.civicmedia.ro, veti gasi in cadrul prezentarii acestui demers public, documente scrise, foto si video in completarea acestei Plangeri.
Va reamintim totodata ca Parchetul Public a mai declansat o investigatie asupra numitului Patapievici Roman Horia (Horea), in urma unei alte infractiuni facute pe vremea cand acesta ocupa o alta functie publica, respectiv cea de membru al Colegiului CNSAS.
Atasam mai jos Plangerea formulata cu acea ocazia si va rugam sa ne tineti la curent cu desfasurarea anchetei, in interesul cetateanului pe care il serviti si aparati, a contribuabilului si Statului Roman.
„Unii au suferit mai rău, alÅ£ii mai bine†– Alexandru George
Sîntem o ţară non-lustrată. Alustrată, dacă vreţi. Avem varii comisii (concurente) pentru condamnarea comunismului (cerute de Băsescu, de Parlament, de Guvern etc.), varii Institute şi Centre de Cercetare a Crimelor Comunismului.
Trăim bine ÅŸi istoria? Cu siguranţă, dacă acest proces e făcut de foÅŸti comuniÅŸti ÅŸi de fiii lor „cu grave leziuni pe la demnitatea umanăâ€, cum formulează Paul Goma, rămas în afara acestor comisii de cercetare/studiu a/al perioadei comuniste, nefiind aÅŸadar expert recunoscut în „sumbrul capitolâ€, nici în trecute vieÅ£i de tovi ÅŸi toave.
Aşa să se fi întîmplat oare? Dimpotrivă. Să fim în clar, cum zice Ticu Dumitrescu. Raportul Tismăneanu nu-i decît o condamnare formală, fără consecinţe juridice, cîtă vreme Pleşiţă iese pe televizor să-1 re-înjure pe Goma, iar Goma rămîne însingurat, exilat departe de Mana.
Victimele sunt iarăşi victimizate, ofiÅ£erii care au împins la delaÅ£iune sunt gras pensionaÅ£i. Dincă-Te-Leagă a avut parte de coroană funerară – zice presa – dinspre Ion Iliescu, iar Bartolomeu Anania, puÅŸcărizat la Aiud cu lanÅ£uri la picioare, e condamnat de CNSAS. Militaru, agent sovietic dovedit, a ajuns ministrul Apărării după loviluÅ£ie. Fără lustraÅ£ie, îl avem pe „ţărănistul†TalpeÅŸ, iar liberala Mona Muscă platformistă, cade în aceeaÅŸi oală cu Åžtefan Augustin DoinaÅŸ care a făcut închisoare tocmai pentru omitere de denunÅ£; rămasă, vorba cuiva, „cu dinaintea goalăâ€, păpuÅŸa Barbie tuÅŸată la ochi se vrea ÅŸi ponsată, cerînd licenţă politică la televizor. Tot la televizor, înghiÅ£im elogiul securistului patriot, politicos, binevoitor nouă, bonom, blajin, „obez sau mortâ€, cum ironiza poetul Nicolae Turtureanu. Elogiul delatorului de elită faţă de cel de rînd, ca ÅŸi cum a fi delator-scriitor sau delator-filosof e mai puÅ£in ticălos decît a fi delator-frizer. Modanei îi spun doar atît: au fost deÅ£inuÅ£i care au refuzat streptomicina oferită în schimbul delaÅ£iunii. Åži au murit.
ÃŽn suscitatul interviu, Tismăneanu îşi asumă trecutul traumatic, de copil de Cartierul Primăverii (Cristian Tudor Popescu opinează că-i un gest imoral să-Å£i condamni tatăl, îngropat pe Aleea comuniÅŸtilor; oricum, Tism. putea să se recuze, salvînd, totodată, validitatea Comisiei), dar ÅŸi „obligaÅ£ia morală de a fi anticomunistâ€. Să nu mai zăbovim pe ideea că ÅŸeful Kamisiei a ajuns inamicul sistemului după ce a profitat din plin de sistem (în ’59, tata Tismăneanu a fost exclus din Nomenklatură, de unde ura lui Valodea contra comunismului european). ÃŽnsă consecinÅ£a faptului că filosoful de Academie „Ştefan Gheorghiuâ€, chiar „distanÅ£at ideologic†de propriul discurs pro Dictator ÅŸi pro Epocă de Aur, dă verdicte celor capabili mă face să cred că e normală, poate, atitudinea celor care rămîn refractari la astfel de verdicte.
„Thanatosul ideologicâ€, cercetat de Vintilă Horia, te face să adormi. ÃŽnainte de asta, te face să te retragi a lehamite, a zădărnicie. Nu te mai interesează, eÅŸti indiferent la vînarea de vînt. ÃŽn 18 decembrie, 2006, la TimiÅŸoara, o mînă de oameni îşi comemora morÅ£ii. Pe B1 TV din septembrie 2007, la 6, vine presa!, Ulieru afirma că Secu a recrutat informatori chiar dintre disidenÅ£i. Iar cuvîntul disident e compromis dacă Sorin Toma ori Ileana Vrancea au pretenÅ£ia disidenÅ£ei ÅŸi Baranga se joacă la NaÅ£ionalul ieÅŸean, ca disident: mielul turbat. Deranjează din ce în ce mai puÅ£in tragedia lui Mircea Vulcănescu, a doctorului Voiculescu, a etnologului Anton GolopenÅ£ia, a filosofului Ion Petrovici, tragedia lui Ianolide, autorul acelei Predanii a mărturisitorilor români din ÃŽnchisori.
CominterniÅŸtii au apărut iarăşi la suprafaţă, cu antiromânismul lor cu tot. Fardat altfel. Doina lui Eminescu e iarăşi acuzată, ca-n anii cincizeci, că ar fi manifest protolegionar, iar naÅ£ionalismul – cauză sinucigaşă. AÅŸa-numita fluidizare a graniÅ£elor sună a internaÅ£ionalism proletar. Apud Florin Constantiniu („Adevărul literar ÅŸi artisticâ€, 19 martie, 2002): printre documentele tipărite din Arhiva Rusă s-a găsit un Apel, din aprilie-iunie ’45, semnat de reprezentanÅ£ii PCR, PSD ÅŸi Frontul Plugarilor din plasa Bihor, pentru ca Transilvania să se alipească URSS. Trimis unde? La ConferinÅ£a creării ONU. Åži mă întreb dacă alt istoric al Academiei, în afară de Al. Zub, face parte din Comisia Tismăneanu.
De cativa ani deja salasluieste in piata centrala din Odorheiu Secuiesc – in ciuda mai multor plangeri penale – bustul criminalului de razboi anti-semit si anti-roman Wass (Vass) Albert, instalat de primarul extremist Szász JenÅ‘, fondator al ilegalului Partid Civic Maghiar (cu un ajutor despre care vom vorbi aici, negresit). Iata ca la acest act care contravine legilor internationale privind proslavirea criminalilor de razboi, se adauga si omagierea lui Wass Albert cu alte fonduri publice, de data aceasta provenind din bugetul orasului Sfantu Gheorghe. Autoritatile maghiare care diriguiesc discriminatoriu banii orasului romanesc Sfantu Gheorghe au decis sa finanteze, ca “proiect cultural” un pelerinaj in memoria criminalului de razboi. In acelasi timp pentru publicarea unei monografii a Catedralei Ortodoxe din Sfantu Gheorghe, aflata la an aniversar, Primaria si Consiliul Local nu au mai “gasit” resurse. Cetateanul Dan Tanasa a sesizat Parchetul. Oferim mai jos dovezi din Arhivele SRI, Arhivele Statului si ale Jandarmeriei Ungare despre crimele lui Wass Albert, ca ajutor, in atentia Parchetului si a Administratiei Prezidentiale. Ne alaturam Plangerii Penale a lui Dan Tanasa, pe care o redam aici, pentru a vedea cum vor reactiona si de aceasta data autoritatile romanesti, aflate deja intr-o clasica postura surdo-muta in fata agresiunilor neobrazate ale extremistilor maghiari. Complicitatile sunt mari si sus. Nu-i nimic. Noi ne facem datoria noastra. Dumnezeu si-o va face pe a Lui.
Catre:
Ministerul Public, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie
In atentia:
Doamnei Procuror General Laura Codruta Kovesi
Sediul: Bd. Libertatii, nr. 12-14, sector 5, Bucuresti
Obiect: alocarea de catre Primaria si Consiliul Local Sfantu Gheorghe, judetul Covasna, de fonduri publice pentru comemorarea unei persoane condamnata pe teritoriul Romaniei pentru crime de razboi
Stimata doamna Procuror General,
In baza articolului 51 din Constituia Romaniei si in baza Legii nr. 233/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activitatii de solutionare a petitiilor (publicata in Monitorul Oficial nr. 296 din 30 aprilie 2002) va inaintez prezenta petitie
In fapt,
Primaria Sfantu Gheorghe a postat, in aceste zile, pe pagina sa de internet lista proiectelor culturale care au primit aprobarea pentru finantare din fonduri publice de la bugetul local in perioada iulie-decembrie 2008. Printre proiectele aprobate pentru finantare se numara si „Vizitarea locurilor comemorative ale lui Vass Albert (Marosvecse) si ale lui Petofi Sandor (Feheregyhaza)†cu suma de 1000 de lei (data desfasurarii proiectului este 12 septembrie 2008), proiect initiat de Asociatia „Clubul Pensionarilor†din Sfantu Gheorghe si proiectul intitulat „Saptamana Wass Albert†initiat de Asociatia Tinerilor Maghiari din Covasna, finantat cu suma de 1500 lei (perioada de desfasurare a proiectului este 3-9 noiembrie 2008).
Potrivit cotidianului Gardianul din data de 11 mai 2007, Tribunalul Cluj a reconfirmat sentinta prin care numitul Wass Albert a fost condamnat la moarte, in martie 1946, pentru crime de razboi. Ordonanta de Urgenta nr. 31 din 13 martie 2002 aprobata prin Legea nr. 107 din 27 aprilie 2006 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii stipuleaza la art. 5 faptul ca „promovarea cultului persoanelor vinovate de savarsirea unei infractiuni contra pacii si omenirii sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe, prin propaganda, savarsita prin orice mijloace, in public, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea unor drepturi.
Avand in vedere faptele prezentate mai sus va solicit sa va pronuntati asupra legalitatii acordarii de fonduri publice de catre o autoritate publica locala pentru comemorarea unei persoane condamnate pentru crime de razboi de catre o instanta din Romania.
In speranta unui raspuns prompt,
Dan Tanasa
03.10.2008
IN ATENTIA PARCHETULUI GENERAL SI A ADMINISTRATIEI PREZIDENTIALE
Ce nu a vazut Basescu in “secuime”
Albert Wass, criminal de război şi scriitor: Agitând o ramură de măslin deasupra cadavrelor victimelor…
Se încearcă în ultimul timp reabilitarea unui criminal de război, care a instigat la uciderea unor oameni nevinovaÅ£i care nu aveau altă „vină†decât aceea de a fi de altă naÅ£ionalitate decât el, adică erau românii sau evrei ÅŸi de a avea o altă religie. Pretextul reabilitării este că ar fi fost un mare scriitor (?), fapt pentru care i s-au ridicat statui, care rămân pe soclu, chiar în ciuda protestelor publice ÅŸi în pofida legii române care interzice glorificarea criminalilor de război. Mai mult, se încearcă reabilitarea lui pe calea justiÅ£iei (!) argumentându-se că criminalul ar fi fost o victimă a „justiÅ£iei comunisteâ€.
Despre cine a fost „victima†vorbesc explicit documentele pe care le publicăm mai jos. Primul este un fragment din sentinţa Tribunalului Poporului din Cluj, emisă la 13 martie 1946. Instrumentarea s-a făcut în aceeaşi perioadă cu procesul Antonescu, deci de o justiţie încă democratică, şi este evident că Albert Wass nu a fost judecat de o instanţă comunistă. De altfel, sentinţa Tribunalului Poporului de la Cluj a fost confirmată de Tribunalul Internaţional Pentru Crime de Război. Documentul pe care îl publicăm poate fi găsit şi consultat de oricare cercetător în arhiva SRI, fond P, dosar 40022, vol. 3, p. 1- 64.
„TRIBUNALUL POPORULUI CLUJ
Completul de judecată
Dosar nr. 1/1946
HOTĂRÂREA nr. l
Şedinţa publică din 13 martie 1946
(…)
Tribunalul Poporului
Asupra acţiunii penale de faţă;
Având în vedere actele şi lucrările de la dosar, probele administrate în cauză, cum şi susţinerile şi concluziile orale şi scrise ale părţile;
Având în vedere că prin actul de acuzare arătat mai sus au fost aduse în faţa completului de judecată al Tribunalului Poporului din Cluj o serie de fapte speciale, întâmplate în 16 localităţi din Ardealul de Nord, la date diferite şi anume: în comuna Nuşfalău, jud. Sălaj, în ziua de 8 septembrie 1940 în oraşul Zalău în zorii zilei de 9 sep-tembrie 1940; la Muntele Meseş în dimineaţa zilei de 9 septembrie 1940; în comuna Trăznea, jud. Sălaj, în ziua de 9 septembrie 1940; în oraşul Huedin din jud. Cluj în ziua de 10 septembrie 1940; în comuna Ip, jud. Sălaj în noaptea de 13-14 septembrie 1940; în comuna Cerişa, jud. Sălaj în dimineaţa zilei de 16 septembrie 1940, în comuna Marca, jud. Sălaj în ziua de 15 septembrie 1940; în comuna Camău, jud. Sălaj în ziua de 15 septembrie 1940; în comuna Cosniciul de Sus, în ziua de 16 septembrie 1940; în comuna Hălmăjd în ziua de 16 septembrie 1940, în comuna Nuşfalău-Plopiş în ziua de 17 septembrie 1940; în comuna Sântion, jud. Bihor în noaptea de 16-17 septembrie 1940; în comuna Sucutard, jud. Someş în ziua de 23 septembrie 1940 şi în fine în comuna Mureşenii de Câmpie, jud. Cluj, în noaptea de 23-24 septembrie 1940.
Că se susţine prin actul de acuzare că aceste infracţiuni săvârşite la date diferite au o legătură strânsă între ele, fiind săvârşite în executarea aceleiaşi hotărâri criminale şi deci constituie o singură infracţiune, izvorâtă din creierul morbid-fascist al conducătorilor Ungariei horthyste, având ca unelte materiale pe acuzaţii din boxă şi pe acuzaţii judecaţi prin prezentul procesul, în contumacie.
Că autori morali ai acestor crime odioase sunt în mod nemijlo-cit conducătorii hortyÅŸti cari se aflau în această situaÅ£ie la ceda-rea Ardealului de Nord prin odiosul Dictat de la Viena, aceÅŸti conducători constituind „creierul” acestor crime – după expresia acuzării – ÅŸi executanÅ£ii fiind acuzaÅ£ii contumaci ÅŸi cei din boxă, iar autorii indirecÅ£i ÅŸi mai depărtaÅ£i fiind toÅ£i acei care s-au perindat la conducere ÅŸi au stăpânit Ardealul decenii, devastând, întreÅ£inând ÅŸovinismul, alimentând revizionismul ÅŸi iredentismul, aţâţând antisemitismul pe toate căile ÅŸi prin toate mijloacele, pentru ca prin aceste diversiuni să înăbuÅŸe lupta popoarelor pentru libertate ÅŸi pentru o viaţă mai bună.
Că deci acest proces nu este un proces de rând, ci un proces „sui-generis”, care se face în primul rând unui sistem ÅŸi unei epoci ÅŸi numai în al doilea rând uneltelor otrăvite ale acelui sistem ÅŸi ale acelei epoci.
Că astfel privite aceste fapte, este natural că ele să fie judecate împreună.
Având în vedere că toţi acuzaţii în actul de acuzare au fost trimişi în judecată Tribunalului Poporului din Cluj pentru fapte cum urmează:
1. Acuzatul Szinkovitz Zoltan, pentru faptul de a fi determinat în 8 septembrie 1940 un grup de soldaÅ£i maghiari, aflaÅ£i în comuna NuÅŸfalău, jud. Sălaj, să masacreze – fără nici un motiv – 9 (nouă) bărbaÅ£i ÅŸi două femei, toÅ£i civili cari se întorceau din România cu scopul de a ajunge în comuna lor de baÅŸtină cedată Ungariei prin efectul Dictatului de la Viena.
(…)
19. Acuzaţii Vass Andrei şi Vass Albert din Sucutard, de a fi îndemnat militarii maghiari să ucidă în ziua de 23 septembrie 1940 pe victimele Moldovan Iosif, Oaşi loan, Mihaly Ester şi Mihaly Rozalia.
20. Acuzaţii Pakucs şi plut[onier] major Polgár, ambii din Regimentul 19 Honvezi Nyeregyhaza, primul de a fi ordonat uciderea celor patru victime menţionate mai sus, iar secundul de a fi maltratat crunt atât victimele de mai sus cât şi alte persoane arestate.
21. Acuzatul locot[enent] Csordás Gergely din Regimentul 19 Honvezi Nyeregyhaza, primul de a fi ordonat în ziua de 22 sep-tembrie 1940 masacrarea familiilor preotului Bujor, cantorul Gurzău şi învăţătorul Petrea din comuna Mureşenii de Câmpie, judeţul Cluj.
(…) ei înşişi având sufletele otrăvite şi dtrept consecinţă a otrăvirii sufletelor au comis un şir întreg de atrocităţi şi anume:
Comuna Sucutard
ÃŽn luna septembrie 1940 – în urma Dictatului de la Viena – ÅŸi comuna Sucutard, ca restul Ardealului de Nord, este ocupată de unităţile armatei ungare. Aici îşi are domeniul contele Vass Albert ÅŸi familia, cari purtau ură neîmpăcată românilor, cari primiseră de la Statul român, prin reforma agrară, o bună parte din moÅŸia sa.
Mânat de această ură şovină, intervine prin locotentul Pakucs, comandantul militar al comunei, să fie arestat fostul primar român, Mărginean Petru, în care acuzatul Vass Albert vedea pe principalul vinovat în aplicarea reformei agrare, arestând cu el şi pe fata sa adoptivă Mureşan Marioara, pe atunci elevă la Şcoală Normală.
La intervenţia sa, sunt arestaţi locuitorii români Moldovan Iosif şi Câţ loan, cari prin anul 1938 au avut îndrăzneala de a porni proces penal împotriva contelui Vass Albert, pentru leziuni corporale.
O dată cu dânşii au fost arestaţi comerciantul Rosenberg pe motiv că ar face speculă şi cumnatele sale Mihaly Estera şi Rozalia (ambele evreice n.r.) denunţate autorităţilor ungare horthyste de contele Vass pentru activitate comunistă şi ca presupuse delatoare la autorităţile româneşti faţă de acuzat, suspectat pentru activitate iredentistă.
Arestaţii Mărginean Petru, Mureşan Marioara şi Rosenberg lacob, după interogatoriul luat de plutonierul Polgár, care i-a bătut pe ambii bărbaţi cu cruzime, au fost eliberaţi.
Au fost însă menţinuţi în arest cei doi săteni Moldovan Iosif şi Câţ loan, precum şi surorile Mihaly, ultimele fiind duse pe la castelul contelui Vass pentru a fi recunoscute.
Toate intervenÅ£iile făcute de Rosenberg lacob, singur sau îm-preună cu comerciantul Ordentlich Geza – un bun cunoscut al con-telui Vass – de a scăpa pe cunoscutele sale au rămas infructuoase. Tot cu acelaÅŸi rezultat s-a reîntors de la acuzat locuitorul PuÅŸcaÅŸ loan, care a mers să implore mila pentru Cât loan.
În ziua de duminecă 22 august 1940, pe când lumea ieşea din biserică, cei patru arestaţi au fost duşi sub pază militară până în comuna Taga, unde a doua zi dimineaţă au fost împuşcaţi şi aruncaţi în groapă comună.
Rolul şi vinovăţia acuzaţilor Vass Andrei, Vass Albert, locot[onent] Pakucs şi plutonier major Polgár este precis arătat de către martorii Rosenberg lacob, Mărginean Petru, Mureşan Marioara, Moldovan Susana şi alţii indicaţi special în dosarul cauzei.
Mureşenii de Câmpie
Numita comună este situată la aproximativ 7 km distanţă de comuna Sucutard şi în timpul masacrelor de aici la Mureşenii de Câmpie se afla cantonat un grup de soldaţi din armata maghiară, sub comanda locot[onent] Csordás Gergely, din Regimentul 19 Honvezi din Nyiregyhaza.
Aici era preot român Andrei Bujor, având soţie şi trei copii şi la casa şi curtea lor cantonase mai mulţi soldaţi cari se dăduseră la jafuri, îngrijorat de cele ce vor urma, căci militarii erau agresivi, preotul a plecat la Cluj, pentru a solicita intervenţia Comanda-mentului militar, însă neobţinând nici o promisiune, în seara zilei de 23 septembrie 1940 pe la orele 10 soseşte acasă descurajat.
Înainte de a sosi, este pândit pe şosea de acuzatul l[ocotenen]t Csordás Gergely şi imediat trimite încă în aceeaşi seară o patrulă de 12 soldaţi înarmaţi la casa preotului Bujor, cu ordinul precis de a-i extermina împreună cu toată familia, precum şi pe cei arestaţi în aceeaşi după-masă, Gurzău Ioan, cantor, Gurzău Valeria, soţia acestuia, Petrea Natalia, soţia învăţătorului, Petrea Gheorghe, Ana Miron, soacra acestuia, şi Petrea Rodica, copilul de cinci ani al învăţătorului şi menţinuţi sub pază în casa preotului.
Soldaţii trimişi la casa preotului, conformându-se ordinului primit împuşcă pe toţi cei mai sus arătaţi şi anume pe membrii familiei preotului, prin camerele de culcare, iar pe ceilalţi prin curte, împărtăşind aceeaşi soartă şi servitoarea preotului, unguroaica Juhasz Sarolta.
Toate victimele în număr de 11 sunt îngropate în aceeaşi noapte în curtea casei preotului român, într-o groapă improvizată, şi dimineaţa sosind acuzatul l[ocotenen]t Csordás Gergely la faţa locului i se raportează executarea ordinului.
Faptele [de] mai sus şi vinovăţia acuzaţilor sunt dovedite cu martorii Mânecan Todică, Divricean Nichita, Bujor Viorica, Olivia Daleu, Gurzău Vasile, Fuia Alexandru şi Pestean Vasile.
Din probaţiune administrativă s-a dovedit că l[ocotenen]t Csordás Gergely a fost instigat de a săvârşi crimele de mai sus de către acuzatul Vass Albert din comuna vecină Sucutard, căci contele avea supărare pe părintele Bujor, din cauza unui teren de vânătoare şi pentru că vedea în dânsul un mare român. (…)
Avînd în vedere că faptele săvârÅŸite de acuzaÅ£i întrunesc elementele crimei prevăzute de art. 2 lit. e din Legea nr. 312/1945 pentru urmărirea ÅŸi sancÅ£ionarea celor vinovaÅ£i de dezastrul ţării sau de crime de război, care are următorul conÅ£inut anunÅ£at în ÅŸedinţă publică: „Sunt vinovaÅ£i de dezastrul ţării prin săvârÅŸirea de crime de război cei care au ordonat sau săvârÅŸit represiuni colective sau individuale cu scop de persecuÅ£ie politică sau din motive rasiale asupra populaÅ£iei civile.”
Că în general vorbind s-a dovedit în faţa acestui Tribunal al Poporului că toţi acuzaţii condamnaţi au săvârşit cu intenţii crimele, în scop de persecuţie politică şi din motive rasiale.
Având în vedere că luaţi în parte fiecare din aceşti acuzaţi con-form participaţiei lor la săvârşirea crimelor arătate mai sus, acestea se încadrează în dispoziţiunile textului anunţat, după cum urmează:
(…)
3. Acuzaţii Vass Andrei moşier din comuna Sucutard şi fiul său Vass Albert sunt acei cari au determinat prin instigare masacrarea altor patru persoane în comuna Sucutard, iar acuzatul Vass Albert a mai instigat masacrarea familiei preotului Bujor din comuna Mureşenii de Câmpie, fapte cari se pedepsesc în conformitate cu art. 3 al. 2 din legea specială cu pedeapsa la moarte. (…)
Cititi mai jos sentinta definitiva confirmata de Tribunalul Internaţional Pentru Crime de Război urmata de un document al Jandarmeriei Regale Ungare si de Decizia Tribunalului Cluj din 16.05.2007
Atitudini 
