Mana Moscovei – Adevarul despre Decembrie 1989


Istoricul militar Alex Mihai Stoenescu a demonstrat, in cadrul dezbaterii “Adevarul despre Decembrie 1989”, ca operatiunile de acum 17 ani au fost puse la cale de KGB

“Creierul” operatiunii din decembrie 1989 a fost serviciul secret rusesc KGB, este concluzia dezbaterii “Adevarul despre Decembrie 1989” organizata pe 21 decembrie 2006, la 17 ani de la revolta anticomunista din Bucuresti,de ziarul ZIUA, Asociatia Civic Media si Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta. Istoricul militar Alex Mihai Stoenescu, general in rezerva, autor a numeroase lucrari de exceptie, printre care si “Istoria loviturilor de stat din Romania”, a prezentat pentru ZIUA extrase din arhiva sa secreta legata de evenimentele din decembrie 1989. Academicianul Eugen Simion, gazda manifestarii, a evocat experientele sale inregistrate in acele zile, dupa care Alex Mihai Stoenescu a intrat direct in subiect. Aratand ca de-a lungul a 16 ani a strans numeroase documente si a stat de vorba personal cu sute de martori oculari si participanti ai acelor evenimente, Stoenescu a observat ca, an de an, mass-media romanesti cad in aceleasi erori, rezultate ale unei dileme nelamurite: revolutie sau lovitura de stat?

Conspiratiile


Raspunsul este urmatorul: in interiorul unui proces revolutionar – care se intinde, conform lui Stoenescu, din 14 decembrie 1989 pana in 20 mai 1990 (dupa altii pana pe 14 iunie 1990) -, pot avea loc mai multe manifestari organizate. Romania ante-decembrista a cunoscut mai multe conspiratii care au actionat operational pe teren, in decembrie 1989, toate incurajate de serviciile secrete rusesti, KGB si GRU, dar – atentie! – aflate sub stricta supraveghere a Securitatii. Ceausescu a fost informat personal asupra acestora, de catre seful Securitatii, generalul Iulian Vlad, pana in ultima sa zi de presedinte al Republicii Socialiste Romania. Astfel, in interiorul Partidului se crease un “partid secret” reprezentat pana la varful conducerii, in Comitetul Politic Executiv – CPeX – unde se aflau doi vectori: Constantin Dascalescu si Gheorghe Radulescu, zis Gogu, nume de cod “Marcel”. Acesta din urma, vicepresedinte al Consiliului de Stat, considerat “eminenta cenusie” din spatele Elenei Ceausescu, avea sarcina sa creeze si sa canalizeze inclusiv miscarile de disidenta din randul intelectualitatii pentru a crea esalonul urmator al conducerii perestroikiste. Impreuna cu sotia sa, Dorina Rudich Radulescu, Gogu avea misiunea sa atraga reprezentanti ai lumii artistice si intelectualitatii inclusiv prin intermediul unor ofiteri de Securitate, cum ar fi cunoscutul Vasile Malureanu de la Directia I. La vila sa de la Comana, gard in gard cu poetesa Ana Blandiana, s-a consumat un moment epocal consemnat de scriitorul Mircea Zaciu in jurnalul sau pe anul 1983 (Editura Dacia, Cluj, 1995) si care a lasat audienta selecta cu gura cascata: “Stati linistiti, ca mai sunt cinci ani si scapam de Ceausescu!”. Nu a gresit prea mult.

Documentele din arhiva lui Stoenescu demonstreaza ca aceea a fost perioada in care s-a decis sfarsitul lui Ceausescu si inlocuirea lui cu Ion Iliescu. Asa se si explica activitatea febrila a disidentilor incepand cu anul 1988. Pe langa grupul de intelectuali de la curtea lui Gogu Radulescu, printre care se numara Augustin Buzura (in alternativa cu Ion Iliescu), Ana Blandiana, Nicolae Manolescu, Zigu Ornea, Dan Haulica, Ion Caramitru, Mircea Dinescu, care-i tinea la curent si pe Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu s.a., au fost constituite gruparile conspirative menite sa submineze partidul si armata: generalul Nicolae Militaru, agent GRU documentat, responsabil de Armata, Silviu Brucan, responsabil de ilegalisti si Ion Iliescu, speranta gorbaciovistilor. Toate miscarile acestora au fost atent monitorizate de Unitatea speciala de contraspionaj 0110 creata pentru contracararea serviciilor de informatii din Organizatia Tratatului de la Vrasovia si, evident, in mod special a KGB, rezidenta sovietica fiind cea care coordona oficial in Romania retelele de spionaj din blocul comunist. Toate acestea sunt cunoscute de ofiteri ai Serviciului Secret Roman, iar dovezile se afla depozitate in mai multe arhive secrete dispuse in lume.

IIliescu il vizita pe Plesu la Tescani

Conspiratia presupune racolari si asa numitele <> din partea <> KGB desfasurate intr-o perioada lunga de timp. Dupa un prim contact avut de Virgil Magureanu cu Ion Iliescu – inca din 1973, pe vremea cand acesta era prim secretar PCR la Iasi, primul sef al Serviciului Roman de Informatii, personaj controversat aflat si in completul de judecata care a decis eliminarea familiei Ceausescu – l-a recrutat oficial pe primul presedinte al Romaniei postdecembriste in 1981, in 1983 completand impreuna primul manifest anticeausist. Virgil Magureanu a evocat pentru Alex Mihai Stoenescu un moment cand cei doi conspiratori au decis sa trimita un manifest anti-Ceausescu postului CIA Europa Libera, in 1989, dupa <>, pentru a nu fi mai prejos decat grupul lui Brucan. Discutia cu Iliescu <>, dupa cum afirma <> a avut loc pe-o banca in parcul de la <>, din Dorobanti. Securitatea superviza. <>, afirma Magureanu. Conceputa impreuna cu Ovidiu Traznea, scrisoarea nu a mai ajuns insa la Radio Europa Libera. Un amanunt interesant: Ion Iliescu ii facea in 1989 vizite la Tescani lui Andrei Plesu, viitorul sau ministru al Culturii in primul guvern FSN.

“Revolutia”

Cum se explica insa ca in <> document controversat socotit <> evenimentele din 1989 sunt tratate cu totul altfel: momentul 14 decembrie 1989, cu anuntul Frontului Salvarii Nationale din Iasi lipseste cu desavarsire, ca si implicarea serviciilor secrete straine, in schimb, controversatul pastor Laszlo Tokes este considerat flacara generatoare a <>, intr-o maniera romantata si neprofesionista? Total fals!, spune istoricul Alex Mihai Stoenescu, completand: <> care a omis nepermis implicarea structurilor fostei URSS in evenimentele din Romania. Lovitura de stat a fost realizata de KGB si GRU cu sprijinul tacit al unei parti a Securitatii romane, antrenand insa mase de revolutionari autentici doar pentru a se masca activitatile grupurilor conspirative cat si pentru motivul ca Moscova se temea de rezistenta fortelor loiale lui Ceausescu. La 17 ani de la momentul revoltei anticomuniste, comunismul este insa condamnat in baza unui text care reflecta intocmai vizunile gorbacioviste si neotrotzkiste ale conspiratorilor Internationalei a IV-a Kominterniste.

DOCUMENTE

Raportul generalului Iulian Vlad

Seful Securitatii i-a transmis in aprilie 1989 lui Nicolae Ceausescu o nota despre activitatea grupului Ion Iliescu.

“In legatura cu investigarea si documentarea cazului Ion Iliescu in perioada ulterioara aparitiei “Scrisorii celor 6”, mentionam ca au existat trei etape disctincte:

Etapa de fixare. A fost fixata activitatea grupului Iliescu, ce facea, in ce anume consta activitatea si s-a stabilit ca se limita la discutii, fara vreun consens actional. A fost descoperita ca sigura calitatea lui Ion Iliescu de sef al grupului. S-au documentat clar intentiile si jocul lor, in sensul intocmirii unor apeluri sau proteste ce urmau a fi transmise in strainatate. Tot in aceasta etapa a fost documentata relatia cu KGB-ul ca fiind indubitabila.

Etapa a doua se poate caracteriza prin ordinul primit de Securitate de la Nicolae Ceausescu de a destrama grupul. Actiunea consta in a-l determina sa renunte la activitate, iar pe unii membri ai grupului sa paraseasca grupul. S-a reusit, dar cu pretul unei deconspirari grave (om valoros).

Etapa a treia. I s-a raportat lui Nicolae Ceausescu stadiul actiunii si acesta a dispus chemarea lui Ion Iliescu la Comitetul Central al PCR. Desi chemarea sa este certa, nu detinem informatii asupra persoanei cu care a stat de vorba. Estimam a fi un membru CPEx.”

Comisia Bogomolov a CC al PCUS a decis caderea lui Ceausescu

La 17 ani de la evenimentele din decembrie 1989, prezentam in premiera in presa romaneasca planurile Moscovei, descoperite de istoricii Mihai Retegan, Dumitru Preda si Alex Mihai Stoenescu.

“Nota pregatitoare” a consilierului G.H. Sahnazarov, transmisa de acesta lui Mihail Gorbaciov inaintea unei sedinte a Biroului Politic din octombrie 1988. In Nota se afirma: “Noi am descoperit slabiciunile acestui model (socialist, n.n) si am inceput sa le schimbam sistematic. De fapt acesta este scopul final al perestroika – sa confere socialismului o noua calitate. Un numar de tari ne urmeaza si au inceput, chiar inaintea noastra, procesul unor adanci reforme. Altele, RDG, Romania, Coreea de Nord nu admit aceasta necesitate, mai ales din motive politice, pentru ca leadership-ul lor nu doreste sa schimbe nimic. In realitate, toti au nevoie de schimbari, dar noi nu putem sa le-o spunem in mod public pentru a nu fi criticati ca incercam sa impunem prietenilor nostri perestroika”

Doua memorandumuri

In februarie 1989, Departamentul International din cadrul CC al PCUS si o comisie speciala numita dupa numele sefului ei, Comisia Bogomolov, i-au inaintat lui Aleksandr Iakovlev doua memorandumuri: “Despre strategia relatiilor cu tarile socialiste europene” si “Schimbarile din Europa Rasariteana si consecintele lor asupra URSS”. “In Romania domina un regim opresiv – noteaza Mihai Retegan in “Principiul dominoului. Prabusirea regimurilor comuniste europene” – iar seful regimului, care <>, se <>. Datorita regimului autoritar si cultului personalitatii in <>. Dar, continuau specialistii din Departamentul International al CC al PCUS, lucrurile se pot schimba <>”.

Scenariu cu trei ipoteze

Comisia Bogomolov si Departamentul International al CC al PCUS au pus la dispozitia lui Mihail Gorbaciov un scenariu al derularii evenimentelor in trei ipoteze:

1. Miscarea lina spre democratizare, cu formarea unei republici socialiste parlamentare sau prezidentiale si care “este pentru noi preferabil”.

2. Mini-crize care obliga partidele conducatoare sa faca concesii Opozitiei, situatie care “in final pregateste terenul abandonarii socialismului”.

3. Mentinerea sistemului si suprimarea activitatii politice si sociale a opiniei publice, drum care “nu exclude in viitor rezolvarea violenta a situatiei de criza printr-o explozie sociala cu consecinte de nebanuit pentru politica interna si externa a tarii”.

Analiza prezentata lui Aleksandr Iakovlev si Mihail Gorbaciov de “Comisia Bogomolov” in februarie 1989 dovedeste ca opinia Moscovei despre situatia din Romania nu se schimbase prea mult in timp. Istoricul Mihai Retegan si-a notat partea care privea evaluarea sanselor de schimbare a regimului Ceausescu, compusa din doua scenarii:

Scenariul favorabil: “Au loc schimbari in conducerea politica a tarii. Ca rezultat, N. Ceausescu este inlocuit de politicieni rezonabili capabili sa indeplineasca reformele radicale si ideile reinnoirii socialismului. (…)”

Scenariul pesimist: “Prezenta conducere a tarii ramane pe loc si continua politica. (…) Daca insa conducerea alege sa ignore obiectivul imbunatatirii nivelului de trai al populatiei si deturneaza resursele obtinute pentru realizarea unor noi proiecte ambitioase, nu se poate exclude o explozie sociala.”

Concluzie: “Atat timp cat regimul nu si-a epuizat resursele si recent a acumulat experienta prin combinarea masurilor represive si manevre sociale pentru mentinerea stabilitatii, al doilea scenariu poate fi cel mai probabil. (…) De aceea, posibilitatea unor schimbari <> nu poate fi exclusa”.

21 decembrie 2006

1 thought on “Mana Moscovei – Adevarul despre Decembrie 1989

  1. Pingback: Istoricul Asociatiei Civic Media | Civic Media

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.