EUROPA LIBERA (21 iulie, ora 18:11) – Realizator: Oana Serafim – V-am vorbit adeseori in emisiunile noastre despre memorie si istorie, intr-un moment in care se discuta intens in Romania despre informatorii Securitatii si informatorii de opinie, prof. Michael Shafir il numeste pe unul dintre ei disparut zilele trecute, Raoul Sorban, de la Cluj.

Michael Shafir: “De mortuis nil nisi bene”, spune stravechiul dicton latin, potrivit caruia ar trebui sa vorbim numai despre calitatile celor decedati, cu atat mai mult in ziua inmormantarii acestora.
Raoul Sorban a decedat la venerabila varsta de 94 de ani si, potrivit agentiilor romanesti de presa, urma sa-si gaseasca somnul de veci chiar astazi in Cimitirul Florilor din Dej. Numai ca personalitatea controversata a raposatului nu prea permite respectarea dictonului roman.
Nascut in anul 1912, Sorban ar fi supravietuit in umbra parintelui sau, compozitorul G. Sorban, autor al unor hituri din vremuri mai linistite, cum ar fi valsul “Barca pe valuri”. Dar el avea sa infrunte valuri mai putin prietenoase decat cele ale notelor muzicale si avea sa se dovedeasca un carmaci deosebit de abil. Ar fi ramas, probabil, in acest anonimat daca nu ar fi fost transformat peste noapte in salvatorul a zeci, apoi sute si, in sfarsit, mii de evrei din Transilvania. Datorita acestor merite, in anul 1987 el avea sa devina unul din primii romani pe care Institutul Memorial Yad Vashem din Ierusalim avea sa-i onoreze cu titlul de “Drept intre popoare”. Numai ca aceste merite s-au datorat unei imposturi. A existat, intr-adevar, o retea in Ministerul de Externe al Romaniei, care a participat la salvarea unor evrei maghiari transilvani, dar si de alte nationalitati, carora le-a facilitat tranzitul din Ungaria prin Romania, cu destinatia Palestina. Centrul acestei retele
se afla la Legatia Romana din Budapesta, numai ca Raoul Serban nu a facut niciodata parte din ea. Au existat, de asemenea, si independent de aceasta retea, romani de omenie in Clujul ocupat de autoritatile horthyste, care s-au expus unor pericole uriase, ajutand evrei din Transilvania sa treaca ilegal frontiera in apropiere de Manastur sau de Turda. Cel mai activ dintre acestia, un veritabil “drept intre popoare” a fost fara indoiala Aurel Socol. O demonstreaza fara nici un fel de dubiu jurnalistul clujan Zoltan Tibori Szabo in palpitantul volum “Frontiera dintre viata si moarte”, aparut anul trecut la Editura “Compania”. Din nou, Sorban nu a avut nimic de-a face cu aceste fapte eroice. Un interviu luat de catre Tibori Szabo fostei logodnice a lui ªorban, Eva Schongen, mai tarziu Eva Pamfil, in anul 1997, o dovedeste din nou fara nici un fel de dubiu. ªorban avea insa sa pretinda ca el este cel care a salvat viata Evei Schongen, afirmand mai intai ca cei salvati s-au numara
t cu zecile si, treptat, ajungand la mii. Poate ca aceasta nu este cea mai intunecata fila dintr-o lunga viata.
Arestat de catre comunisti la scurt timp dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial, sub suspiciunea de a fi colaborat cu nazistii, suspiciune niciodata confirmata sau infirmata, Sorban avea sa fie salvat de la puscarie de filozoful marxist Tudor Bugnariu, sotul lui Dorli Blaga. Rasplata? Asa cum arata Dorli Blaga in memoriile publicate in revista “Apostrof”, dupa ce a vazut dosarul parintelui sau la CNSAS, Sorban avea sa devina unul din principalii informatori ai Securitatii impotriva lui Blaga si a lui Bugnariu, ultimul devenind din ce in ce mai suspect cu cat national comunismul avea sa inlocuiasca marxismul vulgar al anilor ’50. Nu l-am cunoscut personal pe Raoul Sorban. Am vorbit insa cu el la telefon pe cand vizita orasul Munchen, unde se afla pe atunci sediul “Europei Libere”. I-am reprosat, crezand eu insumi pe atunci in ipostaza lui de salvator al evreilor transilvaneni, colaborarea cu Ilie Ceausescu, in a carui publicatie tocmai publicase un articol ultrasovinist. Mi-a raspuns: “Asta am crezut toata viata”. De data asta nu mintea. Sorban a fost si a ramas pana la ultima suflare un sovin. O dovedesc si alte publicatii, printre ele una pusa in circuit de catre nu mai putin ultranationalistul Iosif Constantin Dragan, inainte de caderea comunismului. O dovedeste si cariera politica a lui Sorban dupa 1989, mai intai ca membru al defunctului Partid Socialist al Muncii /…/, iar apoi ca membru al PRM. ÃŽn paginile saptamanalului “Totusi, iubirea”, Sorban avea sa ne dezvaluie in 1996 ca adevaratul salvator al evreilor fusese insusi Ion Antonescu. Am intrebat atunci si mai intreb si astazi: de ce nu a facut ªorban aceasta dezvaluire Yad Vashem-ului pentru ca titlul sa-i fie acordat celui care il merita pe drept.
Institutul din Israel are cunostinta de aceasta impostura, dar se pare ca nu doreste sa se puna in penibila situatie de a-i retrage titlul. Se pune insa si o intrebare locala: cum se face ca semnatarul necrologului acestui informator al Securitatii in ziarul “Ziua” din 21 iulie este tocmai campionul demascarii colaboratorilor acesteia in randul formatorilor de opinii, l-am numit pe domnul Victor Roncea. Cred ca am un raspuns, dar nu cu aceasta ocazie. Pentru ca – nu-i asa? – de militanti nihil nisi silentia.

RADOR