CRIMINALUL antisemit si antiroman WASS ALBERT omagiat de UDMR-PCM sub nasul Presedintelui si al SRI

De cativa ani deja salasluieste in piata centrala din Odorheiu Secuiesc – in ciuda mai multor plangeri penale – bustul criminalului de razboi anti-semit si anti-roman Wass (Vass) Albert, instalat de primarul extremist Szász JenÅ‘, fondator al ilegalului Partid Civic Maghiar (cu un ajutor despre care vom vorbi aici, negresit). Iata ca la acest act care contravine legilor internationale privind proslavirea criminalilor de razboi, se adauga si omagierea lui Wass Albert cu alte fonduri publice, de data aceasta provenind din bugetul orasului Sfantu Gheorghe. Autoritatile maghiare care diriguiesc discriminatoriu banii orasului romanesc Sfantu Gheorghe au decis sa finanteze, ca “proiect cultural” un pelerinaj in memoria criminalului de razboi. In acelasi timp pentru publicarea unei monografii a Catedralei Ortodoxe din Sfantu Gheorghe, aflata la an aniversar, Primaria si Consiliul Local nu au mai “gasit” resurse. Cetateanul Dan Tanasa a sesizat Parchetul. Oferim mai jos dovezi din Arhivele SRI, Arhivele Statului si ale Jandarmeriei Ungare despre crimele lui Wass Albert, ca ajutor, in atentia Parchetului si a Administratiei Prezidentiale. Ne alaturam Plangerii Penale a lui Dan Tanasa, pe care o redam aici, pentru a vedea cum vor reactiona si de aceasta data autoritatile romanesti, aflate deja intr-o clasica postura surdo-muta in fata agresiunilor neobrazate ale extremistilor maghiari. Complicitatile sunt mari si sus. Nu-i nimic. Noi ne facem datoria noastra. Dumnezeu si-o va face pe a Lui.

Catre:

Ministerul Public, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie

In atentia:
Doamnei Procuror General Laura Codruta Kovesi

Sediul: Bd. Libertatii, nr. 12-14, sector 5, Bucuresti

Obiect: alocarea de catre Primaria si Consiliul Local Sfantu Gheorghe, judetul Covasna, de fonduri publice pentru comemorarea unei persoane condamnata pe teritoriul Romaniei pentru crime de razboi

Stimata doamna Procuror General,

In baza articolului 51 din Constituia Romaniei si in baza Legii nr. 233/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activitatii de solutionare a petitiilor (publicata in Monitorul Oficial nr. 296 din 30 aprilie 2002) va inaintez prezenta petitie

In fapt,

Primaria Sfantu Gheorghe a postat, in aceste zile, pe pagina sa de internet lista proiectelor culturale care au primit aprobarea pentru finantare din fonduri publice de la bugetul local in perioada iulie-decembrie 2008. Printre proiectele aprobate pentru finantare se numara si „Vizitarea locurilor comemorative ale lui Vass Albert (Marosvecse) si ale lui Petofi Sandor (Feheregyhaza)” cu suma de 1000 de lei (data desfasurarii proiectului este 12 septembrie 2008), proiect initiat de Asociatia „Clubul Pensionarilor” din Sfantu Gheorghe si proiectul intitulat „Saptamana Wass Albert” initiat de Asociatia Tinerilor Maghiari din Covasna, finantat cu suma de 1500 lei (perioada de desfasurare a proiectului este 3-9 noiembrie 2008).

Potrivit cotidianului Gardianul din data de 11 mai 2007, Tribunalul Cluj a reconfirmat sentinta prin care numitul Wass Albert a fost condamnat la moarte, in martie 1946, pentru crime de razboi. Ordonanta de Urgenta nr. 31 din 13 martie 2002 aprobata prin Legea nr. 107 din 27 aprilie 2006 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii stipuleaza la art. 5 faptul ca „promovarea cultului persoanelor vinovate de savarsirea unei infractiuni contra pacii si omenirii sau promovarea ideologiei fasciste, rasiste ori xenofobe, prin propaganda, savarsita prin orice mijloace, in public, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 5 ani si interzicerea unor drepturi.

Avand in vedere faptele prezentate mai sus va solicit sa va pronuntati asupra legalitatii acordarii de fonduri publice de catre o autoritate publica locala pentru comemorarea unei persoane condamnate pentru crime de razboi de catre o instanta din Romania.

In speranta unui raspuns prompt,

Dan Tanasa

03.10.2008

IN ATENTIA PARCHETULUI GENERAL SI A ADMINISTRATIEI PREZIDENTIALE

Ce nu a vazut Basescu in “secuime”

Albert Wass, criminal de război şi scriitor: Agitând o ramură de măslin deasupra cadavrelor victimelor…

Se încearcă în ultimul timp reabilitarea unui criminal de război, care a instigat la uciderea unor oameni nevinovaţi care nu aveau altă „vină” decât aceea de a fi de altă naţionalitate decât el, adică erau românii sau evrei şi de a avea o altă religie. Pretextul reabilitării este că ar fi fost un mare scriitor (?), fapt pentru care i s-au ridicat statui, care rămân pe soclu, chiar în ciuda protestelor publice şi în pofida legii române care interzice glorificarea criminalilor de război. Mai mult, se încearcă reabilitarea lui pe calea justiţiei (!) argumentându-se că criminalul ar fi fost o victimă a „justiţiei comuniste”.

Despre cine a fost „victima” vorbesc explicit documentele pe care le publicăm mai jos. Primul este un fragment din sentinţa Tribunalului Poporului din Cluj, emisă la 13 martie 1946. Instrumentarea s-a făcut în aceeaşi perioadă cu procesul Antonescu, deci de o justiţie încă democratică, şi este evident că Albert Wass nu a fost judecat de o instanţă comunistă. De altfel, sentinţa Tribunalului Poporului de la Cluj a fost confirmată de Tribunalul Internaţional Pentru Crime de Război. Documentul pe care îl publicăm poate fi găsit şi consultat de oricare cercetător în arhiva SRI, fond P, dosar 40022, vol. 3, p. 1- 64.

„TRIBUNALUL POPORULUI CLUJ

Completul de judecată

Dosar nr. 1/1946

HOTĂRÂREA nr. l

Şedinţa publică din 13 martie 1946

(…)

Tribunalul Poporului

Asupra acţiunii penale de faţă;

Având în vedere actele şi lucrările de la dosar, probele administrate în cauză, cum şi susţinerile şi concluziile orale şi scrise ale părţile;

Având în vedere că prin actul de acuzare arătat mai sus au fost aduse în faţa completului de judecată al Tribunalului Poporului din Cluj o serie de fapte speciale, întâmplate în 16 localităţi din Ardealul de Nord, la date diferite şi anume: în comuna Nuşfalău, jud. Sălaj, în ziua de 8 septembrie 1940 în oraşul Zalău în zorii zilei de 9 sep-tembrie 1940; la Muntele Meseş în dimineaţa zilei de 9 septembrie 1940; în comuna Trăznea, jud. Sălaj, în ziua de 9 septembrie 1940; în oraşul Huedin din jud. Cluj în ziua de 10 septembrie 1940; în comuna Ip, jud. Sălaj în noaptea de 13-14 septembrie 1940; în comuna Cerişa, jud. Sălaj în dimineaţa zilei de 16 septembrie 1940, în comuna Marca, jud. Sălaj în ziua de 15 septembrie 1940; în comuna Camău, jud. Sălaj în ziua de 15 septembrie 1940; în comuna Cosniciul de Sus, în ziua de 16 septembrie 1940; în comuna Hălmăjd în ziua de 16 septembrie 1940, în comuna Nuşfalău-Plopiş în ziua de 17 septembrie 1940; în comuna Sântion, jud. Bihor în noaptea de 16-17 septembrie 1940; în comuna Sucutard, jud. Someş în ziua de 23 septembrie 1940 şi în fine în comuna Mureşenii de Câmpie, jud. Cluj, în noaptea de 23-24 septembrie 1940.

Că se susţine prin actul de acuzare că aceste infracţiuni săvârşite la date diferite au o legătură strânsă între ele, fiind săvârşite în executarea aceleiaşi hotărâri criminale şi deci constituie o singură infracţiune, izvorâtă din creierul morbid-fascist al conducătorilor Ungariei horthyste, având ca unelte materiale pe acuzaţii din boxă şi pe acuzaţii judecaţi prin prezentul procesul, în contumacie.

Că autori morali ai acestor crime odioase sunt în mod nemijlo-cit conducătorii hortyÅŸti cari se aflau în această situaÅ£ie la ceda-rea Ardealului de Nord prin odiosul Dictat de la Viena, aceÅŸti conducători constituind „creierul” acestor crime – după expresia acuzării – ÅŸi executanÅ£ii fiind acuzaÅ£ii contumaci ÅŸi cei din boxă, iar autorii indirecÅ£i ÅŸi mai depărtaÅ£i fiind toÅ£i acei care s-au perindat la conducere ÅŸi au stăpânit Ardealul decenii, devastând, întreÅ£inând ÅŸovinismul, alimentând revizionismul ÅŸi iredentismul, aţâţând antisemitismul pe toate căile ÅŸi prin toate mijloacele, pentru ca prin aceste diversiuni să înăbuÅŸe lupta popoarelor pentru libertate ÅŸi pentru o viaţă mai bună.

Că deci acest proces nu este un proces de rând, ci un proces „sui-generis”, care se face în primul rând unui sistem ÅŸi unei epoci ÅŸi numai în al doilea rând uneltelor otrăvite ale acelui sistem ÅŸi ale acelei epoci.
Că astfel privite aceste fapte, este natural că ele să fie judecate împreună.

Având în vedere că toţi acuzaţii în actul de acuzare au fost trimişi în judecată Tribunalului Poporului din Cluj pentru fapte cum urmează:

1. Acuzatul Szinkovitz Zoltan, pentru faptul de a fi determinat în 8 septembrie 1940 un grup de soldaÅ£i maghiari, aflaÅ£i în comuna NuÅŸfalău, jud. Sălaj, să masacreze – fără nici un motiv – 9 (nouă) bărbaÅ£i ÅŸi două femei, toÅ£i civili cari se întorceau din România cu scopul de a ajunge în comuna lor de baÅŸtină cedată Ungariei prin efectul Dictatului de la Viena.
(…)

19. Acuzaţii Vass Andrei şi Vass Albert din Sucutard, de a fi îndemnat militarii maghiari să ucidă în ziua de 23 septembrie 1940 pe victimele Moldovan Iosif, Oaşi loan, Mihaly Ester şi Mihaly Rozalia.
20. Acuzaţii Pakucs şi plut[onier] major Polgár, ambii din Regimentul 19 Honvezi Nyeregyhaza, primul de a fi ordonat uciderea celor patru victime menţionate mai sus, iar secundul de a fi maltratat crunt atât victimele de mai sus cât şi alte persoane arestate.

21. Acuzatul locot[enent] Csordás Gergely din Regimentul 19 Honvezi Nyeregyhaza, primul de a fi ordonat în ziua de 22 sep-tembrie 1940 masacrarea familiilor preotului Bujor, cantorul Gurzău şi învăţătorul Petrea din comuna Mureşenii de Câmpie, judeţul Cluj.

(…) ei înşişi având sufletele otrăvite şi dtrept consecinţă a otrăvirii sufletelor au comis un şir întreg de atrocităţi şi anume:

Comuna Sucutard

ÃŽn luna septembrie 1940 – în urma Dictatului de la Viena – ÅŸi comuna Sucutard, ca restul Ardealului de Nord, este ocupată de unităţile armatei ungare. Aici îşi are domeniul contele Vass Albert ÅŸi familia, cari purtau ură neîmpăcată românilor, cari primiseră de la Statul român, prin reforma agrară, o bună parte din moÅŸia sa.
Mânat de această ură şovină, intervine prin locotentul Pakucs, comandantul militar al comunei, să fie arestat fostul primar român, Mărginean Petru, în care acuzatul Vass Albert vedea pe principalul vinovat în aplicarea reformei agrare, arestând cu el şi pe fata sa adoptivă Mureşan Marioara, pe atunci elevă la Şcoală Normală.
La intervenţia sa, sunt arestaţi locuitorii români Moldovan Iosif şi Câţ loan, cari prin anul 1938 au avut îndrăzneala de a porni proces penal împotriva contelui Vass Albert, pentru leziuni corporale.

O dată cu dânşii au fost arestaţi comerciantul Rosenberg pe motiv că ar face speculă şi cumnatele sale Mihaly Estera şi Rozalia (ambele evreice n.r.) denunţate autorităţilor ungare horthyste de contele Vass pentru activitate comunistă şi ca presupuse delatoare la autorităţile româneşti faţă de acuzat, suspectat pentru activitate iredentistă.

Arestaţii Mărginean Petru, Mureşan Marioara şi Rosenberg lacob, după interogatoriul luat de plutonierul Polgár, care i-a bătut pe ambii bărbaţi cu cruzime, au fost eliberaţi.

Au fost însă menţinuţi în arest cei doi săteni Moldovan Iosif şi Câţ loan, precum şi surorile Mihaly, ultimele fiind duse pe la castelul contelui Vass pentru a fi recunoscute.

Toate intervenÅ£iile făcute de Rosenberg lacob, singur sau îm-preună cu comerciantul Ordentlich Geza – un bun cunoscut al con-telui Vass – de a scăpa pe cunoscutele sale au rămas infructuoase. Tot cu acelaÅŸi rezultat s-a reîntors de la acuzat locuitorul PuÅŸcaÅŸ loan, care a mers să implore mila pentru Cât loan.

În ziua de duminecă 22 august 1940, pe când lumea ieşea din biserică, cei patru arestaţi au fost duşi sub pază militară până în comuna Taga, unde a doua zi dimineaţă au fost împuşcaţi şi aruncaţi în groapă comună.
Rolul şi vinovăţia acuzaţilor Vass Andrei, Vass Albert, locot[onent] Pakucs şi plutonier major Polgár este precis arătat de către martorii Rosenberg lacob, Mărginean Petru, Mureşan Marioara, Moldovan Susana şi alţii indicaţi special în dosarul cauzei.

Mureşenii de Câmpie

Numita comună este situată la aproximativ 7 km distanţă de comuna Sucutard şi în timpul masacrelor de aici la Mureşenii de Câmpie se afla cantonat un grup de soldaţi din armata maghiară, sub comanda locot[onent] Csordás Gergely, din Regimentul 19 Honvezi din Nyiregyhaza.

Aici era preot român Andrei Bujor, având soţie şi trei copii şi la casa şi curtea lor cantonase mai mulţi soldaţi cari se dăduseră la jafuri, îngrijorat de cele ce vor urma, căci militarii erau agresivi, preotul a plecat la Cluj, pentru a solicita intervenţia Comanda-mentului militar, însă neobţinând nici o promisiune, în seara zilei de 23 septembrie 1940 pe la orele 10 soseşte acasă descurajat.

Înainte de a sosi, este pândit pe şosea de acuzatul l[ocotenen]t Csordás Gergely şi imediat trimite încă în aceeaşi seară o patrulă de 12 soldaţi înarmaţi la casa preotului Bujor, cu ordinul precis de a-i extermina împreună cu toată familia, precum şi pe cei arestaţi în aceeaşi după-masă, Gurzău Ioan, cantor, Gurzău Valeria, soţia acestuia, Petrea Natalia, soţia învăţătorului, Petrea Gheorghe, Ana Miron, soacra acestuia, şi Petrea Rodica, copilul de cinci ani al învăţătorului şi menţinuţi sub pază în casa preotului.

Soldaţii trimişi la casa preotului, conformându-se ordinului primit împuşcă pe toţi cei mai sus arătaţi şi anume pe membrii familiei preotului, prin camerele de culcare, iar pe ceilalţi prin curte, împărtăşind aceeaşi soartă şi servitoarea preotului, unguroaica Juhasz Sarolta.

Toate victimele în număr de 11 sunt îngropate în aceeaşi noapte în curtea casei preotului român, într-o groapă improvizată, şi dimineaţa sosind acuzatul l[ocotenen]t Csordás Gergely la faţa locului i se raportează executarea ordinului.

Faptele [de] mai sus şi vinovăţia acuzaţilor sunt dovedite cu martorii Mânecan Todică, Divricean Nichita, Bujor Viorica, Olivia Daleu, Gurzău Vasile, Fuia Alexandru şi Pestean Vasile.

Din probaţiune administrativă s-a dovedit că l[ocotenen]t Csordás Gergely a fost instigat de a săvârşi crimele de mai sus de către acuzatul Vass Albert din comuna vecină Sucutard, căci contele avea supărare pe părintele Bujor, din cauza unui teren de vânătoare şi pentru că vedea în dânsul un mare român. (…)

Avînd în vedere că faptele săvârÅŸite de acuzaÅ£i întrunesc elementele crimei prevăzute de art. 2 lit. e din Legea nr. 312/1945 pentru urmărirea ÅŸi sancÅ£ionarea celor vinovaÅ£i de dezastrul ţării sau de crime de război, care are următorul conÅ£inut anunÅ£at în ÅŸedinţă publică: „Sunt vinovaÅ£i de dezastrul ţării prin săvârÅŸirea de crime de război cei care au ordonat sau săvârÅŸit represiuni colective sau individuale cu scop de persecuÅ£ie politică sau din motive rasiale asupra populaÅ£iei civile.”

Că în general vorbind s-a dovedit în faţa acestui Tribunal al Poporului că toţi acuzaţii condamnaţi au săvârşit cu intenţii crimele, în scop de persecuţie politică şi din motive rasiale.

Având în vedere că luaţi în parte fiecare din aceşti acuzaţi con-form participaţiei lor la săvârşirea crimelor arătate mai sus, acestea se încadrează în dispoziţiunile textului anunţat, după cum urmează:

(…)

3. Acuzaţii Vass Andrei moşier din comuna Sucutard şi fiul său Vass Albert sunt acei cari au determinat prin instigare masacrarea altor patru persoane în comuna Sucutard, iar acuzatul Vass Albert a mai instigat masacrarea familiei preotului Bujor din comuna Mureşenii de Câmpie, fapte cari se pedepsesc în conformitate cu art. 3 al. 2 din legea specială cu pedeapsa la moarte. (…)

Cititi mai jos sentinta definitiva confirmata de Tribunalul Internaţional Pentru Crime de Război urmata de un document al Jandarmeriei Regale Ungare si de Decizia Tribunalului Cluj din 16.05.2007


Văzând dispoziţiunile art. 14 al. ultim din Legea nr. 312/1945.

*

Pentru aceste motive

ÃŽN NUMELE LEGII

HOTÄ‚RÄ‚ÅžTE

Declară vinovaţi pe acuzaţii:

1. SZINKOVITZ ZOLTAN, major, fost domiciliat în comuna Nuşfalău, jud[eţul] Sălaj, azi cu domiciliul în loc necunoscut;

2. BAJI FRANCISC, proprietar de moşie, din comuna Trăznea, major, actualmente cu domiciliul în loc necunoscut;

3. VASS ANDREI, moşier, din comuna Sucutard, jud[eţul] Someş, major, actualmente cu domiciliul în loc necunoscut;

4. VASS ALBERT, moşier în comuna Sucutard, jud[eţul] Someş, major, actualmente cu domiciliul în loc necunoscut;

(…)

„Având în vedere că faptele săvârÅŸite de acuzaÅ£i întrunesc elementele crimei prevăzute la art. 2, Ut. e din Legea nr. 312/1945 pentru urmărirea ÅŸi sancÅ£ionarea celor vinovaÅ£i de dezastrul ţării prin săvârÅŸirea de crime de război prevăzut de art. 2 lit. e, din Decretul-lege nr. 312 pentru urmărirea ÅŸi sancÅ£ionarea celor vinovaÅ£i de dezastrul ţării sau de crime de război, publicat în „Monitorul Oficial” nr. 94 din 24 aprilie 1945 ÅŸi constatând potrivit art. 4 pct. c., din Legea nr. 260/1945 privitoare la extinderea legis-laÅ£iei române în Transilvania de Nord nulitatea deplină drept sentinÅ£ei nr. B. 4329/1941 a Tribunalului Regal Maghiar din Cluj, precum ÅŸi a sentinÅ£elor nr. B. 1020/1941 a Tribunalului Regal Maghiar din Oradea ÅŸi nr. 136/1941 a Tribunalului Militar Maghiar al Corp. IX armată din Cluj.

În baza art. 3 al. II din Legea nr. 312/1945, condamnă pe acuzaţii: Szinkovitz Zoltan, Baji Francisc, Vass Andrei, Vass Albert, locot[enent]-col[onel] Akosi, locot[enent] Vitez Mocsary, sublfo-cotenenjt Koltay, s[ub]l[ocotenen]t Szabo Zoltan, stegar Gruppa Alexandru, sergent Gruppa Anton, sergent Bagyi Mihail, locot[enent]-col[onel] Lovasz, Gali Francisc, Mihaly Alexandru, Pocs loan, Budai loan Gyepii, locotjenent] Vasvary Zoltan, locot[enent]-col[onel] Lehotczky Carol, elev plut[onier] Turcsanyi Tiberiu, Szoke Alexandru, locot[enent] Pakucs, locot[enent] Csordás, la moarte. (…)”

*

După pronunţarea vinovăţiei fiecărui acuzat, tribunalul a achitat pe şapte dintre ei şi i-a condamna pe ceilalţi (din care doar 18 în stare de arest). Erau condamnaţi la moarte 22 acuzaţi — toţi cu domiciliul necunoscut, plecaţi în Ungaria. Aşadar, marea majoritate a principalilor vinovaţi au fost condamnaţi în lipsă, nu au avut nimic de suferit de pe urma crimelor săvârşite. Unii, ca locotenentul Vasvary Zoltan, principalul autor al crimelor de la Ip, au găsit adăpost în Statele Unite ale Americii. La fel s-a întâmplat cu Albert Wass, condamnat şi de justiţia ungară la închisoare pe viaţă.

O parte dintre criminali mai trăiau încă în 1995. Wass se va sinucide în SUA în 1998, la 90 de ani, după ce în 1996 i-a fost refuzată cererea de a se i se acorda cetăţenia ungară, ceea ce i-a provocat o criză de depresie. Înainte de a muri a încropit un fals literar care să îi justifice crimele. În el pretindea că a fost condamnat pentru a-i fi împuşcat într-o clipă de furie, în toamna anului 1944, pe torţionarii tatălui său.

Redăm, în rezumat, falsul în care este promovată confuzia dintre toamna anului 1940 cu cea a anului 1944. D. S.
Conform relatării lui Albert Wass, când, la cerere, tinerii ardeleni erau lăsaÅ£i la vatră, în octombrie 1944, ÅŸi el a fost demo-bilizat la Cluj, de unde ÅŸi-a primit hârtiile de identitate ÅŸi putea, deci, sa se întoarcă acasă în haine civile. S-a ÅŸi întors pe jos, ca să-ÅŸi întâlnească familia. Ajuns în preajma conacului, i-a izbit auzul, ca un tunet, “un zgomot ca un scârţâit, un scheunat urât de tot… Era scârţâitul urât al unei viori care zgâria ure-chea, o melodie pe care o cântă Å£iganii pentru dansurile ţărăneÅŸti ale românilor… Cântecul era însoÅ£it de răcnetele unui om beat ÅŸi de îndemnul pe care românii îl fac când pun ursul să joace…”. După fiecare răcnet acesta lovea cu biciul într-un om aflat pe jos, dezbrăcat la pielea goală, cu un lanÅ£ de câine petrecut în jurul gâtului… “Joacă, joacă câine ungur… Arată-ne cum te bucuri tu de România Mare”. In creatura aceea jalnică, Wass l-a recunoscut pe tatăl său!

Văzând cum este schingiuit tatăl său de patru soldaÅ£i români ÅŸi de negustorul evreu (!) (de ÅŸtie prea bine soarta evreilor din Transilvania de Nord deportaÅ£i până la ultimul om în lagărele naziste de către autorităţile Ungariei horthyste) din sat, el povesteÅŸte următoarele: “Pentru o clipă, am simÅ£it cum mă îngheaţă moartea. Apoi, fără a mai putea gândi, ca o sălbăticiune, am sărit înăuntru pe fereastra deschisa, 1-am înÅŸfăcat de mână pe cel care tocmai ridica iar biciul ÅŸi pumnul meu s-a repezit in falca lui. La un pas de mine, rezemat de perete, era un pistol automat L-am înhăţat ÅŸi am deschis focul asupra celor din încăpere. Am Å£inut degetul pe trăgaci până s-a golit încărcătorul. AÅŸa a fost. Câţi am omorât ÅŸi pe cine nu ÅŸtiu”. (…) Pe bietul meu tată 1-am dus în braÅ£e, sus, în pădure, ÅŸi-acolo, a murit, la mine în braÅ£e, înainte de a fi putut să-i întind pe iarbă trupul chinuit ÅŸi însângerat”.

Despre modul adevărat în care au fost săvârşite asasi-natele puse la cale de contele Albert Wass ni se vorbeşte însă într-un raport întocmit de Grupul 2 al Jandarmeriei Regale Ungare din Cluj, la 5 octombrie 1940. Un document unic, întocmit de o Autoritate Regală Ungară, din care, deşi se încearcă reformularea realităţii (vezi împuşcarea celor arestaţi în urma denunţului făcut de Albert Wass), adevărul este restituit istoriei.

Redăm, în traducere, un fragment dintr-un document inedit, semnalat de istoricul V. Lechinţan. Originalul, în limba maghiară se păstrează la Arhivele Statului din Cluj-Napoca, Fond Prefectura judeţului Cluj, dosar nr. 1067/1940, doc. nr. 27/1940 din 24 mai 1941. (Conform facsimilului documentului aflat in posesie in copie dupa orginal)

„Grupul 2 al Jandarmeriei Regale Ungare din Cluj –

Postul Ţega. Nr. 27, pen(al) 1940 –

cere internarea lui Marzsinyán Péter şi a complicei sale.

Către Comandatul Militar al plasei Checiş Ţaga,

5 oct 1940

Martor.

Albert Wass, născut la 8 ianuarie 1908, moÅŸier, refor-mat, căsătorit, domiciliat în Sucutard, nepărtinitor a relatat că Marzsinyán Péter (Mărginean Petre – n.a), născut la 26 mai 1890, în Sucutard, greco-catolic, căsătorit, agricultor, fiul lui Arszentya (Arsente – n.tr.) si al Mariei Pop, cu domiciliul în Sucutard, în timpul stăpânirii româneÅŸti, datorită convingerilor sale antimaghiare ÅŸi de legionar a aţâţat nemulÅ£umirile românilor în detrimentul minorităţii maghiare. La vestea Diktatului de la Viena, părăsindu-ÅŸi bunurile, s-a refugiat din Sucutard într-o comună de graniţă, rămasă sub ocupaÅ£ie românească, fiind susÅ£inut material ÅŸi moral de avocatul Dr. Marzsinyán János, organizator ÅŸi conducător al Gărzii de fier. DeÅŸi la Sucutard nu era constituită oficial Garda de fier, totuÅŸi numiÅ£ii au aţâţat la ura împotriva Ungariei, fiind ÅŸi adversarii ideii de maghiar.

Cazul grav şi dăunător al lui Marzsinyán Péter şi Marzsinyán Mária (născută la 13 dec. 1919 in Sucutard, gr. cat. necăsătorită, casnică, tatăl Péter, mama Puskás Mária, domiciliată în Sucutard) a fost următorul:

In vara anului 1939, luna iulie, în curtea castelului (aparÅ£inând contelui Wass Albert – n.tr.), curte situată între colinele ÅŸi boschetele parcului din jurul castelului de la Sucutard, s-a Å£inut o consfătuire secretă, în interesul păstrării ÅŸi întăririi spiritului maghiar ÅŸi pentru discutarea problemelor actuale ale scriitorilor unguri din Transilvania. La consfătuire au participat 16 persoane. La această întrunire, Å£inută secretă faţă de români, au fost prezenÅ£i: 1) Kiss Jeno, scriitor ÅŸi redactor de gazetă din Cluj;

2) Florian Tibor, scriitor ÅŸi redactor din Gherla;

3) Varro Dezsö, scriitor şi redactor din Dej;

4) Venczel József, scriitor şi redactor de gazetă din Cluj;

5) Nagy István, scri-itor şi redactor din Cluj;

6) baroneasa Bomberg Mára din Ţaga;

7)Abafay Gusztáv, scriitor şi redactor de gazetă, precum şi alte persoane din Budapesta sau oameni de frunte ai ungurimii din regiuni încă nerevenite Ungariei.

Cuvântările rostite la consfătuire, cu precauţiile necesare, utile cauzei maghiare, în urma dispoziţiilor date de Marzsinyán Péter, au fost ascultate de fiica acestuia, Marzsinyán Mária, precum şi de Mihály Eszter şi Mihály Rozalia (ambele de naţionalitate evreice n.tr.) foşti locuitori în Sucutard, care s-au apropiat pe furiş printre boschetele şi dâmburile parcu-lui apoi au făcut denunţări la postul român de jandarmerie din Ţaga. Numai datorită unei întâmplări a putut fi salvată viaţa lui Abafay Gusztáv, delegatul din Ungaria, care a fost ajutat să evadeze. Ceilalţi, fiind supuşi români, nu au fost arestaţi, dar au ajuns în faţa procurorului de la Corpul 6 de armată din Cluj, sub acuzaţia de spionai şi întrunire secretă. Cercetarea a durat mai bine de 6 luni, bazându-se, în parte, pe mărturii veridice, dar cu preponderenţă pe acuzaţii false sau născocite.

Faptul că (cei împlicaÅ£i – n.tr.) au reuÅŸit să-ÅŸi rezolve cazul fără (să ajungă la – n.tr.) sentinţă s-a datorat unor apărători excepÅ£ionali ÅŸi deselor ocazii de (a face – n.tr.) favoruri materiale. (…)

El (Albert Wass) a mai relatat că locuitorii comunei Sucutard, în marea lor majoritate, au sentimente româneÅŸti, iar idealul maghiar este menÅ£inut ÅŸi cultivat (în comuna Sucutard – n.tr.) numai de el ÅŸi de familia sa, cu preÅ£ul unor mari sacrificii ÅŸi jertfe.

ÃŽmpotriva (intereselor) maghiarimii au lucrat Marzsinyán Peter, rămas pe loc până în prezent, ÅŸi fata lui adoptivă, Marzsinyán Mária, care se aflau în legătură cu jandarmeria română ÅŸi alte oficialităţi (româneÅŸti – n.tr.). Rolul ÅŸi activitatea acestora sunt dăunătoare intereselor statului actual (ungar – n.tr.), întrucât sentimentele ÅŸi convingerile lor româneÅŸti sunt mai presus de orice îndoială.

NOTÄ‚

(adnotaÅ£ia Postului ungar de jandarmi din comuna Å¢aga – n.tr.)

La 21 septembrie 1940, patrula Postului de jandarmi din Sucutard i-a arestat pe Marzsinyán Péter, Marzsinyán Mária, Mihály Eszter, Mihály Rozalia, Moldován József ÅŸi Katz János, locuitori din Sucutard, pentru rolul avut contra ExcelenÅ£ei Sale (Albert Wass -n.tr.) ÅŸi în cadrul Gărzii de fier. Apoi i-a predat la Å¢aga, cu raport scris, organului “K” din Regimentul 11 de infanterie al Armatei Regale Ungare. Dintre cei amintita, Marzsinyán Péter ÅŸi Marzsinyán Mária au fost puÅŸi, in aceeaÅŸi zi, pe picior de libertate, iar ceilalÅ£i, în timp ce se aflau sub paza patrulei militare, ÅŸi-au pierdut viata, în hotarul comunei Å¢aga, în urma folosirii armelor de foc, când au încercat sa evadeze (subl. ns.). Cadavrele celor sus-numiti au fost îngropate de armată, pe locul unde au fost utilizate armele de foc (Peste ÅŸase ani, când au fost deshumate, sătenii au găsit trupurile celor două femei aÅŸezate pe spate, iar cei doi bărbaÅ£i deasupra lor – n.red). Rugăm, ca din cauza duÅŸmăniei lor faţă de unguri să dispuneÅ£i internarea lui Marzsinyán Peter ÅŸi Marzsinyán Mária, fiindcă lăsarea lor în libertate dăunează intereselor statului nostru ÅŸi ordinei publice.

ANCHETATORI:

Polgár István, subofiţer şi Vucsák Sándor, jandarm stagiar (în termen).

PERSOANE DE ÃŽNCREDERE:

Bekes Pál, administrator de moşie, şi Tarpay Miklós, vânător de graniţă la Sucutard.

Pentru conformitate – Polgár s.k.thtts.

Locul şi data întocmirii copiei: Cluj, 24 mai 1941.

*

Ce s-ar mai mai putea spune? Fugit o dată cu autorităţile horthyste, condamnat in contumacie la moarte in România pentru crime de război, după ce s-a ascuns prin Germania, Albert Wass a emigrat în SUA. S-a sinucis în 1998 după ce, în 1996, autorităţile de la Budapesta (care după război îl condamnaseră la închisoare pe viaţă) au refuzat să-i acorde cetăţenia ungară. Timp de mai mulţi ani, Wass a fost preşedintele organizaţiei iredentist-revizioniste Uniunea Mondială Ardeleană. In exilul său din SUA, a scris mai multe cărţi a căror calitate literară nu excelează. În unele dintre ele, cum ar fi „Vrăjitoarea din Fântânele” (tradusă în limba română cu sprijinul bănesc al Ministerului Culturii condus de Ion Caramitru sub titlul „Lângă Scaunul Domnului”), ţăranii români – priviţi din poziţia socială a grofului, sunt trataţi, literar vorbind, chiar cu o oarecare simpatie. Nu greşim însă prea mult dacă spunem că atitudinea lui Albert Wass faţă de români se aseamănă cu cea a ucigaşului care, după ce şi-a căsăpit victimele, agită deasupra cadavrelor o ramură de măslin ca să alunge muştele…

În 2000, osemintele criminalului-scriitor au fost repatriate şi înhumate la Brâncoveneşti (de ce oare nu în Sucutard sau Mureşenii de Câmpie?), jud. Mureş, iar numele său a fost dat, în acelaşi judeţ, unei şcoli generale din comuna Aluniş. O placă cu numele lui a fost pusă pe faţada şcolii din Mugeni, jud. Harghita, iar un bust a fost dezvelit la 12 august 2001 de Biserica romano-catolică din Reghin.

Urmaşii lui Albert Wass din SUA şi Austria l-au însărcinat, la începutul lunii aprilie, pe senatorul Gyorgy Frunda să deschidă un proces de reabilitare a criminalului-scriitor. Deputatul UDMR Attila Kelemen a depus în acest sens o cerere la Curtea Supremă de Justiţie.

Documentar realizat de Dorin Suciu

Cititi mai jos


Tribunalul Cluj a reconfirmat sentinta prin care groful maghiar a fost condamnat la moarte pentru crime de razboi
Wass Albert ramâne in galeria criminalilor de razboi

Tribunalul Cluj a respins solicitarea de declansare a procedurii de revizuire a sentintei prin care Wass Albert a fost condamnat la moarte pentru crime impotriva umanitatii. Instanta a constatat ca sentinta Tribunalului Poporului din martie 1946 este legala.

Tribunalul Cluj a respins, ieri, solicitarea de declansare a procedurii de revizuire a sentintei prin care Wass Albert de Szentegyed a fost condamnat la moarte pentru crime impotriva umanitatii. Instanta a constatat, dupa ce a verificat dosarul de fond al cauzei, ca sentinta Tribunalului Poporului din martie 1946 este legala, probele aratând clar implicarea lui Wass Albert in atrocitatile din toamna anului 1940.

Solicitarea de revizuire a sentintei prin care Wass Albert a fost condamnat la moarte pentru crime, fiind declarat criminal de razboi, a fost facuta anul trecut de Andrea Wass, unul dintre cei cinci copii ai grofului maghiar. Solicitarea a fost analizata in prima faza de parchet, iar in urma studierii dosarului procurorii au ajuns la concluzia ca cererea de revizuire este netemeinica deoarece sentinta au fost legala si s-a bazat pe probe serioase.

Problema redeschiderii dosarului Wass a ajuns in cele din urma pe rolul Tribunalului Cluj, care la rândul sau a trecut la analizarea celor 20 de volume ale dosarului de fond, pastrate in Arhiva militara de la Ploiesti.
In timpul dezbaterilor, apararea a incercat sa convinga instanta sa admita revizuirea sentintei Tribunalului Poporului Cluj, spunând ca Wass Albert nu a avut nicio legatura cu crimele din 1940 de la Sucutard si Muresenii de Câmpie. In acest sens, avocatul Kincsed Elod a prezentat o traducere in limba româna a operei „Lânga scaunul Domnului“, scrisa de Wass Albert, pentru a demonstra ca groful nu a avut atitudini antiromânesti.

Pronuntarea in cauza a avut loc ieri, instanta dispunând respingerea cererii de revizuire a sentintei Tribunalului Poporului din martie 1946, prin care Wass Albert a fost condamnat pentru crima de razboi. Sentinta insa nu este definitiva, putând fi atacata cu recurs in zece zile de la pronuntare.

Victimele au fost aruncate in groapa comuna

Wass Albert a fost condamnat la moarte, in 13 martie 1946, de Tribunalul Poporului din Cluj dupa ce a fost gasit vinovat de instigare la uciderea unor români si evrei in satele Sucutard si Muresenii de Câmpie, imediat dupa ce Ardealul de Nord a fost ocupat de armata horthysta. Potrivit sentintei, Wass i-a ordonat, in luna septembrie 1940, unui ofiter horthyst sa execute cinci oameni: fostul primar român Petru Marginean, Iosif Moldovan, surorile Estera si Rozalia Mihaly, precum si Ioan Cot, toti din Sucutard. Tot atunci, Wass Albert a dispus asasinarea preotului greco-catolic Andrei Bujor din Muresenii de Câmpie si a familiei acestuia. Alti 11 oameni au fost executati in casa parohiala, dupa care au fost aruncati intr-o groapa comuna sapata in curtea casei.

Fostul deputat Adrian Gurzau, urmas al uneia dintre victimele atrocitatilor comise de Wass Albert la Muresenii de Cåmpie, considera ca demersul facut de Andrea Wass este imoral si ca ranile facute in 1940 nu s-au cicatrizat nici acum. „Nu cred ca un astfel de om care a pus la cale uciderea unor persoane pentru simplul fapt ca vorbeau româneste sau erau evrei poate fi reabilitat“, a spus Gurzau, precizând ca din punct de vederea al cruzimii cu care a actionat Wass Albert poate fi plasat in galeria celor mai mari criminali.

George Nicula / Gardianul / 17.05.2007

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Cod de verificare * Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.