Asociatia Civic Media avertizeaza impreuna cu Asociatia pentru Cultura
si Educatie Sfantul Daniil Sihastrul asupra unui act de o
gravitate deosebita care a avut loc saptamana trecuta in
Dobrogea. Reprezentantii unei firme franceze au
daramat fara autorizatie, cu buldozerele, cel mai
important complex monahal paleocrestin din nordul
Dobrogei si unul dintre cele mai vechi din lume (sec. IV). complexul monahal amintit este inclus pe Lista Monumentelor Istorice in categoria A (monumente de importanta nationala), aprobata prin Ordinul Ministerului Culturii nr. 2182/2 iulie 2005. Evident, vinovatii inca nu au fost trasi la raspundere
si probabil nici nu vor fi, daca nu vor fi intreprinse
actiuni minime de constientizare a opiniei publice
vis-a-vis de gravitatea faptului petrecut.
Asociatia Sfantul Daniil Sihastrul a trimis scrisori de
protest catre Ambasada Frantei la Bucuresti, catre
UNESCO si catre Ministerul Culturii si Cultelor.
Asociatia Civic Media solicta mass media si autoritatile statului, Prefectura, Politia, Parchetul, Ministerul Culturii si Cultelor ca si Arhiepiscopia Tomisului si Patriarhia Romana sa ia act de aceasta distrugere incalificabila si sa intreprinda masuri de urgenta in vederea recuperarii elementelor sitului si a protejarii lui.

Un fapt de o gravitate deosebita s-a petrecut cu cateva zile in urma in localitatea tulceana Slava Rusa: singurul complex monahal paleocrestin descoperit pana in prezent in nordul Dobrogei a fost distrus cu buldozerele din ordinul unui actionar francez al firmei mixte „Agrifrance”.

Actul in sine, inexplicabil la prima vedere, i-a socat pe specialistii din zona, autoritatile locale si pe reprezentantii Arhiepiscopiei Tomisului. In prezent, politia a demarat o ancheta pentru a elucida circumstantele in care s-a produs evenimentul, urmand a dispune masurile care se impun.

Faptul este cu atat mai grav, cu cat nici nu se poate pune problema unei neglijente, de vreme ce complexul monahal amintit este inclus pe Lista Monumentelor Istorice in categoria A (monumente de importanta nationala), aprobata prin Ordinul Ministerului Culturii nr. 2182/2 iulie 2005.

Complexul monahal, unic in Romania

Despre valoarea acestui obiectiv ne-a vorbit dr. Dorel Paraschiv, cercetator stiintific la Institutul de Cercetari Ecomuzeale Tulcea: „Complexul monahal face parte dintr-o zona arheologica mai ampla, care cuprinde vestigii din mai multe perioade istorice: paleolitic, eneolitic, prima epoca a fierului, epocile romana, romano-bizantina si medievala. Cea mai important obiectiv il reprezinta cetatea romana si romano-bizantina Ibida sau Libida, cea mai mare din Dobrogea, cu o suprafata de 24 ha.

Pana prin anul 2001, cercetarile desfasurate aici s-au limitat la o serie de sondaje arheologice. Dupa aceea, un colectiv complex de cercetatori a efectuat cercetari sistematice in mai multe puncte ale sitului.

Referindu-ne strict la complexul monahal paleocrestin, acesta era situat la 2,5-3 km V de cetate. Obiectivul a fost cercetat in anii 1987-1988 de catre Andrei Opait. Cu acel prilej, au fost descoperite doua bazilici cu cate o singura nava, o capela si mai multe anexe, inconjurate de o incinta. Au fost identificate trei faze constructive, datate intre a doua jumatate a secolului IV si inceputul secolului VII. Intre descoperirile mai importante, amintim un tezaur din monede romano-bizantine din aur (solidi), datat in a doua jumatate a secolului VI d.Hr, si un vas de cult. In prezent, 75 la suta din obiectiv, inclusiv bisericutele, este distrus. Complexul monahal este singurul monument de acest fel descoperit pana in prezent in nordul Dobrogei.

Interventia, fara autorizatie

Primarul comunei Slava Cerchez, Ivan Ignat, pe teritoriul caruia se afla situl arheologic, ne-a declarat ca un muncitor, impreuna cu unul dintre cei doi actionari francezi ai firmei amintite (Yves Pierr Grose si Jean Pierr Garbay), ar fi intrat cu utilajul sa niveleze o suprafata de teren arendata de la localnici. Ramane insa un mister cum si mai ales de ce a patruns in situl arheologic, distrugand mare parte din ruinele complexului monahal. La randul sau, domnul Emilian Gamurag, inspector la Directia Generala de Patrimoniu din Ministerul Culturii si Cultelor, ne-a confirmat ca interventia reprezentantilor firmei „Agrifrance”a fost neautorizata, ministerul asteptand finalizarea anchetei pentru a hotari ce masuri vor fi luate in continuare.

«Romånii, o speta de degenerati»

Cei doi francezi nu sunt de gasit, pentru a afla ce i-a determinat sa distruga situl arheologic. In schimb, am stat de vorba cu doamna Codruta Tataranu, adiministratorul firmei „Agrifrance”, care ne-a declarat urmatoarele: „Sunt mai mult decat surprinsa de ceea ce s-a intamplat, cu atÃ¥t mai mult cu cat, in aceasta perioada, muncitorii nostri nu lucreaza. Stau acasa. Iar noi nu avem ca obiect al muncii nivelarile de terenuri. Este adevarat ca nu ne prea intelegem cu asociatii nostri francezi, dar nu putem accepta sa ne faca pe noi romanii „speta de degenerati”, cum ne-a facut, sau sa traga cu arma impotriva muncitorilor nostri. Pentru ca asta s-a intamplat, iar domnul Yves Pierr Grassa are un dosar penal intocmit pentru aceasta fapta. Pentru ca sunt straini si au fost primiti cu incredere sunt mai mult decat aroganti si, de aceea, probabil considera ca ceea ce fac este foarte normal. Astept si eu rezultatul anchetei Politiei”.

Devastat de localnici in decursul anilor, scormonit de cautatorii de comori dupa 1990, situl arheologic de la Slava Rusa are nevoie urgenta de o protectie reala, pentru ca altfel, ca in multe alte locuri din tara, urmele trecutului nostru istoric vor fi sterse definitiv. Iar faptul ca strainii trateaza cum trateaza acest aspect constituie o problema la care institutiile statului ar trebui sa mediteze mai mult si sa ia masuri ferme pentru contracararea lor.

Contacte si resurse:

Dumitru Manolache, Gardianul

www.gardianul.ro

Asociatia pentru Cultura si Educatie Sfantul Daniil Sihastrul

Tel Lucian Cornianu, reprezentant: 0747-64.77.41

E-mail: unix083@yahoo.com

Tel Parintele Mihai-Andrei Aldea: 0746-80.72.83

www.sfantuldaniilsihastrul.ro

Pozitia Arhiepiscopiei Tomisului fata de recentele distrugeri ale complexului monahal

Cel mai vechi complex monahal – datînd din secolul al IV-lea – aflat pe teritoriul tarii noastre, fiind în acelasi timp si unul dintre cele mai importante marturii paleocrestine din sud-estul Europei, a fost distrus în proportie de 75% (aprecierea apartine arheologului dr. Dorel Paraschiv, sef al santierului arheologic Ibida). Analizarea conditiilor în care aceasta dovada a vechimii crestinismului românesc a avut de suferit nu intra în competenta Arhiepiscopiei Tomisului, însa prezenta pozitie a ÃŽnalt Prea Sfintitului Teodosie se impune sa fie adusa la cunostinta, fiind ceruta de mass-media, cea care a si sesizat o parte dintre organele abilitate în solutionarea problemei.

ÃŽnalt Prea Sfintitul Dr. Teodosie Petrescu, Arhiepiscop al Tomisului:

Complexul monahal de la Ibida se înscrie în lista celor mai importante marturii ale crestinismului dobrogean si implicit românesc. Descoperit în anul 1988, în plina perioada comunista, conjunctura face ca despre importanta descoperirii sa nu se vorbeasca decît în cercuri restrînse, astfel încît propaganda atee sa nu fie lezata. ÃŽn aceeasi linie se înscrie descoperirea complexului monahal de la Basarabi si a moastelor de la Niculitel. Alaturi de acestea sînt cele peste 20 de bazilici crestine aflate în centrele episcopale din vechea Mitropolie a Tomisului, despre care regretatul profesor Adrian Radulescu spunea ca “sînt adevarate focare de spiritualitate ce adapostesc sub altarele lor moaste de sfinti ce se roaga neîncetat pentru noi”. Este regretabila marea pierdere pe care a suferit-o patrimoniul românesc, însa nadajduim ca aceasta sa fie ultima. Cu siguranta, demersurile noastre de a ridica o mînastire în vecinatatea cetatii de la Ibida (locas monahal ce se va dori continuatorul celui din secolele IV-VI) nu vor înceta si, cu nadejdea ca vom fi sprijiniti în acest demers, avem în vedere chiar reproducerea vechii asezari monahale. Este cu atît mai regretabil cu cît complexul monahal de la Ibida este inclus pe Lista Monumentelor Istorice în categoria A (monumente de importanta nationala), aprobata prin Ordinul Ministerului Culturii nr. 2182/2 iulie 2005.

Biroul de Comunicare si Relatii Mass-Media

Capele din secolul IV, rase de pe fata pamintului

Un buldozer apartinind firmei Agrifrance a facut praf un monument istoric din judetul Tulcea

La doi kilometri si jumatate de cetatea Ibida, de linga satul Slava Rusa din Dobrogea, se gasea un complex monahal existent din secolul IV-VI d.H., cu doua capele, plus anexe, imprejmuit de o incinta. Era unicul monument de acest gen din nordul Dobrogei, explica arheologul Dorel Paraschiv. Aici fusesera gasite un tezaur de monede de aur romano-bizantine din secolul VI si un vas de botez, dar si alte artefacte.

Distrus in proportie de 70%

Descoperit in 1987-1988 de cercetatori, complexul paleocrestin a fost acoperit cu pamint in asteptarea unor vremuri mai bune in care ar fi putut fi restaurat. Insa acum doua zile, un buldozer al firmei Agrifrance, care detine terenul in arenda, a distrus 70% din monument, potrivit primarului Ivan Ignat. Acesta crede ca actionarii francezi ai firmei, Yves Grassat si Jean-Pierre Garbay, nu stiau de existenta monumentului. „Daca ne intrebau si pe noi, le-am fi spus sa nu niveleze, dar nu ne-au intrebat“, clarifica primarul. Ignat afirma ca exista un gardian care pazea locul, dar acesta „nu a fost pe faza cind au intrat cu buldozerul“.

Opozitia vorbeste

De alta parere este insa Victor Tarany, si el actionar la Agrifrance, dar aflat in litigiu cu cei doi francezi. El sustine ca si el, si primarul le-ar fi spus francezilor sa nu faca monumentul una cu pamintul. „Primarul le tine spatele si face tot felul de magarii cu ei. Ei s-au hotarit sa faca asa cum fac la ei in Franta, nu ca la romani, carora le zic degenerati. Asa ca au taiat si copaci, si stilpi electrici, pe care apoi i-au ingropat in pamint“, acuza Tarany. Purtatorul de cuvint al politiei din Tulcea, Daniela Condrea, spune ca nu au mai existat infractiuni in ceea ce priveste patrimoniul din judet de ani buni.

Alexandra Olivotto / Cotidanul

***

Marturii despre cele mai vechi biserici crestine din lume

In jurul anului 200, locasurile crestine de cult erau larg raspandite, ca urmare fireasca a organizarii vietii religioase

Vechimea, importanta si raspandirea crestinismului sunt dovedite, printre altele, si de numarul relativ mare de biserici care existau in primele secole crestine. Lacasurile de cult reprezentau o urmare fireasca a organizarii vietii religioase, liturgice si disciplinare a crestinilor in perioada respectiva. Nu este de mirare ca si pe teritoriul actual al Dobrogei noastre strabune au existat numeroase lacasuri de cult, primele dintre ele fiind infiintate pe vechile altare ale cultului local.

Numeroase documente si izvoare literare vechi, descoperiri arheologice si traditii locale dau marturie despre existenta acestor paleobiserici crestine. Printre ele, „Testamentum Domini“ (cart. I, cap 19), „Constitutiile Apostolice“ (cart. II, cap 57), „Didascalia celor 12 apostoli“, numeroase acte martirice etc.

Orasele si regiunile imperiului roman, pline de biserici
Daca „Didascalia“ vorbeste despre randuiala fiecarei categorii de credinciosi in biserica, primele doua lucrari mentionate mai sus dau amanunte despre forma si impartirea bisericilor in secolul al III-lea.

Actele martirice ale Sfantului Marin din Cezareea Palestinei, de pe la anul 258, pastrate de istoricul Eusebiu de Cezareea, mentioneaza o constructie speciala pentru cult, in care martirul a fost dus si obligat sa aleaga intre spada si Evanghelie.

La randul sau, Origene, vorbind despre calatoria lui la Cezareea Palestinei, aminteste de o biserica crestina de acolo, incendiata de pagani.

Sfantul Grigorie de Nissa pomeneste si el de existenta unei biserici mari, zidita de Sfantul Grigore Taumaturgul, la Neocezareea, pe la mijlocul secolului al III-lea, cu ajutorul populatiei crestine de acolo.

Pe la anul 314, pentru ca devenise neincapatoare, vechea biserica din Tir a fost transformata in basilica de catre episcopul locului, Paulin. La Alexandria, episcopul Alexandru (313-328) a construit si el o basilica de mari dimensiuni si tot in secolul al III-lea a fost zidita si biserica Theonas din Alexandria. Asemenea locasuri de cult au fost practic ridicate mai in toate orasele si regiunile crestine ale imperiului roman: Efes, Frigia, Smirna, Ancira, Antiohia, Neocezareea, Nicomidia, Tracia, Galia, Spania, Africa etc.

Ruine de locasuri si case particulare de cult din secolul al III-lea
Din nefericire, astazi, nu se mai pastreaza nici una dintre bisericile dinainte de epoca lui Constantin cel Mare. Toate au fost daramate de pagani, mai ales in timpul persecutiei lui Diocletian. Cele putine care au mai supravietuit acestor vicisitudini au fost daramate mai tarziu chiar de crestini, care le-au inlocuit cu altele mai mari si mai incapatoare. Este evident ca nu exista un tip arhitectonic uniform de locas, insa toate aveau un element comun: sala mare in care se adunau crestinii si unde se savarsea Jertfa euharistica.

Marturiile arheologice, cercetarile din ultima vreme au scos la lumina numeroase ruine ale bisericilor paleocrestine ridicate in secolul al III-lea. Asa s-a intamplat cu ruinele mai multor biserici de la Binbirkilisse, unde au existat 1001 de locasuri, langa Konieh, in Asia Mica, la Duras-Europos, in Irak etc.

O categorie aparte o reprezinta casele particulare care au folosit pentru adunarile de cult ale crestinilor. Ruinele unor asemenea case au fost descoperite in insula Delos, in Grecia, in Macedonia si, mai ales, la Roma, apoi la Aquileea, in nordul Italiei (basilica episcopului Teodor), la Salona, in Dalmatia, la Emaus, in Palestina (o biserica ridicata in amintirea lui Iisus de catre doi dintre ucenii Sai), la Damul-El-Karita, aproape de Cartagina, in Africa de Nord s.a.m.d. Inainte de oficializarea crestinismului, in timpul lui Constantin cel Mare, cultul a fost practicat in putine biserici de suprafata, din cauza persecutiilor. De aceea, slujbele se faceau fie in case particulare, multe dintre ele fiind folosite in acest scop si dupa incetarea persecutiilor, fie in locuri ascunse, la marginea oraselor, in cimitirele de periferie.

Primele biserici crestine de la noi au fost ridicate pe vechile altare dacice
Pe teritoriul actual al Romaniei, primele biserici au aparut si au functionat pe locul vechilor altare zalmoxiene. Urme ale unor asemenea locasuri paleocrestine sunt putine, informatii scrise despre ele neexistand. Dispunem insa de o puternica traditie locala care aduce in contemporaneitate argumentul existentei acestor biserici. Avem in vedere, in primul rand, Pestera Sfantului Andrei, din antica provincie romana Scythie Minor, Dobrogea de astazi, unde a poposit pentru o vreme insusi Apostolul Andrei. Am mai putea adauga biserica rupestra de la Cetatuia, judetul Arges. Numeroasele si impresionantele ruine ale unor lacasuri de cult de suprafata, datate ca apartinand secolului al IV-lea (Niculitel, Halmiris, Adamclisi, ca sa le amintim pe cele mai cunoscute, detinatoare de sfinte moaste), descoperirea scheletului primului crestin cunoscut cu numele de pe teritoriul Romaniei-Inocens, la Barbosi, langa Galati, din secolul al III-lea, precum si altor urme si marturii arheologice demonstreaza existenta unei vieti crestine intense, bine organizate, anterioara acestui secol, care s-a desfasurat in subteran, pe vechile altare dacice, cum a probat regretata doamna arhitect Silvia Paun. O data cu oficializarea cultului crestin de catre imparatul Constantin cel Mare, bisericile au „iesit“cu vigoare la suprafata, cunoscand o dezvoltare si o extindere pe zone intinse, asigurand continuitatea neintrerupta a cultului, din a doua parte a secolului I, cand Evanghelia lui Hristos a fost propovaduita de primul sau chemat la apostolie, Andrei, pana in zilele noastre.

D. Manolache

Gardianul / 24 Februarie 2007