Fostul redactor-sef al „Cotidianului” a turnat la Securitate

Carol Sebastian a fost recrutat de Securitate in 1985, sub numele de cod „Max”, pe cind era student la Timisoara. In dosarul de urmarire a prietenului sau, poetul Andrei Bodiu, se afla doua dintre notele sale informative.

Recrutarea informatorului „Max”, asa cum reiese din dosarul de urmarire „Poetul”, deschis pe numele lui Andrei Bodiu, a avut loc in anul 1985. Atit informatorul, cit si urmaritul erau studenti in anul II la Facultatea de Filologie a Universitatii Timisoara. Cel din urma venea din Brasov, unde isi crease premisele pentru a deveni unul dintre obiectivele Securitatii. Facuse parte, alaturi de colegii sai de clasa din liceu – Marius Oprea (astazi cunoscutul istoric), Simona Popescu (cunoscuta poeta), Caius Dobrescu si Claudiu Secasiu -, din cenaclul literar condus de profesorul Alexandru Musina, unde atitudinea nu era una conforma cu cerintele vremii. O data cu studentia, preocuparile literare au continuat, chiar daca prietenii lui Bodiu au optat pentru facultate la Bucuresti si astfel grupul celor patru teribili adolescenti era despartit de sute de kilometri. De la Timisoara, Bodiu incepuse sa vina la Bucuresti, unde frecventa printre alte cenacluri si pe cel condus de Nicolae Manolescu, urmarit si el. Relatia cu acesta era in sine suficienta pentru deschiderea dosarului, care s-a facut chiar de ziua lui, pe 27 aprilie 1985.

Recrutarea

La sfirsitul anului 1985, dosarul „Poetul” continea deja cel putin opt materiale informative, asa cum arata o nota de sinteza a Securitatii Timis, din 26 decembrie 1985. Unul dintre informatorii ce trebuiau sa-l aiba „in atentie” pe Bodiu era „Max”. „A fost definitivata recrutarea sursei «Max», semnalat ca facind parte din anturajul obiectivului, fiind chiar in intimitatea sa, un bun cunoscator al productiilor literare ale «Poetului», el insusi avind, de asemenea, preocupari literare”, se mentioneaza in nota capitanului de securitate Vladic, care mai arata ca „informatorul «Max», cu bune posibilitati in anturajul obiectivului, va fi temeinic instruit pentru a stabili daca materialele furnizate de informatorul «Dan» se confirma si cine mai cunoaste despre acesta manifestari in vederea documentarii”.

Andrei Bodiu a aflat insa imediat de recrutarea prietenului sau, pe care, de altfel, spune ca l-a inteles. Asta intrucit stia ca recrutarea avusese la baza o problema personala a colegului sau: o aventura cu o colega de la Germana, in urma careia aceasta a ramas insarcinata. „In virtutea eticii socialiste, acesta era considerat un comportament imoral si puteau sa-l ameninte cu diverse lucruri”, considera Bodiu, care a ramas in continuare prieten cu Carol Sebastian. „Nu aveam de ce sa ma feresc de el. Pina la urma m-am izolat insa singur”, spune Bodiu, in jurul caruia a fost pus in miscare un intreg mecanism, cu zeci de ofiteri si informatori. „Normal ca eram revoltat fata de ce se intimpla, dar cu cine ma puteam eu organiza impotriva regimului la 19 ani? Era o nebunie”, se revolta si acum Andrei Bodiu.

Intilniri cu ofiterii

Prima nota semnata „Max” care se gaseste in dosarul „Poetul” de la CNSAS a fost scrisa chiar de sursa pe 3 iulie 1986. „Poezia sa este o poezie a cautarilor eului, a realului transfigurat artistic prin asa-numite «felii de viata», asamblate in urma unor criterii nedefinite inca precis. In aceste cautari se pot interpreta unele aspecte de nemultumire la adresa realitatilor social-politice din tara noastra”, scria „Max” in nota in care capitanul a mentionat ca loc de intilnire Casa „Stiinta”.

La sfirsitul anului 1986, ofiterii timiseni nu erau inca edificati cu privire la „Poet”, asa ca au dispus continuarea urmaririi. „Informatorul «Max» va fi instruit pentru a se stabili daca materialele furnizate de informatorul «Dan» se confirma”. Termen: 28.02.1987. Raspunde lt. maj. Galea Maria”, se scria in planul de masuri stabilit prin nota din 30 decembrie 1986, cind s-a decis si „masura S”, de interceptare a corespondentei „obiectivului”. Peste un an, pe 1 decembrie 1987, „Max” declara intr-o nota scrisa de locotenentul Galea in Casa „Bega”: „Este in relatii bune cu colegii sai de an, desi este in general o fire mai retrasa si mai singuratica. Se pare ca are anumite probleme de familie, dar despre acest lucru nu vorbeste niciodata cu colegii”.
Sursa „Max” mai apare mentionata si in alte note de raport ale ofiterilor, insa urmarirea informativa a acestuia a fost intrerupta cind acesta era in anul IV.

Turnatorul lui Carol Sebastian

In dosarul „Poetul” apare si informatorul „Liviu”. Contactat de „Cotidianul”, acesta a marturisit ca l-a turnat si pe Carol Sebastian.
Incepind din 1985, in jurul poetului Andrei Bodiu, astazi decan al Facultatii de Litere de la Universitatea Transilvania din Brasov, au inceput sa roiasca informatorii. Erau in majoritate colegii sai de an, de la Filologie. S-a putut considera, insa, unul dintre urmaritii norocosi, intrucit prietenii apropiati au fost sinceri si l-au avertizat ca semneaza la Securitate note informative despre el. Este cazul lui Carol Sebastian, dar si al lui V.P., un alt coleg al lui Bodiu, recrutat cu numele de cod „Liviu”. Acesta din urma este astazi profesor la un cunoscut liceu din Botosani si recunoaste ca a dat note despre Bodiu si chiar despre Carol Sebastian. „Primul contact cu ei l-am avut in armata, la Pitesti, iar in facultate m-au contactat prin secretara. Venit de la tara, credeam ca toata lumea face asta. Era vorba despre naivitate”, sustine V.P., surprins totusi ca fostul sau coleg Sebastian a fost in aceeasi postura. „Stiam ca avusese o problema cu un copil dintr-o relatie cu o colega, dar ma surprinde ca a colaborat si el. Era direct, infipt, cu multa personalitate”, isi aminteste V.P.

Cei doi, in opinia lui Bodiu, au dat doar „note benigne”, prin care incercau sa-l protejeze, motiv pentru care nici nu i-a deconspirat din 2002, cind si-a citit dosarul la CNSAS. Informatorul „Dan”, care ar fi inventat chiar lucruri defavorabile despre Bodiu, este catalogat insa ca un „ticalos”, de la o nota de-a lui incepind de fapt urmarirea. „Studentia a fost un examen al vietii irepetabil. Mi-am pierdut iluziile, sper totusi sa nu ma fi deformat”, spune poetul.

Constantin Mataragiu a ajuns seful SRI Timis

Unul dintre ofiterii responsabili cu urmarirea lui Andrei Bodiu si cel care a instrumentat dosarul de urmarire „Poetul” a fost Constantin Mataragiu. Pe atunci acesta era locotenent-major in cadrul Inspectoratului Judetean de Securitate Timis si era „securistul Universitatii”. Din aceasta postura l-a recrutat si pe ”Max”. Unii informatori erau ademeniti cu diverse „cadouri” ale Securitatii. „Am avut colegi mediocri care au ajuns la medii cosmice.

Altii beneficiau de camin gratuit. Miza mare erau repartitiile pe posturi”, spune Bodiu. Nici Carol Sebastian, nici V.P. nu au avut insa beneficii de acest fel, dupa cum sustin. Mataragiu, pentru misiunile bine indeplinite, a fost recompensat dupa 1990 cu functia de sef al SRI, pina la desfiintare coordonind chiar centrul zonal din Vest. Ulterior a fost si sef al Diviziei Economice a SRI, functie din care a fost demis.

Mirela Corlatan

Cotidianul

21.07.2006

Carol Sebastian: “Am cedat si am semnat un angajament”

Mirela Corlatan

Fostul redactor-sef al Cotidianului povesteste episodul din facultate, cind, strins cu usa din cauza unui amanunt din viata personala, a fost fortat sa semneze un angajament cu Securitatea. Victima sa: un coleg si poeziile sale.

Cind s-a nascut Max?

Eram in anul II de facultate si contextul era urmatorul: aveam o problema personala cu o fata, cu o colega de facultate: ramasese gravida. Si in contextul asta am fost chemat intr-o incapere, secretara facultatii mi-a zis «te cauta tovarasul X». Nu stiam despre ce este vorba si tovarasul X, l-am vazut, era un baiat cu ochi albastri, care a avut grija sa-mi aminteasca acest lucru… problema pe care o am cu fata respectiva… Nemaiavind de-a face cu ei, nemaiavind de-a face nici macar cu militieni, atmosfera a fost de asa natura incit am cedat si am semnat un angajament.

La prima intilnire?

Cred… nu mai stiu daca la prima sau la a doua… asta nu mai stiu precis.
Te-au amenintat? Ti-au zis ca daca nu semnezi… Au dat de inteles ca ar putea sa aiba repercusiuni.

Dar nu a fost o amenintare explicita? Ca vei fi dat afara din facultate, de exemplu.

Nu m-au strins de git… dar… au dat de inteles ca pot sa fie urmari si asa mai departe.

Cum il chema? Ti-a zis? S-a prezentat?

… era securistul universitatii. Aveam 21 de ani. Eram in anul II… la inceputul anului II, cred…

Tu ti-ai ales numele conspirativ?

Da.

Pe ce criterii?

Nu mai tin minte.

Te-au amenintat in vreun fel?

Au lasat sa se inteleaga ca as putea sa am probleme…

Nu au zis de ce natura?

Probabil pe linie scolara, dar am cedat atunci si dupa citeva zile mi-am dat seama ca am facut o mare prostie.

De ce? Cum ti-ai dat seama?

Mi-am dat seama ca, semnind acel angajament, s-ar putea sa aiba repercusiuni mai tirziu.

Ti-au zis si ce trebuie sa faci ca urmare a acelui angajament?

Mi-au zis ca trebuie sa informez organele… bla…bla… bla… si…

Despre ce?

Despre atmosfera din facultate, despre… mai ales despre un coleg, Andrei Bodiu, un coleg de grupa.

Ti-au zis de ce era atit de interesant pentru ei Andrei Bodiu?

Ca scria… Erau paranoici. Aveau impresia ca daca scria cineva, darima regimul. Dar de atunci, in zilele urmatoare am incercat sa fac ce mi-a stat in putinta sau cit mi-a stat in putinta sa evit cit mai mult legaturile cu ei.

Cit de dese erau aceste legaturi? Cit de des te cautau ? Cum si unde se petreceau intilnirile astea?

Cred ca s-au petrecut de citeva ori… cinci, sase, sapte ori, in doi ani de zile.

In doi ani?

In doi ani… adica anul II, anul III si o parte din anul IV. Cam doi ani, din ’86 pina in ’88.

’86? In note scrie ’85… Este intr-o nota din ’85 mentionata recutarea ta…

’85?…

Da…

… ca nu mai tin minte…

Uite… in ’85 « a fost definitivata recrutarea sursei Max ».

Ma rog… tin minte ca era iarna si era anul II de facultate.

Si unde te intilneai? Prima data te-ai intilnit la facultate, intr-o incapere…

Dupa aceea m-au chemat chiar la sediul Securitatii Timisoara.

Deci o prima intilnire a fost acolo si urmatoarea la ei.

Da… da…

Te intreb pentru ca aici in notele pe care le am apare o data casa Bega, ca loc de intilnire… o data casa Stiinta…

Eu nu-mi amintesc de casa Stiinta, nu-mi amintesc de casa conspirativa.

Te puneau pur si simplu sa scrii sau te directionau intr-un sens anume?

In primul rind, cred ca si Andrei Bodiu poate sa confirme, inainte sa plec il avertizam. Si-ncercam sa nu dau prea multe relatii despre el, incercam sa-i prostesc, ca sa zic asa.

Si Bodiu era singurul despre care te intrebau?

Cred ca majoritatea notelor au fost despre Bodiu.

Celelate erau despre alti colegi?

Nu. Bodiu ii interesa…Nu-mi amintesc acum exact…

Si spui ca a durat pina in anul IV, pina la inceputul anului IV…

… niciodata nu m-am dus la ei din proprie initiativa…

Si cind s-a intrerupt legatura? Te-au lasat in pace la un moment?

Cind am terminat facultatea, am fost repartizat la Fidesu Gherlii si la Gherla m-am pomenit in clasa, asta era in toamna lui ’88, cu un individ… avea si asta o mutra de baiat cu ochi albastri, era securistul din Gherla, era maior. Pe asta il chema Sebestean, semana putin cu numele meu. Mi-a zis sa trec pe la Securitate, pe la ei, am trecut, sediul lor era chiar linga sediul militiei, si mi-a zis « uite, trebuie sa colaboram, sa ne informati. Uite, e un cenaclu aici si asa mai departe”. Le-am zis „nu, nu pot, eu sint mai boem de felul meu… am pasarici in cap…si asa mai departe. Nu cred ca puteti pune baza pe mine”. Deci i-am refuzat. Si atunci asta mi-a zis clar ca o sa am de suferit daca si tin minte clar ca eram destul de speriat si ca, in vreme ce imi spunea ca o sa am de suferit daca refuz colaborarea cu ei, m-am indreptat cu spatele spre usa, am pus mina pe clanta. Usa era inchisa cu cheia.

Si ce ai facut?

Era cheia in usa, am deschis si am plecat…

Si? N-au venit dupa tine?

Nu, cred ca zicea ceva acolo, ca o sa sufar repercusiuni. De atunci am rupt orice legatura cu ei.

Deci, ai scapat.

Nu sint mindru de episodul cu angajamentul, dar sint mindru de celalalt episod de la Gherla, in care am taiat legatura cu ei. Si asta poate fi probata prin dosarul care e la CNSAS, in mod sigur trebuie sa spuna acolo ca am refuzat colaborarea cu ei. N-am fost platit pentru cele citeva note informative si n-am avut nici un avantaj de pe urma colaborarii cu ei, dimpotriva.

Deci nu ai avut absolut nici un fel de avantajaj?

Nici un avantaj! Si Bodiu poate sa confirme chestiile astea, am stat cot la cot cu el atita vreme, vreo trei ani de zile.

Angajamentul era unul care se referea explicit la interesul lor fata Bodiu sau era generic, incit iti puteau cere note despre oricine?

Era generic. Da’ Bodiu ii interesa cu precadere.

Dar Bodiu era un element atit de…

Nu, dom’le. Acuma, dupa trecerea anilor, cu prietenie spun ca erau paranoici in ce-l priveste pe Andrei Bodiu. Era un om obisnuit… un poet, destul de talentat…

Era recalcitrant fata de regim?

Ah, pai injura regimul cum injuram si noi toti. Nu? Dar paranoia lor era ca omul cu pana, omul cu scrisul poate rasturna regimul.

In afara de Bodiu, ai mai spus atunci cuiva?

Nu.

Nici familiei, nici…

Nu, nu.

Dupa 90 te-ai gindit vreodata sa marturisesti totusi? Puteai s-o faci cum au facut-o altii, printr-un text scris, la radio. Stiai ce ai semnat, stiai ca nu e nimic…

Imediat dupa 90, in mintea mea a ramas faptul ca am refuzat, ca am taiat legaturile cu ei. Am considerat ca acel angajament si cele citeva note n-au facut rau si nu au fost elementul esential. Dimpotriva, toata cariera mea de dupa ’90 arata ca nu am fost santajabil, santajat si ca, totusi, am insemnat ceva in presa asta. Bun, ti se poate reprosa: „Dom’le, ai fost un ipocrit!”. Nu cred ca am fost ipocrit! E un mecanism uman. Pot fi acuzat ca am fost slab ca nu am iesit sa spun ca, uite, am avut un angajament.

Paleologu, Dan Amedeo Lazarescu au iesit si imaginea lor n-a avut foarte mult de suferit din cauza asta. Nu te-ai gindit s-o faci? Ai fi putut fi apreciat pentru curajul de a o spune.

Dar tu cum ma consideri, las?

Nu stiu, te las pe tine sa-ti apreciezi atitudinea.

Pai te intreb eu…

Nu sint eu in masura sa judec. In primul rind pentru ca n-am trait vremurile alea.

Pai intrebarea ta are o judecata in ea. Nu e o intrebare, o judecata…

Nu. Ma raportez la acele cazuri. Si la ce consecinte au avut asupra lor.

Nu. Pornisem de la ideea ca am rupt-o cu ei si, daca aveau un element cu care ar fi putut sa ma santajeze, o faceau.

Crezi tu ca ei aveau o lista cu toti jurnalistii informatori?

Daca aveau un element cu care ar fi putut sa ma santajeze… Angajamentul cred ca era prea slab pentru ei si le-ar fi intors-o in fata. Si tot ce-am facut eu… bun, am facut-o si in ideea de a .. poate de a ma lupta. Si cu acel angajament, si cu mine insumi. Dar asta e elementul, intr-adevar…trebuia sa ies sa spun uite, am avut un angajament. Dar nu cred ca ce-am facut eu in cariera si in rest poate fi anulat, spulberat, de acest angajament. Normal e sa nu fie asa pentru nimeni care are curajul acum sa spuna.

In 2003 ai scris un editorial. Foarte bun – “Ai nostri tineri”. Citindu-l acum, cu informatiile pe care le stiu, am vazut in el o incercare de marturisire. Tu asa ai conceput-o?

Nu mai tin minte.

Vorbeai de generatia celor care au iesit de sub comunism.

Deci ca sa fiu clar cu asta, de ce n-am iesit. Imi reprosezi ca n-am iesit, ca am fost slab din punctual asta de vedere dar psihologic am judecat ca am rupt legatura cu ei, ca am avut curajul sa rup orice legatura cu ei, si sa fiu eu dupa aceea. Si sa incerc si prin cariera mea sa fiu vertical si sa ma bat cu ei, cu sistemul, pornind de la episodul de la Gherla.

Ok. Dar te-ai gindit vreodata ca o sa vina intr-un moment oarecare si o sa-ti trinteasca in fata dosarul? Nu te-ai gindit ca ai putea fi santajat? Sau discreditat?

Acuma vad ca e o incercare de discreditare dar …

A cui?

Pai, contextul mi se pare unul politizat…

Vorbesti de un interes politic. Al cui? Poti sa definesti cine are interesul acesta?

Pai vad ca unii au interesul mai mult sa se vorbeasca de informatori decit de ofiterii de securitate. De ce nu se vorbeste de ofiterii de securitate?

Eu cred ca trebuie sa se vorbeasca de ambele categorii. Tu crezi in distinctia securisti buni si securisti rai?

Nu cred in nici o disticntie intre securisti buni si securisti rai. Cred in faptul ca principalii vinovati ai sistemului au fost ofiterii de securitate.
Dar au fost si informatori care au facut delatiuni oribile in urma carora au avut si oameni de suferit.

Bun. Si ei. Si astia, dar trebuie sa ierarhizam vinile, nu?

Asta si incearca propunerea asta noua a CNSAS, probabil ca ai auzit de ea.
Da. Dar nu cred ca…

Crezi ca era necesara nuantarea aceasta a legii?

Da. Dar cred ca in primul rind trebuie sa se vada raul sistemului. Iar raul sistemului era reprezentat de ofiteri. Vad ca nimeni nu mai priveste acest lucru.

Revin la interesul politic. Daca tu ai senzatia asta, poti sa-mi si spui cine are interesul asta? Crezi ca demersul de a deconspira jurnalisti.

Demersul asta trebuia sa vina de altundeva, nu de la Rosca Stanescu. Nu primesc lectii de moralitate de la Rosca Stanescu. Si de la altii, asemenea lui.

Acum nu stiu daca are importanta cine l-a facut. Tu ziceai de un interes politic. Crezi ca Rosca Stanescu si ziarul pe care il reprezinta are in spate un astfel de interes?

Nu.

Revin la Timisoara. Stiai si de alti colegi aflati in situatii similare?

Puteam sa banui. Dar nu pot sa bag mina-n foc.

Ai avut senzatia ca esti si tu urmarit?

Da. Si inainte de ’89, dar mai ales dupa ’89.

Dupa ’89?

Da.

Deci crezi in securistii de dupa ’89?

Da.

Documentind materialul am vorbit si cu V.P., iti spune ceva numele asta?

V.P.? Da, cred ca… Mi-a fost coleg.

Si el apare cu pseudonim in dosarul Bodiu. Si el mi-a spus ca isi aminteste ca securestii l-au intrebat si de tine. L-ai banuit vreun moment?

Nu. Dar eram.. in primul rind ca eram un ins care le punea probleme. Le puneam probleme si-n facultate, prin modul in care gindeam, prin modul in care vorbeam, si-asa mai departe. Repet: tot ce-am facut dupa aceea, dupa ce am semnat acel angajament a fost sa incerc sa repar raul pe care l-am facut, pentru mine insumi, cu semnarea acelui angajament. Si cred ca suita de dupa angajament pina la momentul Gherla a demonstrat si in cercetarea dosarului, cred ca asta rezulta…

Nu ti-ai citit dosarul la CNSAS.

Nu.

De ce? N-ai avut curiozitatea sa-l vezi?

Uite acum o sa am curiozitatea.

Crezi ca ai si dosar de urmarire?

In mod sigur.

Si pe baza dosarului de retea pe care probabil ca-l ai, ce verdict crezi ca ti-ar putea da CNSAS-ul?

Ce verdict doreste CNSAS-ul.

Nu. Cum crezi tu ca…

Nu cred nimic.

Adica crezi ca s-ar putea ajunge, prin absurd, la un verdict de politie politica?

Nu. Dar astea nu mai au importanta. Important e ce-am facut eu, c-am rupt legaturile cu ei, ce-am facut dupa aceea dupa ’89.

Si ai note. Tu crezi ca din notele astea rezulta politie politica?

Nu. Din notele despre Bodiu, nu.

Insist, totusi… cum te abordau? Asta e important pentru a intelege mecanismul. Cind vorbesti de Securitate, astazi, e asa o chestie obscura.. Cum te abordau ? Veneau la tine la facultate, intilnirile erau fixate dinainte?

Nu, nu.. Te chemau. Te chemau prin secretara de la facultate. Si spuneau cind ai ceva de semnalat, sa vii tu la ei. Ceea ce n-am facut niciodata.

Am inteles. Tu nu crezi in demersul asta al Civic Media? Adica daca ar fi CNSAS-ul sa lucreze pe lege si cum trebuie, sa-i stim pe toti cei care au facut lucrul asta. Nu crezi c-ar fi bine?

Eu cred ca lucrurile sint rasturnate. Si acum nu se mai vorbeste de ofiterii de Securitate .. nu in presa..

Te raliezi teoriei lui Cristian Tudor Popescu care zice ca ziaristii sint persoane private …

Nu ma raliez teoriei. Nu. Ziaristii trebuie sa dea socoteala daca au facut rau in trecut. Si ei si liderii de opinie. Prioritatile trebuie fixate. Ofiterii, politicienii, demnitarii, ziaristii.

Crezi ca daca ei isi vor face treaba si vor iesi 10-20 de nume, crezi ca vor fi afectati acesti oameni, vor fi modificari in structura redactiilor, crezi ca cineva se va dezice de ei?

Asta ramine sa judece redactiile si publicul. Si pe mine inlcusiv. Repet. Cred ca acel angajament am facut o greseala ca l-am semnat, am spus circumstantele, dar ma mindresc cu faptul ca am rupt legatura cu ei, ca am incercat sa-i evit cit pot in perioada studentiei si sa-l avertizez pe Bodiu, sa tin totul la focul mic, si dupa aceea sa am o cariera onorabila care n-a stat sub semnul santajului. E un mecanims uman care nu e scuzabil de ce nu am iesit sa spun ca am un angajament. Psihologic cred ca poate fi inteles. Nu stiu daca scuzabil.

In decursul a 15-16 ani de cariera te-ai intilnit in mod sigur cu subiecte legate de fosta Securitate.

Mai, da’ stai putin. Hai, te rog, pune punct aici. De-acuma… Cit ma mai intrebi?

Nu, ca mai e foarte putin. Cum te-ai raportat? Ai avut un disconfort cind trebuia sa te raportezi la un subiect legat de fosta Securitate?

Niciodata. N-am avut nici un disconfort si, dimpotriva, am fost de parere ca dosarele trebuie scoase, ca sistemul trebuie devoalat, si ca in primul rind securistii trebuie trasi la raspundere.

Daca tu ai fi aflat despre un fost coleg de-al tau, sa zicem Traian Ungureanu, pe care stiu ca-l pretuiesti, cum ai fi reactionat si cum crezi ca ai fi abordat subiectul?

Uman. In primul rind n-as fi crezut ca Traian sau altul e in stare sa faca rau si as fi judecat din perspective celor spuse de el, celor scrise de el. Si daca ar fi avut cineva, prin absurd, un moment de slabiciune, l-as fi judecat in contextual intregii sale cariere. Si in contextual acela in care ar fi fost silit s-o faca.

Dar ai fi pastrat pentru tine informatia sau ai fi facut-o publica? Fiind vorba de un formator de opinie…

Tu ai fi facut-o publica? Te intreb eu pe tine.

Pai de asta ma aflu aici, nu? Raspunsul il ai.

Nu, te intreb eu pe tine.

Raspunsul este in insasi intilnirea asta.

Da.

Ai fi facut-o, deci.

De ce s-o fac publica? L-as fi lasat pe el sa judece in consecinta. Daca eram prieteni. Si sa hotarasca el. Hai, mai, ma bagi acuma in balarii.

Nu. De ce e o balarie? Cum te-ai fi raportat tu la subiectul asta?

Ti-am zis. Ce mai vrei sa stii?

Pai cam atit. Nu vrei sa vorbesti prea mult despre asta.

Despre ce?

Ti-am zis, pe mine ma interesa foarte mult cum functiona sistemul. Tu mi-ai zis ca ai dat 5-6 note. Dar nu mi-ai spus cam cit de dese erau intilnirile…

Ti-am zis, ei imi spuneau: sa vii tu din proprie initiativa. Si niciodata nu m-am dus din proprie initiativa. Si-atuncea, erau momente cind, vazind ca nu vii, te chemau ei. Si momentele astea au fost 2-3 pe an, cam asa ceva.

Momentul in care i-ai zis lui Bodiu ti-l amintesti? Bodiu ti-a fost prieten, nu?

Din primul moment, cred. Dupa prima nota.

Cind crezi tu ca vom scapa de dezbaterea despre securisti? Cind va fi epurata societatea?

Cind voi o sa stiti sa puneti problemele cum trebuie. Dar deocamdata am impresia ca nu stiti.

Care voi?

Voi, astia, care scrieti despre CNSAS.

Si cum ar trebui sa pun problema?

Sa pui problema: sa nu va mai lasati purtati de tot felul de informatii care vin de ici de colo si care nu se dovedesc esentiale. Citi securisti au fost devoalati pina acuma?

Foarte putini.

Pai da. Care-i chestiunea esentiala?

Crezi ca presa poate stabili prioritatile?

Nu. Presa e purtata si ea pe val de tot felul de…, acuma apare ceva pe piata se duc toti intr-un loc, dupa aia se duc toti si tot asa.

Dar crezi ca presa are puterea sa dicteze aceste prioritati?

Presa si cu liderii de opinie.

Pai vorbeai de interesele politice.

Interesele politice sint sa tulbure toate apele in presa, sa arate ca toti sint o apa si-un pamint.. Poate ca unii care au fost critica o parte a actualei puteri, vor ei sa fie aratati cu degetul cu prioritate.

Revin. Cind crezi ca va scapa societate romaneasca de obsesia Securitatii?

Nu stiu daca exista din punctul de vedere al opiniei publice o obsesie a Securitatii. Dar lucrurile trebuie rezolvate odata pentru totdeauna prin demantelarea Securitatii ca politie politica, in primul rind prin deconspirarea ofiterilor de Securitate. Si asta este cheia problemei.

Si informatorii?

Si ei, dar nu pusi inainte de oamenii care au facut rau. Cel mai mare rau. Vad ca acuma discutam numai de informatori. In al doilea rind, aceasta problema trebuie depolitizata. Nu cum li se nazare unora sa foloseasca ca arma politica dosarele.

Crezi ca a fost o incercare de deturnare a atentiei cu demersul asta, cu jurnalistii?

Nu. E un demers util, dar altele sint prioritatile. Dar sa discuti intii de ofiteri si sa-i devoalezi pe ei. Au curaj sa faca asta cei de la CNSAS?